Alex Chipciu mizează totul pe prezența la CM 2018: "Nu acceptă nimeni o necalificare în numele unei reconstrucții"

- Alex, vine decisivul cu Danemarca. E un adversar comparabil cu Polonia, care ne-a nimicit la București?
- Nu chiar! Oricum, nu mă așteptam să fie o diferență de scor așa de mare cu Polonia, deși au jucători de top mondial. Dacă reții numai rezultatul, ai impresia că ne-au bătut foarte clar, dar în repriza secundă am avut momente bune, când puteam reveni de la 0-1. Nu punem însă un semn de egalitate între polonezi și danezi. Sigur, viitorul adversar îi are pe Eriksen, de la Tottenham, pe Schmeichel, de la Leicester, însă nu e cu mult peste noi. Nu mai au nici ei forța din trecut.

- De exemplu, de la acel 2-5 de pe vechiul "Lia Manoliu"!
- Am avut mereu meciuri grele cu ei. Și acea înfrângere pe nisip, și când am pierdut calificarea la Copenhaga cu acel 2-2 din finalul jocului, în campania pentru Euro 2004. Îmi doresc însă foarte mult ca de data asta să batem și să le facem o bucurie românilor prin obținerea unui loc în barajul pentru Mondiale, ceea ce ar fi o performanță în condițiile fotbalului românesc de azi. Dacă nu reușim să învingem, șansele la locul doi se diminuează și va fi foarte greu să mai prindem culoarul de calificare. De-a lungul anilor, am tot stat și am făcut calcule, dar acum trebuie să luăm neapărat trei puncte, astfel încât să depindem doar de noi mai departe în actualele preliminarii.

"N-aș putea să joc având emoțiile unui fan"

- Ce-ai avea în suflet acum dacă ai fi doar suporter al naționalei înaintea partidei cu Danemarca?
- N-aș putea juca niciodată cu emoțiile unui suporter. Le-am trăit când eram mic. Totul e diferit în tribună. După atâtea meciuri dificile la națională, la Steaua și la Anderlecht, am reușit să mă debarasez însă de presiunea specială a anumitor partide, fiindcă altfel miza și tensiunea momentului îți pot influența prestația de pe gazon. Îmi închipui însă că pentru fani e greu să se gândească numai la fotbal, fiindcă românul are atâtea nemulțumiri în viața de zi cu zi!

- Dar cam lași totul la o parte când vii pe stadion la un meci așa de important!
- Sigur, ca suporter, aș putea să mă gândesc la faptul că România n-a mai obținut rezultate foarte mari de pe vremea Generației de Aur, dar la contextul de azi al fotbalului românesc n-ar trebui să avem așteptările din trecut. Asta e realitatea! Nu putem atinge același nivel pe termen scurt. Schimbarea nu ține doar de un singur lucru. Să spui: "Uite, dacă facem aia, suntem din nou sus!". Chiar vorbeam recent cu un prieten și constatam că, în sportul românesc, performanțele sunt accidentale, atunci când se fructifică o anumită conjunctură favorabilă. Doar în handbal lucrurile stau parcă altfel, dar nici acolo nu există sumele vehiculate în fotbal.

"Ce vrem de la un antrenor străin?"

- Cinci puncte în patru meciuri cu adversarii aparent mai facili. Nu e cam puțin pentru a mai vorbi despre calificare în termeni realiști?
- Dacă luăm în calcul că am avut un penalty în ultimul minut cu Muntenegru, iar în Kazahstan ne-a defavorizat fără dubii arbitrajul, am putea să ne simțim nedreptățiți. Am fi avut patru puncte în plus chiar dinaintea meciului cu Polonia și am fi abordat altfel inclusiv acea partidă. La Astana, de exemplu, am fost faultat clar în careu, cred că era și eliminare. Din păcate, nu mai avem cum să schimbăm nimic.

- Cum ți se pare următoarea teorie vehiculată deja în spațiul public: "Dacă Daum nu bate Danemarca, ar trebui deja să plece, pentru că va fi compromisă calificarea".
- Nu-mi dau exact seama. Și noi suntem schimbători. Am vrut un antrenor străin care încearcă să cunoască fotbalul românesc și jucătorii. Urmărește foarte multe meciuri pentru a-și da seama de potențialul fiecăruia. Pe de altă parte, n-avem deloc răbdare. Nu știm ce vrem. Un străin care să construiască în timp echipa națională și să promoveze fotbaliști tineri? Nu am adus un tehnician de peste hotare ca să avem rezultate imediate, dar, pe de altă parte, la națională ai nevoie mereu exact de aceste rezultate.

- Un cerc vicios?
- Cam așa e! Dar asta se întâmplă pentru că așa suntem ca popor. Ne aprindem repede, un rezultat negativ influențează imediat starea generală și nimeni nu acceptă o necalificare în numele unei reconstrucții. E un subiect greu, iar lumea e împărțită. Depinde ce a discutat președintele federației cu selecționerul. Eu mă gândesc însă doar la o victorie cu Danemarca.

"N-am făcut multe la națională pentru a fi căpitan"

- Te-a frapat ceva anume în colaborarea cu Daum?
- Am avut de învățat de la fiecare antrenor cu care am lucrat și nu spun asta doar pentru a-i flata. Fiecare e diferit, vine cu ceva nou, are o viziune particulară asupra fotbalului. La Daum m-a impresionat că e un foarte bun motivator. Vorbește mult despre acest subiect și duce dorința unui fotbalist de a câștiga într-o zonă de luptă. Pe mine mă motivează astfel de lucruri.

- Cum arată o discuție cu selecționerul între patru ochi?
- Sunt momente care rămân între noi, dar au existat mai multe ședințe cu întreg lotul. Ne încurajează să ne ajutăm reciproc, inclusiv pe cei neconvocați sau care nu sunt printre titulari. Explică fiecăruia deciziile luate. Mi se pare benefic, pentru că e dificil pentru un fotbalist să nu joace la echipa națională și de aceea e bine să-i ții aproape pe aceștia. Pot influența starea grupului dacă atitudinea lor e negativă.

- Te așteptai să fii luat în calcul pentru banderola de căpitan la începutul campaniei?
- Nu. N-am făcut foarte multe pentru echipa națională. Am jucat câteva meciuri importante, am dat niște goluri, dar erau colegi mai experimentați pentru a deveni căpitani. Și la Steaua eram mereu al doilea sau al treilea, iar prin presă se mai discuta de ce nu port eu banderola. Calitățile mele nu erau însă pentru o asemenea poziție. Mă supăram des, aveam conflicte pe la antrenamente, mă consumam foarte tare. Nu puteam să fiu un bun motivator, să vorbesc calm. Puteam aduce doar nervi și încărcătură negativă. Acum sunt altfel, dar asta nu înseamnă că m-a durut absența de pe lista potențialilor căpitani ai naționalei.

"Tătă și Chiri au valențe de lideri"

- Tu pe cine ai propus?
- Tătărușanu și Chiricheș ar fi fost primele mele opțiuni, dar ambii au lipsit de la partida cu Muntenegru din motive medicale, la fel ca și Pintilii. Pe Tătă îl văd ca un lider, e un portar cu o experiență foarte mare și un băiat liniștit. Eu i-am propus pe Săpunaru, Grigore și Popa dintre cei prezenți atunci în lot. Selecționerul l-a ales pe Grigore și nu era corect să mai schimbe ulterior. E un fundaș cu personalitate, care a făcut partide apreciate pentru România. A fost criticat după meciul cu Polonia, dar e un jucător bun, pe care-l respect. Oricum, n-aș vrea să comentez alegerea unui căpitan.

- Ți-a fost teamă că vei rata Euro? Pentru că se pusese în ultimele zile problema unei alegeri între tine și Maxim.
- Nu m-am gândit niciodată că ar fi o mare tragedie dacă voi lipsi de la Euro, dar nici sută la sută sigur nu eram de prezența în lot, chiar dacă simțeam că am valoarea și experiența pentru un turneu final. Nu cred în coincidențe, dar atunci s-a potrivit un context care m-a ajutat. Avusesem o microleziune, mi-au spus de la națională că trebuie să joc cu Tg. Mureș pentru a fi luat în calcul, fiindcă nu puteam să vin la lot din postură de accidentat. Recuperarea presupunea 12 zile. Eram la limită. S-a întâmplat însă drama cu Ekeng, s-a amânat partida cu ASA, am beneficiat de patru zile suplimentare de refacere și am putut intra 60 de minute la Tg. Mureș. Chiar discutam cu soția ce coincidență bizară: o mare tragedie mi-a dat șansa să câștig timp suficient pentru recuperare, să merg la Euro și să obțin transferul la Anderlecht!

"Problemele de la fazele fixe nu țin doar de concentrare"

Chipciu vorbește și despre golurile pe care naționala le încasează frecvent din fazele fixe, devenite un coșmar pentru România: "Dacă ar fi doar o problemă de concentrare, am putea s-o rezolvăm. Dar fotbalul românesc, în general, nu dispune de calități fizice deosebite, de jucători cu statură mare, de forță. Spun asta dacă ne comparăm chiar cu Polonia și Danemarca. Sunt formații care beneficiază de un plus la astfel de momente. Am lucrat mult la antrenamente pe aceste situații. Dacă luam gol, repetam de o sută de ori până ieșea bine! Dar la meci apar alte emoții".

"Cred că Daum e un antrenor care nu ține cont foarte mult de ceea ce faci la club, ci de ceea ce constată la antrenamente și cum te comporți la lot. La club vezi un jucător că nu se pregătește bine câteva zile și spui că are un moment prost. Dar la națională poate fi cineva într-o perioadă fastă la club, dar diferit într-un alt grup, la reprezentativă. Sau invers"
Alex Chipciu

"Am văzut că s-au vândut deja toate biletele pentru meciul cu Danemarca. În provincie, entuziasmul e mai mare. Cred că venea multă lume și în București, dar în Capitală oamenii au văzut mereu jucători mari, iar publicul e mai pretențios"
Alex Chipciu

26de selecții a strâns Alexandru Chipciu la echipa națională, pentru care a marcat de patru ori