Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 21 martie 2013 00:00 / Actualizat miercuri, 20 martie 2013 22:09
Fostul selecţioner crede că folosirea lui Tănase în flancul stîng ar însemna o variantă de securitate pentru "tricolori", iar soluţia cu Grozav ar aduce un plus pe faza ofensivă. Şi are încredere totală în strategia lui Piţurcă, despre care spune că "simte jocul ca nimeni altul".
- Domnule Boloni, cum se vede de la Doha acest Ungaria - România, cu o veche rivalitate istorică, politică, socială şi sportivă?
- Daţi-mi voie să includ această partidă în categoria celor obişnuite! De ce să fie un meci special? Fiecare va încerca să obţină maximum posibil şi ambele părţi trebuie să-şi respecte adversarul. Atît spectatorii, cît şi jucătorii, care, în termenii propuşi în întrebare, ar face parte din a doua linie a spectacolului sportiv. Şi nu e drept!
- Ce diferenţe sesizaţi între echipele de acum şi cele care s-au înfruntat în 2001, la acel 2-0 de la Bucureşti, cînd eraţi pe banca "tricolorilor"?
- Nu prea s-a schimbat situaţia. România avea atunci un anumit avantaj valoric. Ne aflam în faţa Ungariei în anumite proiecte de clădire a unei echipe naţionale competitive. Lucrurile arată asemănător şi acum.
"Academiile trebuie să existe, dar sînt costisitoare"
- S-a discutat mult în ultimele zile legat de faptul că maghiarii au crescut în ultimii ani datorită investiţiilor masive în academii de fotbal. Sînteţi de acord cu această teorie?
- Cred că Ungaria, ca şi România, are în prezent trei sau patru academii de fotbal. Ale noastre parcă au apărut ceva mai devreme decît la ei. Sigur, fiecare se mîndreşte cu propriile proiecte. Dar acest gen de şcoli sînt depăşite la nivel european şi nu cred că au reuşit să le aducă mari satisfacţii ungurilor. Eu ştiu doar un singur jucător format într-o academie maghiară, ajuns la echipa naţională, o extremă dreaptă. Nu spun că nu trebuie să existe aceste academii, dar ele consumă foarte mulţi bani şi apare o problemă de rentabilitate.
- La ce vă referiţi?
- Sporting Lisabona a avut o academie cu 100 de copii, dar au desfiinţat-o, pentru că era costisitoare. Nu mai au echipă secundă. Lyon nu are o academie bogată, preferă să lucreze cu un alt club, delegînd această muncă la formaţii mai mici, cu care se află în bune relaţii. Rennes era cea mai bună pepinieră din Franţa, buget anual de 5 milioane de euro. Foarte mult! Dacă aşa e acolo, nu cred c-ar putea fi altfel în România sau Ungaria. Avem şmecheriile noastre, prin care obligăm copilul să accepte contracte pe cinci ani dincolo de vîrsta pînă la care e obligat să rămînă la club, regulamentar, dar, de obicei, ajungi în situaţia în care băiatul nu mai semnează, tinerii sînt "furaţi" de echipele mari prin scouteri specializaţi pe descoperirea talentelor. Şi, financiar, ai atunci o problemă. Am şi două exemple clare.
"Nu sîntem noi mai deştepţi decît francezii sau portughezii"
- Vă rog!
- Gourcouff a fost stagiar la Rennes de la 14 ani. A cheltuit cu el 3 milioane de euro, i-a făcut primul contract de profesionist, dar, cînd mai avea un an de angajament, a refuzat să prelungească pe trei sezoane. Asta ar fi dat clubului posibilitatea să-l vîndă mai avantajos. El se înţelesese deja cu Milan, unde a fost vîndut rapid pe 4 milioane de euro, fiindcă altfel exista riscul pierderii totale a investiţiei. Profit final de numai un milion de euro la un internaţional francez! Şi aceştia sînt cazuri rare. Pe camerunezul Mbia l-am luat, în schimb, la academie la 17 ani. Rennes a plătit cam 100.000 de euro, dar după patru ani l-a cedat la Marseille pe 12 milioane. Scăzînd cheltuielile, a ieşit un profit de 10 milioane de euro. Pe un internaţional camerunez, a cărui cotă de piaţă e mai mică decît a unuia francez! Închei şi folosesc un jargon care nu-mi place: nu sîntem noi mai deştepţi. Dacă lucrezi pe baze corecte, fără mişmaşuri, formarea unui jucător e un lucru frumos, dar scump şi dificil de rentabilizat.
- Haideţi să ne întoarcem la meci! Ultima dilemă pare să fie mijlocaşul stînga: Tănase, cu un 2013 complet neconvingător, sau Grozav, viu la "naţională", dar rezervă la club în ultima etapă?
- Sentimental, aş spune Grozav. Cîtă vreme nu sînt selecţioner, îmi permit să fac alegeri cu inima, ceea ce, desigur, un antrenor al echipei naţionale nu poate face. Spun Grozav pentru că-l cunosc mai bine şi îl salut. Ştiu cît e de utilă şi munca lui Tănase în bandă, dar mă întreb dacă n-ar fi o soluţie interesantă acolo şi Chipciu.
"Joacă bine sau slab, Mutu poate face diferenţa"
- Pare să nu fie în calculele titularizării.
- Bun, atunci cred că Piţi va opta în funcţie de gustul pe care va dori să-l imprime jocului la Budapesta. Tănase ar fi o variantă mai de securitate, iar Grozav o soluţie pentru a surprinde adversarul prin atac, contraatac, accelerare. Nu ştiu cu cine vor evolua ungurii în flancul drept, au probleme acolo, iar un jucător de viteză îi poate depăşi pe faza ofensivă. Trebuie să lăsăm însă selecţionerului dreptul de a alege, el simte echipa şi ştie exact ce carte doreşte să joace în Ungaria.
- Pentru Mutu credeţi că e suficientă motivaţia de a prinde în finalul carierei unicul lui Mondial?
- Nu e cazul să discutăm de motivaţie la Mutu, care ştie foarte bine ce aşteaptă lumea de la el. E capabil încă să dea echipei naţionale. Dacă evoluează bine sau slab, e oricînd capabil să facă diferenţa. Sigur, nu mai e un jucător care să te ajute în defensivă, dar rămîne permanent săgeata din coasta apărării adverse. Nu şi-a pierdut ştiinţa jocului şi simţul golului.
Stancu şi argumentul omului de linia a doua
- O mai veche discuţie: Stancu e om de linia a doua sau vîrf, cum se profilează utilizarea lui cu Ungaria? Cum îl vedeţi ca profil?
- Am vorbit odată cu Piţi şi-l considera atunci un jucător cu o eficacitate sporită cînd vine din linia a doua, fiind un fotbalist care ajunge cu uşurinţă la finalizare şi marchează. Nu cunosc dacă şi-a schimbat viziunea, dar depinde cum va dori selecţionerul să creeze dinamica echipei. Nu pot spune eu ce trebuie să facă Piţi, el a analizat adversarul şi şi-a fixat strategia.
- Un succes la Budapesta ar fi decisiv pentru asigurarea locului de baraj?
- Da. Numai că nu-mi plac cuvintele folosite de presa română: război, ultima bătălie. Sînt lucruri ieftine, care caută scandalul. Ştiu despre ce vorbesc din perioada cînd eram selecţioner şi-mi aduc aminte lucrurile care nu-mi conveneau. Sigur, România are un avantaj special după victoria de la Istanbul, punînd toată seria într-o situaţie delicată, mai puţin Olanda, fiindcă Turcia nu are cum pierde toate partidele de pe teren propriu, iar handicapul acesta va fi greu de remontat de ceilalţi.
"Piţi poate fi decisiv pe un stadion gol"
- Steagul Ungariei a fost ars de galeria Rapidului la meciul cu CFR Cluj, un incident regretabil care a inflamat atmosfera înaintea partidei de vineri.
- Am văzut ştirea, dar m-ar fi interesat să sesizez reacţia presei române. N-am văzut nici o atitudine care să condamne evenimentul. Indiferent că e drapel maghiar, român, american, cipriot sau francez, e dezgustător un asemenea gest, împotriva căruia trebuie luate măsuri aspre. Şi aici salut reacţia imediată a ligii, care nu cred însă că ar fi acţionat atît de repede dacă nu se apropia jocul Ungaria - România. Suspendarea terenului de la Budapesta e un lucru bun, să înveţe toţi proştii care sînt proşti că nu mergi pe stadion ca să-ţi dezvălui sărăcia intelectuală şi să izbucnească sentimente naţionaliste, care n-au loc nici în istorie, nici în sport. Idioţi şi proşti găsim şi în Ungaria, şi în Franţa, şi în România! Problema mea e ce fac cei care se consideră deştepţi la conducerea cluburilor, a federaţiei, a instituţiilor chemate să asigure ordinea. Să nu cumva să mi se spună că, în secolul 21, nu se poate afla cine şi-a dat jos chilotul cînd s-a cîntat imnul Israelului la Budapesta sau cine sînt derbedeii care incendiază steagul Ungariei pe stadionul din Cluj! Altfel, mă supăr, pentru că cineva se joacă cu inteligenţa mea! Sînt foarte calm, dar împotriva acestor oameni, indiferent că sînt români, maghiari, ţigani, evrei sau belgieni, trebuie luate măsuri exemplare. Ăla din tribună e un tembel, iar tu, ca şi club, eşti responsabil.
- Pe cine credeţi că avantajează faptul că se joacă fără spectatori la Budapesta?
- Pe România. Cunosc felul de management al celor doi antrenori. Piţi poate avea un rol decisiv, ştiu cum funcţionează. Pe un stadion gol, poate comunica mai simplu şi cu fundaşul dreapta de pe partea opusă. Piţi mi-a plăcut mereu ca tehnician, mi-a plăcut şi mai mult ca jucător, dar vă spun că simte jocul ca nimeni altul. Am văzut şi meciurile Ungariei, Egervari e mai discret, mai rezervat pe margine.
"Gîndiţi-vă ce reacţii ar fi dacă aş spune că regret că m-am născut în România!"
- Vă e greu să vă împărţiţi sufletul la un meci Ungaria - România?
- Absolut deloc! Am citit declaraţiile multor personalităţi din fotbalul românesc, care spuneau că "mi-e ruşine să mă mai întorc acasă" sau "am avut ghinion că m-am născut în România". Vă pot da cel puţin zece eroi cu astfel de discurs. Dar imaginaţi-vă că eu, Ladislau Boloni, aş spune această treabă! Gîndiţi-vă ce reacţii ar fi din partea jurnaliştilor şi a restului lumii, sub influenţa presei! Numai gîndiţi-vă!
"Felicitări, Keşeru, dar nu cred că va juca la Budapesta"
Boloni îl cunoaşte foarte bine pe Keşeru din Franţa: "Nu cred că va juca la Budapesta. Ar fi primul lui meci la «naţionala» mare, cei din jur lui nu-l cunosc încă din punctul de vedere al jocului. Probabil va mai trebui să vină de cîteva ori la lot pentru a intra în echipă. El e însă un atacant deosebit, nu ştiu de ce nu şi-a valorificat mai devreme calităţile, poate probleme de mentalitate. Dar trebuie felicitat fiindcă a revenit în prim-plan. E ceva să fii golgeter în liga secundă franceză, un campionat solicitant şi lung. Sper să intre în Ligue 1".
"Absenţa lui Gera la unguri e mai dureroasă decît a lui Marica la noi. Lotul României e mai bogat numeric şi valoric, iar pentru absenţa lui Ciprian avem mai multe soluţii de înlocuire" (Ladislau Boloni)
"Chiar dacă Ungaria joacă o carte importantă contra României în aceste preliminarii, cred că nu se vor năpusti peste adversar. Simt că vor adopta o atitudine prudentă" (Ladislau Boloni)
13 partide a stat Boloni pe banca echipei naţionale în perioada 2000-2001: a strîns 8 victorii, 2 remize şi 3 înfrîngeri, golaveraj 19-13
23 e numărul meciurilor în care Boloni a purtat banderola de căpitan al reprezentativei române: are în total 102 selecţii la "naţională"
