Articol de GSP - Publicat sambata, 12 martie 2022 19:18 / Actualizat sambata, 12 martie 2022 21:03

Urmărește GSP în Discover Adaugă GSP ca sursă preferată

Dani Coman a prins doar 14 meciuri la echipa națională, acolo unde a lucrat cu Victor Pițurcă, dar și cu Răzvan Lucescu. Fostul portar, acum președinte la Hermannstadt a vorbit la „Prietenii lui Ovidiu” despre prima reprezentativă și a dat detalii neștiute de la lot.

Emisiunea „ Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.

- Dani, nu ai foarte multe meciuri la națională.

- Eu am ajuns conjunctural acolo, trebuie să spun și asta, pentru că nu eram pionul principal. În generația noastră portar era Lobonț, locul 1, 2 și 3, apoi veneam eu, Popa, Stăncioiu și Stanca.

- Dar ai fost în lotul pentru Euro 2008 și te-ai accidentat.

- Cu câteva zile înainte de plecarea la Campionatul European a tras Marica din trei metri un voleu și n-am avut timp să deschid palma. Mi-a mutat degetul la încheietură. A venit Pompiliu Popescu. "Hai, Dani, că nu e nimic...". Când mi-a tras o dată de el... Mi l-a pus la loc. Asta a fost!

- Cel mai bun meci la națională?

- Toți au zis că meciul din Spania când i-am bătut 1-0. A dat Marica gol. Dar eu cred că cel mai bun meci al meu a fost în Franța, 1-1. Când ne-a dat Thierry Henry gol. Cu Benzama, Ribery. Țin minte și-acum. Era un corner. S-a făcut schimbare și-a intrat Ribery. Rădoi era lângă mine: „Dani, a intrat furtuna. Trebuie să avem grijă!”. Cred că ăsta a fost cel mai bun meu meci, la Paris.

- Tu l-ai prins și pe Pițurcă, așa e!

- La ora jocului știai totul despre adversari. Vedeai meciul adversarului, fișa fiecărui jucător, știai calități, defecte pe care le aveau jucătorii adverși. Știai și cât poartă la pantof! Foarte bine pregătea meciurile. Era neplăcut pentru noi, jucătorii, să ne țină la ședință, dar ajungeai ca la finalul săptămânii sau la ora meciului să știi totul despre adversar. Ceea ce înseamnă enorm de mult.

- Pe vremea aia fotbaliștii se gândeau mai mult la fotbal decât la bani, nu?

- Eu am prins o perioadă bună în care se câștigau bani. Dar noi nu alergam după bani atunci. Pe mine nu mă interesa cât câștigă colegul de lângă mine. Eu dacă eram mulțumit nu mă interesa. Noi luptam și pentru orgoliu nostru, pentru culorile clubului.

La Rapid credeți că ne intra dacă aveam primă de joc? Mâncam din terenul ăla când intra și vedeam galeria și tot stadionul cântând imnul. Ne gândeam noi că jucăm pe o mie de euro? Jucătorii de acum nu cred că mai sunt atașați de un club așa cum era noi! Noi de la Rapid, sau Rădoi, Dică, Ghionea, Petre Marin, Goian...