EXCLUSIV Recunoștință târzie » După o lungă perioadă de timp în care a fost plimbat cu vorba, Remus Câmpeanu s-a mutat într-un apartament închiriat de clubul U Cluj

Recunoștința este memoria inimii. A spus-o, cândva, Balzac. Ceea ce a uitat să spună francezul este că recunoștința trece, se uită. Rar mai revine în memorie. Mai ales într-o epocă a vitezei și a caracterelor în continuă schimbare. În cazul lui Remus Câmpeanu, recunoștința a revenit. Ce-i drept, destul de târziu. Și o umbră de zâmbet s-a înfiripat pe chipul seniorului de 81 de ani.

A scris istoria

Pe 11 iulie 1965, după victoria cu 2-1 în fața lui Dinamo Pitești pe vechiul "Republicii" din București, fotbalistul Remus Câmpeanu era purtat pe brațe după o finală de poveste a Cupei României. El, ardeleanul get-beget, aducea trofeul pentru Știința Cluj, înscriind un gol, iar colegii și oamenii din oraș l-au tratat ca pe un erou. Generația lui, din care mai făceau parte Moguț, Neșu, Ivansuc, Adam și Suciu, depășea en fanfare Piteștiul lui Dobrin, Stoenescu, Ţârcovnicu și David. Anii au trecut, dar el a rămas dedicat unei singure mari iubiri, cea pentru U Cluj, sub diverse denumiri, dar "șapca roșie" nu a dat-o jos de pe frunte. Chiar și când a albit, iar zâmbetul i-a devenit metalic de la promisiuni neonorate.

Luptă cu uitarea

A fost fotbalist, oficial, președinte, un simplu suporter care s-a așezat cu un aer de noblețe pe băncile din lemn sau pe scaunele din plastic ale arenei, vechi sau noi. Întotdeauna, ca un lord, chiar și atunci când neștiutori stewarzi habar n-aveau că omul din fața lor a fost purtat pe brațe în triumf. N-a abandonat licărul acela de lumină din ochii albaștri nici atunci când a fost informat că e posibil să rămână pe drumuri, la 70 de ani, sau când a aflat că are Alzheimer. După ani în care a fost pasat de oficialitățile clubului și orașului mai ceva ca mingea pe care o bătea cu strășnicie atunci când era fundaș stânga, a ieșit soarele și pe strada Câmpeanu. Acum, la 81 de ani.

Contract de închiriere

A primit pasă pe culoar din partea oficialilor de la U, după mai multe tergiversări. În plină lună a cadourilor, legenda vie a clubului s-a mutat într-un apartament nou în cartierul Mănăștur din Cluj Napoca. O casă mai spațioasă, 60 de metri pătrați, decât garsoniera în care a stat jumătate de an, într-o zonă aflată la periferia urbei, spre Baia Mare. Dar și câte a avut de pătimit! În mai 2019, după ani de teamă, la o vârstă înaintată, gloria lui U Cluj a fost evacuată din casa a care a locuit șase decenii. "Inițial, clubul U Cluj a promis că va cumpăra un apartament și-l va da în folosință lui Remus Câmpeanu pe durata vieții. Nu e vorba de un cadou. E un contract de închiriere, atât. Apartamentul e frumos, se vede lumina. Și părinților le place mult, suntem mulțumiți că a ieșit bine", a povestit Romulus Câmpeanu, fiul legendarului fotbalist.

După 60 de ani

Dar până la acest angajament, care va fi valabil pe doi ani, în prima fază, familia Câmpeanu a primit multe vorbe în vânt. "Ne-au pasat ca pe o minge mai multe luni, mai mulți ani, până când am luat atitudine pe Facebook, fiindcă nu mai știam ce să fac. Tata cu mama au stat într-o casă 60 de ani!

Apartamentul a fost retrocedat foștilor proprietari, niște descendenți, se spune, ai familiei cardinalului Iuliu Hossu. Noi am vrut să cumpărăm apartamentul acela acum 20 de ani, cu credit bancar, dar când să facem actele ni s-a spus că e blocat. Au fost procese, termene, iar în 2013 s-a dat hotărâre definitivă, iar din mai 2019 am fost obligați să eliberăm locuința, fiindcă locul era deja târguit. I-am mutat pe ai mei pe repede-înainte lângă mine, în cartier. Dar m-a deranjat că am tot fost pasați, după ce tatălui meu i se făcuse o promisiune publică, folosindu-se de imaginea lui. Până la urmă, finalul anului a fost de bun augur, iar părinții mei sunt mulțumiți în noul apartament. Situația a fost rezolvată de către Daniel Stanciu, noul număr 1 executiv de la club, la trei zile de la instalarea lui la club", a comentat fiul.

"Tata merge la fiecare meci. Și eu am card de membru, plătesc 200 de lei și ceva pe sezon. N-am vrut cadouri. Tata are și el card. Nu e bai. Iar toate hainele cu însemnele Universității Cluj ni le cumpărăm noi"
Romulus Câmpeanu, fiul lui Remus Câmpeanu

"Clujul și Universitatea sunt precum dragostea, care nu e ceva palpabil"

Discursul molcom, așezat, ardelenește, al lui Remus Câmpeanu, chiar dacă scoate la suprafață zecile de ani din buletin, definește un om profund, dintr-o altă epocă decât cea a vitezei excesive.

- Domnule Câmpeanu, vedeți vreun viitor pentru echipa aceasta de acum a lui U Cluj?
- Eu știu ce să mai zic?! Nu cred că e bine ca totul să fie făcut pe grabă. În primul rând, să găsească un conducător, un lider, capabil să tragă după el pe U Cluj. Noi, suporterii, așteptăm ceva credibil, palpabil, atât.

- Mai are U o șansă la promovare?
- Eu cred că există acest obiectiv, e realizabil. Bine, și la 1 la sută șanse, trebuie să luptăm. Nu trebuie să ne refugiem în ideea că putem crește generații pentru viitor.

- Vă place de cineva de acum de la echipă?
- Îmi plac mai mulți. Dar sunt și câțiva, și nu puțini, în aceeași măsură cu cei ce-mi plac, care nu sunt de Universitatea! Sau nu se potrivesc cu viziunea noastră, a celor ce suferim la nereușite și ne bucurăm de puținele victorii.

"Cine pleacă regretă"

- Aveți nostalgii când ascultați pe Arena cântecele fanilor?
- Cum să nu?! Frații mei, noi fiind șase la număr acasă, frați și surori, toți am fost pentru sportul de performanță. Iar bucuria cea mare, recompensa, era imnul, melodia clubului pe care-l reprezentam.

- Vă mai uitați la fotbalul românesc, la televizor?
- Da, păstrez această bucurie.

- Și ce părere aveți?
- Domnule, eu am prins fotbalul ca jucător, apoi ca și conducător. Aș fi nedrept să fac acum comparații, îi las pe cei cu vedere mai bună să facă.

- Clujul, ca oraș, cum vi se pare că a evoluat?
- Orașul s-a înscris în cerințele actuale de îmbunătățire ale celor de aici. Sunt locuri de muncă, sunt locuri de relaxare, pentru copii. Iar Clujul are farmecul lui: cine vine și lucrează aici, dacă pleacă, va avea un gol în stomac că va părăsi orașul! Clujul are ceva ce nu e palpabil, nu știi de ce iubești Clujul, e ca dragostea... Cam așa e și Universitatea Cluj. Când vezi copiii care cântă "Haide U!", deși nu pricep prea mult din fotbal, nu ai cum să nu îndrăgești echipa. Bine, acest club e ceva aparte, scuzați-mi subiectivismul.

"Vreau să cred că da"

- V-a deranjat faptul că ați fost dus cu vorba în privința casei de la club?
- Totul e relativ în viață, domnule dragă. Eu am o boală cumplită, vă rog să mă scuzați dacă nu sunt cursiv, dar eu îmi voi duce soarta până la capăt. (zâmbește) Bine, am această boală, Alzheimer, atunci când îmi aduc aminte... Eu, niciodată, n-am fost bun la ceva ce e sub semnul întrebării. Poate de aceea n-am tras atât să mi se rezolve cu casa. Dar nu m-au putut învinge nici greutățile vieții, nici cele ale fotbalului.

"U Cluj a fost întotdeauna un simbol, indiferent de vremuri, de comunism, de naționalism. Universitatea e o putere pe toate planurile. Chiar dacă nu întotdeauna valoarea a ieșit la suprafață. U Cluj este simbolul națiunii române!"
Remus Câmpeanu

"Eu am crescut în Cluj, născut aici, iar fotbalul mi-a intrat în sânge. Dar sportul face și victime, nu toți pot fi superjucători sau antrenori. Eu am încercat să muncesc, ca să fiu bine, eu și familia, nu miliardar, ci bine, om de omenie"
Remus Câmpeanu

"Eu am fost și copil de mingi, ca mulți alții, am trăit pentru U de mic. Și apoi, n-am căzut în tentația banului sau a plăcerilor efemere. Eu am mers pe drumul meu"
Remus Câmpeanu

328meciuri a jucat Câmpeanu pentru clujeni, a marcat și 3 goluri. A evoluat pentru Flamura Roșie, Rapid, Știința și Universitatea, prima partidă jucând-o în 1960, ultima în 1974

4meciuri a bifat pentru ardeleni în Cupa Cupelor

În noul apartament, de Crăciun, alături de cei dragi

Vezi AICI clasamentul actualizat din Liga 2!