Articol de GSP - Publicat sambata, 19 aprilie 2008 00:00
Refaceţi în memorie golul al doilea al lui Costea de la Timişoara. E acel tip de gol pe care Radu Cosaşu, de exemplu, l-ar cînta pe o filă şi jumătate, descompunîndu-i fiecare mişcare şi fiecare fracţiune de secundă.
Mult mai prozaic decît maestrul, afirm doar că în jur de 90 la sută dintre jucătorii pe care-i vedem etapă de etapă în mirifica noastră Ligă românească nu vor reuşi niciodată acea execuţie de dificultate extremă. Acel voleu din alergare cu piciorul din partea din care a venit mingea pasată de Wobay!
Costea e între ceilalţi zece la sută. Nu sînt mulţi. Poate Dică, poate Mendoza, poate Ljubinkovici, sigur Adrian Cristea, probabil Culio şi Dubarbier, cine ştie dacă Aliuţă în rarele-i zile bune. Aici nu e vorba doar de tehnica nativă sau de prietenia. Chestiunea ţine şi de o artă a anticipaţiei pe care nu mulţi o au. De a şti, ca la şah, ce urmează să se întîmple. De a-ţi da seama că trebuie să fii în acel loc în acea clipă şi să faci acel lucru. Doar acela.
Balaci, Cîrţu, Gică Craioveanu. Ei sînt precursorii olteni ai acestui fotbalist care ne surprinde consecutiv, arătîndu-ne cu fiecare evoluţie că le poate călca pe urme. Pînă la urmă, într-un final de campionat liniştit, miza Craiovei trebuie să fie valorificarea la maximum a acestui produs care nu se fabrică în serie şi recomandarea lui pentru Euro 2008. Şi apoi, în vară, păstrarea lui cu orice preţ.
P.S. Ce rost o fi avut tot circul timişorean cu Alexandru Tudor? Care a dezavantajat-o într-atît pe Poli încît i-a anulat Craiovei un gol!
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
