Articol de GSP - Publicat luni, 14 aprilie 2008 00:00
De trei etape Craiova nu mai cîştigă, iar la Cluj, cu "U", a jucat chiar prost. Nu dubios, doar prost. Avîntul de la începutul returului pare să se fi topit, după ce s-au acumulat punctele supravieţuirii
E greu să-i determini pe artişti să danseze pe sîrmă atunci cînd nu e neapărată nevoie s-o facă.
Eliberat de angoase, Nicolo Napoli poate experimenta. A zis că rămîne şi de la vară înainte, aşa că trebuie să-şi pregătească viitorul. Bărboianu joacă mai demult. A apărut şi Gîngioveanu. A jucat şi Vali Găman, l-am văzut şi pe fratele lui Costea. Cu Galaţiul a intrat în poartă Lung al treilea, cel mai tînăr descendent al unei familii care nu-şi transmite ereditar tronul, ci mănuşile de portar. A fost şi Crăciun, care mai trebuie şlefuit. Pe bancă, în aşteptarea debutului, au stat Barbu şi Ologu.
Craiova nu e singura echipă scăpată de grijile finalului de campionat, dar e unica în stare să lanseze două-trei debuturi pe etapă. Nu e decisiv ca un junior să bifeze cîteva zeci de minute, dar e important. Să calci iarba primei divizii la 17-18 ani înseamnă ceva ce nu uiţi niciodată.
Păcat că Primăvara, echipa secundă a Craiovei, nu activează mai sus de liga a patra. Într-a treia măcar. La judeţ, toţi aceşti puşti antrenaţi de Cornel Papură şi luaţi de Napoli la Ştiinţa cea mare au drept adversari nu doar smocurile terenurilor proaste, ci şi ortopedia unor esteţi rurali ai fenomenului. Mai sus s-ar putea întîlni cu fotbalul şi, cum Universitatea tot nu poate transfera nici în această vară, cine ştie, poate că din viitorul campionat Babby-Craiova îi va titulariza în masă pe aceşti copii şi va deveni un fel de Ajax la perfectul simplu.
De trei etape Craiova nu mai cîştigă, iar la Cluj, cu "U", a jucat chiar prost. Nu dubios, doar prost. Avîntul de la începutul returului pare să se fi topit, după ce s-au acumulat punctele supravieţuirii
E greu să-i determini pe artişti să danseze pe sîrmă atunci cînd nu e neapărată nevoie s-o facă.
Eliberat de angoase, Nicolo Napoli poate experimenta. A zis că rămîne şi de la vară înainte, aşa că trebuie să-şi pregătească viitorul. Bărboianu joacă mai demult. A apărut şi Gîngioveanu. A jucat şi Vali Găman, l-am văzut şi pe fratele lui Costea. Cu Galaţiul a intrat în poartă Lung al treilea, cel mai tînăr descendent al unei familii care nu-şi transmite ereditar tronul, ci mănuşile de portar. A fost şi Crăciun, care mai trebuie şlefuit. Pe bancă, în aşteptarea debutului, au stat Barbu şi Ologu.
Craiova nu e singura echipă scăpată de grijile finalului de campionat, dar e unica în stare să lanseze două-trei debuturi pe etapă. Nu e decisiv ca un junior să bifeze cîteva zeci de minute, dar e important. Să calci iarba primei divizii la 17-18 ani înseamnă ceva ce nu uiţi niciodată.
Păcat că Primăvara, echipa secundă a Craiovei, nu activează mai sus de liga a patra. Într-a treia măcar. La judeţ, toţi aceşti puşti antrenaţi de Cornel Papură şi luaţi de Napoli la Ştiinţa cea mare au drept adversari nu doar smocurile terenurilor proaste, ci şi ortopedia unor esteţi rurali ai fenomenului. Mai sus s-ar putea întîlni cu fotbalul şi, cum Universitatea tot nu poate transfera nici în această vară, cine ştie, poate că din viitorul campionat Babby-Craiova îi va titulariza în masă pe aceşti copii şi va deveni un fel de Ajax la perfectul simplu.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
