Articol de Andrei Crăiţoiu, Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat vineri, 30 decembrie 2022 13:40 / Actualizat vineri, 30 decembrie 2022 13:40
Aflat acasă, la Brașov, Romeo Surdu, 38 de ani, vorbește pentru Gazeta Sporturilor despre împliniri, dezamăgiri și regrete. În plus, trage un semnal de alarmă, destinatar Răzvan Burleanu, președinte FRF.
Povestea lui Romeo Surdu a început la juniorii lui Romacril Râșnov. La profesioniști, a trecut pe la FC Brașov, CFR Cluj, Steaua, Rapid, Apollon Limassol, Milsami Orhei, Molenbeek, ASA Tg. Mureș și Farul. S-a înscris la Școala de Antrenori, deși își dorea să mai joace. Pandemia de Covid-19 i-a dat toate planurile peste cap și a renunțat la fotbalul de performanță.
- Romeo, cum e după retragere?
- Eu nici n-am avut parte de un meci de retragere. M-a prins pandemia acasă și așa am ieșit din circuit.
- Ai renunțat la cariera de fotbalist, ai început-o pe cea de antrenor.
- Când a început pandemia eu abia mă înscrisesem la Licența A, dar totul a fost pus pe pauză timp de doi ani. Între timp, am terminat cursurile la Licența A și acum vreau să trec la PRO.
- Mai ai ceva de tras până îți iei toate hârtiile.
- Durează enorm să obții carnetul de antrenor în România. Dacă mă las de fotbal la 40 de ani, încep cu licențele C și B, care durează doi ani, apoi licența A, încă un an și jumătate. Până termin licența PRO trec cinci ani jumate, dacă nu chiar șase! Când mai antrenez? Asta e întrebarea care mă bagă în ceață.
Romeo Surdu: „Nu poți să-i dai în cap unui elev cu performanțe"
- Tu ai început devreme școala.
- Da, fiindcă m-am gândit ce urmează pentru mine. Dar degeaba ai licențe dacă nu ești în circuit.
VIDEO. Romeo Surdu: „Nu le mai dați în cap antrenorilor fără licențe!”
- Avem oricum sute de absolvenți șomeri.
- Am văzut și scandalul din Liga 1 cu unii antrenori care nu aveau licențe, dar ei făceau performanțe. Cei care conduc fotbalul trebuie cumva să regleze asta, nu să le dea în cap! Dacă nu au licențe, dar fac performanță, înseamnă că știu ce fac și fac foarte bine. Nu poți să-i dai în cap unui elev care nu are licență, dar are performanțe. Nu este deloc normal! Dacă îl vezi că-i isteț, lasă-l să profeseze.
- Ți se pare exagerat ce pățesc Pintilii sau Prepeliță, de exemplu?
- Normal! Nu zice nimeni că nu ai nevoie de școală, ai nevoie în totalitate! Dar mai uită-te și la oameni, la situații.
- Tu ai și antrenat în Liga 3, la Olimpic Cetate Râșnov. Care sunt diferențele față de perioada de jucător?
- Lucruri total diferite. Ca jucător te antrenezi zilnic două ore, patru ore, șase ore. Când ești antrenor lucrurile se schimbă, începând de la pregătire fizic, tactic, mental. Percepția fotbalului e total alta. La licența A am văzut lucrurile total diferit acum față de perioada în care eram jucător. Ca antrenor gestionezi 50 de oameni, ca jucător ești de capul tău.
Romeo Surdu: „Stabilitatea e un cuvânt greu în România"
- E o meserie complicată la noi în țară?
- Eu, ca antrenor, aș vrea stabilitate, dar în România este extrem de complicat. Stabilitatea e un cuvânt greu în România.
- Obiectivul tău principal care e?
- Noi, cei care venim din spate, vrem să creștem jucători și să îi ducem la un nivel ridicat. Nu-mi place să spun vorba asta, dar trebuie să ajungă la nivelul la care am fost noi! Sau mai sus! Pe mine mă interesează să-i cresc, să ne bucurăm de ei și să avem rezultate în urma muncii depuse de noi.
- Revenind la actualitate, în Liga 1, fostele tale echipe Rapid, CFR și FCSB sunt acolo, la play-off.
- Pentru mine lupta la titlu e o bucurie. De fiecare dată când acestea joacă eu sunt acolo și trăiesc fiecare joc, indiferent de echipă.
- Presiunea cea mai mare a fost la FCSB?
- Acolo era presiunea publicului și mereu era orgoliul nostru față de țară! Mai ales la meciurile internaționale, fiindcă noi când jucam acolo reprezentam România, jucam pentru România. Indiferent de echipa la care jucam, eram români și luptam pentru asta. Acum lucrul ăsta nu-l mai văd! Chiar nu-l mai văd.
- De ce?
- Pentru că spiritul ăsta a cam dispărut și tot dispare. Noi jucam cu Sevilla, cu Napoli... Acum am scăzut valoric, dar ne-am dori să mai avem parte de astfel de momente.
Romeo Surdu: „Când purtai tricoul naționalei pielea ți se făcea de găină!"
- Ai vreun regret după toți anii de fotbal?
- La Rapid am pierdut o finală de Cupă într-un meci cu Dinamo, când ne-a dat gol Scarlatache. Am avut la ocazii... E una dintre frustrările mele, pentru că-mi doream să am un trofeu cu ei. Așa cum am visat să am și un trofeu cu CFR Cluj. Mi-a părut foarte rău că n-am câștigat trofee aici. Când am fost în Cipru am luat un trofeu, când am mers în Republica Moldova am luat un trofeu.
VIDEO. Romeo Surdu: „Mi-aș fi dorit trofee cu Rapid și CFR”
- Ai doar șase meciuri la echipa națională, alții acum refuză să mai vină!
- Nu mă așteptam niciodată ca jucătorii români să refuze naționala, dar e problema lor. Noi când ajungeam la echipa națională era o mare mândrie. Când purtai tricoul pielea ți se făcea de găină!
VIDEO. Romeo Surdu: „Nu pot să înțeleg refuzurile, noi îmbrăcam tricoul naționalei cu mândrie”
- Ce inspira acel sentiment?
- Faptul că știai că înaintea ta tricourile alea au fost purtate de niște legende. Începând de la Hagi, Popescu, Petrescu, Adrian Ilie, Ilie Dumitrescu, Lăcătuș... Au fost jucători uriași pe care noi îi urmăream, apoi am ajuns să le purtăm tricourile. Era un lucru fantastic! Când intram pe teren, dădeam maximum, chiar dacă valoarea individuală era mult sub. Prin ambiție și determinare compensam.
Uitați-vă că Sheriff a reușit să o bată pe Real Madrid! De ce? Acolo se investesc bani foarte mulți, inclusiv când eram eu erau salarii de 25.000 sau 30.000 de euro. Aduceau și veneau jucători de la echipe puternice. Băgau bani mulți, plus bază sportivă, deci nimic nu este întâmplător
-Romeo Surdu
Citește și:
Farul a oficializat primul transfer al iernii: „Nu vreau să-l dezamăgesc pe domnul Hagi”
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
