Articol de Justin Gafiuc, Cristi Preda (foto) - Publicat marti, 09 septembrie 2025 17:36 / Actualizat marti, 09 septembrie 2025 17:52
De 51 de ani, Nicosia respiră greu. O rebeliune susținută de junta militară elenă a fost înăbușită în iulie 1974 de intervenția guvernului de la Ankara. De atunci, capitala cipriotă e despărțită în două de o graniță fixată în buricul târgului: o parte controlată de Cipru, alta – de Turcia, nerecunoscută de nimeni la nivel mondial. O călătorie în jurul unei cicatrici istorice în Insula Afroditei
„Tricolorii” se pregătesc pentru o nouă reprezentație pe drumul spre Mondiale, iar următorul stop este în Cipru. La Nicosia, în inima insulei, acolo unde orice după-amiază pare liniștită sub mângâierea soarelui mediteraneean.
Razele fierbinți încălzesc piatra albă din downtown, mirosul de cafea se răspândește de la terase, iar oamenii se înghesuie în jurul meselor pentru câteva clipe de relaxare. Dar apoi, brusc, în mijlocul orașului vechi, drumul se oprește!
GALERIE FOTO. Imagini excepționale din Nicosia, orașul împărțit în două
Apar în față semne repetate de acces interzis, o cabină de control dărăpănată și ofițeri cu priviri ascuțite. Un moment de derută, un noian de întrebări!
La câțiva metri depărtare, ecoul unui muezin răsună în aer. Cuvinte în turcă răzbat dintr-un difuzor, iar în față vezi aliniate șiruri de case care par abandonate într-un soi de cartier-fantomă. Ferestre sparte, uși incerte, terenuri virane cu aspect selenar sau transformate în mici depozite de gunoaie. O stradă cândva plină de viață e ținută acum în respirație gură la gură doar de o imitație de bazar, care a înghițit aleile strâmte.
Bine ați venit în singura capitală din lume împărțită în două!
Familii separate peste noapte, trupe ONU pentru menținerea păcii
Rana Ciprului e sângerândă din iulie 1974, momentul dureros care menține la cote înalte diferendul istoric dintre cele două comunități naționale, grecii-ciprioți (78% din populație) și turcii-ciprioți (18%).
O lovitură de stat, susținută de junta militară elenă, își propusese să unească insula cu Grecia. Regimul de la Ankara s-a implicat însă cu tancuri și parașutiști spre a opri rebeliunea. Iar în câteva săptămâni, insula întreagă a fost împărțită pe jumătate: sudul controlat de Cipru, nordul - de forțele turce, cu valuri de epurări etnice în ambele sensuri după evenimentul din urmă cu jumătate de secol.
Capitala nu a scăpat. Situată în centrul insulei, Nicosia a fost tăiată în două. Străzile au devenit linii de front. Familiile - separate peste noapte.
ONU a intervenit, a trasat o linie verde pe hartă de la vest la est și și-a instalat tabăra în zonă cu misiunea de control și menținere a păcii. De atunci, forțele Națiunilor Unite, cu un contingent de aproape 900 de militari, sunt parte din viața Nicosiei, a Ciprului segmentat.
Cu buletinul sau pașaportul între două lumi diferite
Linia Verde este o fâșie de liniște. Un „buffer zone” menit să țină sub supraveghere tensiunile latente dintre taberele încă ireconciliabile.
Zgomotul se topește, iar o mulțime de pisici se plimbă leneșe pe aleile înghețate în timp. Pe strada Ledra, cea mai aglomerată arteră comercială a orașului, linia înseamnă un punct de control.
Turiștii se pun la coadă cu pașapoartele în mână, iar localnicii migrează curent în ambele direcții pentru cumpărături sau spre a merge la job. Fiecare traversare aduce a rutină, dar păstrează încă o importanță deosebită.
Nicosia de Sud: modernă, europeană, trepidantă
Nicosia de Sud, cea de sub jurisdicția Ciprului, are aerul unei capitale europene. Moneda euro e la putere, ambasadele se aliniază pe bulevarde, iar greaca și engleza sunt limbile care întrețin zumzăiala din cafenele. Mall-uri cu fațade din sticlă se ridică lângă biserici bizantine, în timp ce steagurile cipriote flutură pe clădirile guvernamentale.
Zidurile venețiene dimprejurul orașului vechi țin istoria aproape de prezent. Păienjenișul de străduțe conduce spre taverne stăpânite de mirosul de souvlaki, iar în mici biserici strălucesc fresce minunate create în urmă cu secole.
Nicosia de Sud e freamătul Europei, dar punctul de control din inima capitalei întrerupe brusc tabloul.
Nicosia de Nord: umbre otomane, timp înghețat
Imediat cum ai traversat în Nicosia de Nord, timpul capătă alte repere. Încetinește. Străzile devin mai puțin prietenoase, iar clădiri degradate în stil otoman abia mai susțin balcoane din lemn care se scurg obosite pe ziduri.
În centru, Moscheea Selimiye atinge norii cu minaretele sale, o transformare radicală a unei vechi catedrale gotice, biserica de încoronare a regilor Ciprului.
La câțiva pași distanță, Büyük Han, un caravanserai restaurat din secolul XVI, inspiră o viață mai liniștită. Sub arcadele sale, meșteșugarii trudesc la cupru, femeile vând dantele, iar turiștii sorb cafea densă din cești minuscule. Lira turcească e aici moneda oficială, dar plățile în euro sunt acceptate cu plăcere.
Micii comercianți se bucură că afacerile lor cu țoale, suveniruri sau mirodenii merg mai bine datorită traficului turiștilor prin punctul de control, dar persistă apăsarea că Nicosia fiecăruia e, de fapt, doar jumătate din Nicosia.
Două chipuri, o singură inimă
Contrastele te lovesc în ficat. Taverne grecești versus prăvălii. Biserici ortodoxe versus moschei. Euro versus lire turcești. O parte care respiră progresul și modernitatea Europei, alta – criogenată în timp, lentă, ultratradiționalistă. Ambele însă primitoare și gata de explorat, oferind propriile miresme.
Aici, Linia Verde nu este însă doar o graniță, ci un tatuaj pe destinele unor comunități. O cicatrice care împarte străzile și separă familiile. O dovadă, însă, de supraviețuire. Și de speranță că, într-o zi, linia va dispărea, iar inima orașului se va reîntregi, vie și puternică.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
