Încă un antrenor de succes din noul val! Fost jucător la CFR şi Urziceni, serie incredibilă de meciuri fără înfrîngere

Articol de Iulian Cuibar - Publicat vineri, 26 octombrie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 26 octombrie 2012 12:44

Ajuns la 33 de ani, fostul fundaş, Laszlo Balint antrenează în Liga a 3-a, la Unirea Tărlungeni, echipă aflată în acest moment în luptă pentru promovarea în eşalonul secund. Tânărul tehnician povesteşte drumul de la deplasările la Lupeni, Carbuneşti sau Berbeşti, până la finala defunctei Cupei UEFA Intertoto, jucată CFR Cluj, sau parcursul incerdibil al Unirii Urziceni. Totodată, "Gyuszi" face referire şi la scurta perioadă de când antrenează şi la aşteptările pe care le are de la noua sa carieră.

De la derby-urile din "judeţeană" până la Unirea lui Dan Petrescu

Ca fotbalist, Balint a început de foarte jos, iar parcursul său a cunoscut o ascensiune constantă, dar cu paşi mărunţi. "Am făcut junioratul la Steagu' după care am jucat în ligile inferioare, la CFR Braşov şi la Romradiatoare. A fost o perioadă interesantă, am prins acolo chiar şi celebrele deplasări în oraşele minereşti. La fotbal ai de invăţat la orice nivel, din orice meci." După trei ani de "ucenicie" in "judeţ" şi Liga a 3-a, s-a întors la gruparea care îl crescuse şi a debutat pe prima scenă."Gabi Stan era antrenor atunci, dar cel care m-a introdus constant în primul unsprezece a fost Lăcătuş. Cred că evoluţia carierei mele i se datorează destul de mult acestui om, pentru încrederea pe care mi-a dat-o atunci, la început. Mai târziu, cu el am colaborat şi la UTA, o alta perioadă bună pentru mine."
În 2005 Braşovul a retrogradat, prilej pentru un exod al jucătorilor grupării de sub Tâmpa către diverse destinaţii . Alături de Romeo Surdu şi de Casian Miclăuş, "Gyuszi" alege CFR Cluj, un club care promovase în Liga I de doar un an. "Am ajuns acolo chiar în prima parte a ascensiunii lor. Am reuşit să jucăm finala Intertoto, am întâlnit Bilbao, Lens, echipe importante din Europa. Pentru mine a fost un pas foarte important, ţinând cont că abia retrogradasem cu FC Braşov. Nu m-a surprins deloc evoluţia ulterioară a clujenilor. Încă de atunci, Dorinel Munteanu, a pus bazele unei organizări foarte bune, clubul devenea unul cu adevărat profesionist. Arpad Paszkany şi Iuliu Mureşan sunt nişte oameni pricepuţi şi au adoptat strategia câştigatoare pentru ei. Ei nu cresc jucători, îi cumpara destul de ieftin, după care îi vand pe bani buni. Dar în acelaşi timp au şi rezultate. Exemplul opus este cel al Viitorului lui Hagi, care creşte tinere talente. Fiecare după cum işi gândeşte strategia". După o descindere de un an la UTA, a venit transferul la Urziceni, echipă aflată, asemenea celor de la CFR, în plină ascensiune. "Acolo a fost un grup minunat, o perioadă foarte frumoasa cu rezultate extraordinare. Dan Petrescu are un mare merit în ceea ce s-a întâmplat la Urziceni. El şi Mihai Stoica au facut o selecţie foarte bună, apoi s-a bazat pe unitatea grupului, acesta fiind un principiu foarte important pentru el. Şi acum ţin legătura cu Onofraş, Pădureţu, Nicu Epaminonda, Mara, cu care am fost coleg şi înainte, la UTA."

Accidentarea, marele regret

Aflat în cantonament în Austria, Balint s-a accidentat grav la genunchiul piciorului drept, în primul amical al Unirii, toate ligamentele fiindu-i rupte. "Acel episod a venit într-o perioadă extrem de bună pentru mine. Dan Petrescu se baza pe mine, totul era perfect. Am stat un an pe tuşă, timp în care colegii mei au câştigat titlul, apoi de evoluţia lor din Champions League nu mai trebuie să amintesc. Mă uitam cu regret la televizor, dar asa a fost să fie. După un an aparuse varianta Pandurii, nu s-a concretizat, am fost un tur în Ungaria la Diosgyor, dar nu am mai fost cel de dinainte."

Din nou la Unirea...Tarlungeni: "N-aş fi crezut că o să îmi placă să antrenez"

-Cum te-ai decis să laşi ghetele şi să antrenezi?

-Eu vroiam să-mi încerc norocul cu un ultim contract ca jucător, în China. Am şi fost acolo în probe, dar nu am rămas, iar la rugămintea primarului de aici, domnul Kiss, şi a antrenorului de atunci, am venit să îi ajut. După patru etape, antrenorul a plecat şi am rămas antrenor-jucător. Sunt aproape trei ani de atunci, dar de ceva timp am renunţat să mai intru la joc.

-Dintr-o candidată la retrogradare an de an, aţi ajuns pe locurile fruntaşe ale seriei.

-Anul trecut am terminat pe trei, iar acum suntem la egalitate de puncte cu Fortuna Brazi. Avem o echipă omogenă, bazându-ne de ceva timp pe acelaşi nucleu de jucători. Pe lânga patru jucători cu experienţă am foarte mulţi tineri. Avem o colaborare foarte bună cu FC Braşov, din care au de câştigat şi cluburile, dar în primul rând tinerii care cresc, acumulând meciuri. Sunt foarte bucuros că în această vară au plecat jucători către eşaloanele superioare. Sorin Marin a ajuns la Corona, Bunduc apără la Brăila, iar Dărăbanţ e în lotul lui FC Braşov. Pe lângă rezultatele echipei, şi acestea sunt semne că încercăm să facem o treabă bună.

-Cum e viaţa ca antrenor la Tărlungeni?

-Pentru mine ideal este că aici am parte de foarte multă linişte. E foarte important să fii linistit la început, când iţi formezi o idee, o filozofie proprie asupra jocului, Am lucrat cu antrenori importanţi pentru România, Dorinel, Lăcătuş, Gabi Stan, Dan Petrescu, am încercat să iau câte ceva de la fiecare, dar incerc să imi creez un stil al meu. Mă rog, fotbalul nu e şablon, nu poţi aplica exact antrenamentele făcute la Urziceni, spre exemplu. Adaptabilitatea e un lucru esenţial pentru un antrenor.

-Aveţi o serie bună de meciuri în care nu aţi pierdut?

-Într-adevăr, suntem neînvinşi de treisprezece meciuri. Avem şase victorii din şase în acest campionat, dacă o punem la socoteală şi pe cea cu Cisnădie, care ni s-a anulat după ce s-au retras. În plus, ultimele şapte meciuri din sezonul trecut au fost fără înfrângere. Anul ăsta disputăm mai puţine meciuri, seria având doar zece echipe. Personal nu prea agreez acest lucru. Prefer ca echipa să joace săptămână de săptămână. Probabil ar fi mai mult decât necesară o reorganizare a sistemului, pentru a fi evitate retragerile în plin campionat.

-Crezi că aveţi forţa să luptaţi până la capăt pentru promovare?

-Nu ştiu. Sincer, nu mă gândesc la promovare acum. Fortuna Brazi e favorită, clar. Are o forţă financiara şi nişte condiţii cum poate nu există la echipe de Liga I. Eu mă gândesc la partida cu Zagonul. Vedem la final unde ne vom situa.

-Ar fi o pălărie prea mare pentru o comună ca Tărlungeni?

-Dacă s-ar promova, condiţii de infrastructură există, domnul Kiss construind aici o bază bună. Însă e clar că ar trebui suplimentat bugetul, lucrurile s-ar schimba, în mod cert. Sportiv, nu cred că am avea de ce să ne temem. Nivelul diviziei secunde nu mai e cel care a fost odată. În plus, avem şi exemplul vecinilor de la Corona, care se află pe loc de promovare în Liga I. Chiar le doresc să rămână acolo până la final. Ar fi, cred, prima oara când Braşovul ar avea două echipe în primul eşalon. Dar deja ne îndepărtăm mult de la subiect, cum am spus, Braziul este favorită certă prin prisma condiţiilor materiale de care dispune.

-Lumea te laudă şi iţi prevede un viitor frumos în noua ta carieră. Până unde vrei să ajungi?

-Ca şi atunci când am fost jucător, tratez lucrurile pe rând, în etape. Nu visam eu să ajung în Liga I, apoi nu aş fi sperat să joc o finală de Intertoto şi aşa mai departe. Trebuie să recunosc că acum mai mulţi ani eram convins că această meserie nu este pentru mine. Nu credeam ca ma voi plia pe aşa ceva. Dar începe să îmi placă tot mai mult ceea ce fac, mă documentez, încerc să fiu în pas cu ceea ce se întamplă la cel mai înalt nivel din fotbal. Dar nu pot să spun cât de departe voi ajunge. Asta rămâne de vazut, în viitor.