Articol de Adrian Florea - Publicat marti, 23 martie 2021 08:50 / Actualizat miercuri, 24 martie 2021 10:35
GSP inaugurează astăzi un nou proiect editorial: Dosarele Gazetei ♦ O abordare tip documentar a marilor dezbateri din istoria sportului românesc, cu detalii neștiute scoase acum la iveală, documentare riguroasă, imagini de arhivă, discuții cu personajele vremii ♦ Primul episod din Dosarele Gazetei se întinde pe 3 zile și pune sub lupă felul în care s-au format echipele ce au dominat anii ’80 ♦ Începem azi cu Craiova Maxima.
Universitatea Craiova a fost mai întâi „Campioana unei mari iubiri”. Prima echipă uriașă din Bănie. Echipa care-i avea pe Deselnicu și pe Oblemenco. Pe Boc și pe Ivan. Pe Țarălungă și pe Mitică Marcu. Și pe Balaci, aflat la cel dintâi sezon printre zei.
A fost trupa care a adus în premieră titlul de campioană în Bănie, în '74. Cu Cernăianu antrenor principal. Și cu Oțet secund. Asta după ce, cu un an înainte, Dinamo îi răpise bucuria la golaveraj. Diferența a făcut-o un gol. Un gol din cele 4 pe care „câinii” le dăduseră în ultima etapă în poarta CFR-ului din Cluj. Exact câte avuseseră nevoie...
Înfrângeri în serie pentru Craiova Maxima în cupele europene
În ciuda valorii incontestabile a lotului, campioana din 1974 n-a obținut cine știe ce rezultate pe continent. Lipsa de experiență internațională, probabil, a cântărit decisiv.
La prima apariție în CCE, Știința a cedat în fața anonimilor suedezi de la Atvidabergs, 2-1 și 1-3. În următoarele participări, lista eșecurilor a fost completată după duelurile cu Steaua Roșie Belgrad, Dinamo Moscova ori Fortuna Dusseldorf. Formații de un anumit calibru, dar departe de a fi de neînvins.
Singurul rezultat important în eurocupe al "Campioanei unei mari iubiri" a rămas eliminarea Fiorentinei, 1-0 și 0-0, în 1973. În rest, apariții sporadice și înfrângeri fără istoric.
Tentativa secolului
Și din acest motiv, oficialii clubului din Bănie au trecut la o întinerire masivă a „vestiarului”. Precum și la o potențare a valorii lotului, atât cât era posibil în condițiile în care Steaua și Dinamo începuseră deja celebra „cursă a înarmărilor”.
Încă din vara lui '74 s-a încercat să se dea marea lovitură, respectiv transferul lui Nicolae Dobrin! Gicu voia și el să se alăture noii campioane a României, s-a și pregătit câteva luni cu oltenii, însă n-a primit drept de joc. În Pitești ar fi ieșit revoluție dacă s-ar fi întâmplat asta, iar conducătorii politici ai vremii doar de o asemenea răzmeriță ar fi avut chef atunci.
Cum a câștigat Gicu Dobrin o avere
Se spune că „Prințul din Trivale” ar fi luat la semnătură o sumă imensă pentru ce reprezenta viața românilor la mijlocul anilor '70. Unii vorbesc despre 150.000 de lei. Alții despre 200.000 sau chiar 300.000 de lei!
Indiferent care a fost suma reală, se pare că ea n-a mai fost niciodată returnată. Ba mai mult, „Gâscanul” ar fi solicitat celor de la FC Argeș încă pe atât: „Trebuie să dau Craiovei banii înapoi și nu-i mai am, i-am cheltuit. Dați-mi voi!”. Piteștenii i-au dat, astfel că genialul fotbalist s-a ales cu o agoniseală fantastică în urma tevaturii create în vara anului 1974.
2.300 de leiera salariul mediu în România în anii 1982-1983. Un televizor color era 10.000 de lei, o Dacia costa 60.000 de lei, iar un apartament cu 3 camere - circa 90.000 de lei
Craiova, egali cu Bayern Munchen și Inter Milano
Odată căzut transferul lui Dobrin, șefii alb-albaștrilor s-au reorientat către nume mai puțin celebre. Așa au început să fie „pescuiți” din cotloanele țării Lung, Tilihoi, Țicleanu, Donose ori Crișan. Plus numeroși tineri din pepiniera proprie, precum Negrilă, Ungureanu, Cămătaru, Geolgău sau Cârțu. Jucători pe care nu-i cunoștea aproape nimeni, însă care în timp au contribuit la închegarea unui echipe incredibil de bune. Și care, la finalul anilor '70 și la începutul anilor '80, a început să performeze și în Europa.
În afara parcursului excepțional din sezonul 1982-1983, când s-a atins pragul semifinalelor în Cupa UEFA, craiovenii au obținut și alte rezultate notabile. A fost un 1-1 la Munchen, cu Bayern. Și tot un 1-1 cu Inter Milano, pe „Central”. Și un 1-0 cu Monchengladbach, acasă. Unde au zdrobit și pe Olympiakos Pireu, 3-0. Plus dublul 2-0 cu Leeds United, prima calificare a unei formații românești în fața uneia englezești!
Corneliu Stroe a început de jos
La creionarea lotului ce avea să facă furori în Cupa UEFA și să aducă Universității sute de mii de fani din întreaga țară au contribuit mulți dintre cei care au condus destinele clubului din Bănie în deceniul 1973-1983. Totuși, peste toți, cele mai multe merite le-a avut Corneliu Andrei Stroe.
Din 1967, la scurt timp după terminarea facultății de sport, și până la mijlocul anilor '90, Stroe a îndeplinit o mulțime de funcții. A fost, printre altele, secretar, secretar general, vicepreședinte și președinte al Clubului Sportiv Universitatea. Trebuia să aibă grijă în principal de secția de fotbal. Și a avut cu brio, chiar dacă uneori n-a apelat la cele mai ortodoxe metode.
Cum de a fost posibil să mai încalce legile fotbalistice, vezi cazul achiziționării lui Tilihoi, și să nu fie sancționat? Și Stroe, și Universitatea aveau „acoperire” în sferele înalte ale politicului. Sigur, nu la nivelul Stelei sau al lui Dinamo. Dar aveau.
Ceaușescu avea mare încredere în Ștefan Andrei
Cel mai mare sprijin a venit de la Ștefan Andrei. Oltean la origine, era născut în satul Livezi, din comuna doljeană Podari, Andrei a fost un specialist în probleme de politică externă. Chiar dacă specializarea sa avea prea puțin de a face cu fotbalul, el și-a putut ajuta echipa favorită în virtutea unei relații excelente cu Nicolae Ceaușescu.
Șeful statului îl aprecia enorm pe Ștefan Andrei și îi accepta acestuia „nebuniile” personale. În virtutea prieteniei cu dictatorul, cel care a fost ministru de externe în perioada '78-'85 a sprijinit Știința în foarte multe feluri.
La formarea Craiovei Maxima s-au unit mai multe forțe. Nu puteai să obții rezultate fără să ai susținere la Comitetul Județean de Partid. Din fericire, noi am avut acolo cîțiva prim-secretari cărora le-a plăcut fotbalul
Ștefan Andrei
Astăzi poate părea ridicol, dar în anii '70-'80 o aprobare rapidă de apartament sau de mașină era un lucru mare. Apoi, prin influența sa, contribuia și la creșterea bugetului. Cum făcea asta? Simplu: clubul scoatea la vânzare sute de mii, milioane de materiale promoționale. Cele care nu se vindeau erau vârâte pe gâtul directorilor uzinelor din Oltenia și chiar din țară. Un singur telefon rezolva problema.
O altă modalitate de sporire a conturilor: toate întreprinderile din oraș și din zonă erau obligate să contribuie lunar cu bani la bugetul Universității. Astfel, se asigurau sume colosale din care se plăteau regește jucătorii și care, la nevoie, erau folosite inclusiv la cumpărarea „bunăvoinței” arbitrilor. Era, într-un fel, o replică la ce făceau formațiile departamentale, care obligau numeroșii angajați din Armată și din Miliție să „doneze” o parte din salarii către Steaua și Dinamo, deși mulți erau suporteri ai altor echipe ori nu erau atrași de „sportul rege”.
Calitatea unui sportiv, dar în principal a unui fotbalist, se vede după calitatea amantelor pe care le are. Această vorbă i-a spus-o Brigitte Bardot, la un moment dat, lui Piști Covaci. Și i-a spus-o o femeie de lux unuia care avea numai femei de lux. Peste timp, m-am convins cât de adevărată este. Ca o comparație, uitați-vă cu ce curviștine umblă jucătorii de pe la noi și vă dați seama ce fotbal avem!
Ștefan Andrei
Imnul de dinaintea victoriei cu Kaiserslautern
Al doilea mare ocrotitor al alb-albaștrilor a fost Adrian Păunescu. Teoretic, „Bardul” era un simplu poet și jurnalist. Însă prin Cenaclul Flacăra, care a fost creat în 1973 și care în scurt timp a devenit un fenomen social, el a căpătat o putere formidabilă, pe care nu de puține ori a exercitat-o în favoarea Băniei.
Păunescu este și cel care a intrat definitiv în inimile fanilor prin compunerea imnului „Cântec pentru Oltenia”. L-a scris chiar înaintea returului cu Kaiserslautern, din 16 martie '83, care avea să consfințească cea dintâi calificare a unei grupări autohtone în semifinalele unei cupe europene.
Fără Ștefan Andrei și Adrian Păunescu, fenomenul Craiova Maxima n-ar fi existat. Sau n-ar fi avut amploarea pe care a avut-o
Rodion Cămătaru
45.000 de leia fost cea mai consistentă primă pe care alb-albaștrii au primit-o în campania continentală din '82-'83, după eliminarea lui Kaiserslautern. După Bordeaux au luat câte 30.000 de lei
Rezultatele înregistrate în sezonul '82-'83 al Cupei UEFA
- 3-1 și 0-1 cu Fiorentina (goluri Ungureanu, Cârțu, Balaci)
- 3-0 și 2-0 cu Shamrock Rovers (Campbell - autogol, Cârțu - 2 / Irimescu, Balaci)
- 2-0 și 0-1 cu Bordeaux (Țicleanu, Geolgău)
- 1-0 și 2-3 cu Kaiserslautern (Negrilă / Geolgău, Crișan)
- 1-1 și 0-0 cu Benfica (Balaci)
În '82 și '83, naționala și Craiova au mers braț la braț ca performanțe. Universitatea a avut o campanie fantastică în Cupa UEFA. Și ce echipe a întâlnit: Fiorentina, Bordeaux, Kaiserslautern, Benfica! Nu Vejle, nu Honved, nu Kuusysi!
Mircea Lucescu, antrenor Dinamo Kiev
Eu și Adrian Păunescu țineam enorm la Universitatea și avem grijă de echipă. Am puterea să recunosc asta, dar trebuie făcute câteva precizări. Noi aveam o poziție defensivă, în sensul în care apăram interesele clubului, în vreme ce toți cei care conduceau Dinamo și Steaua erau ofensivi. Călcau totul în picioare pentru a se impune
Ștefan Andrei
Echipa standard a Craiovei Maxima
VIDEO. Neagoe despre Craiova Maxima și ultima echipă care a adus titlul în Bănie
Citește și alte știri din fotbalul românesc:
Gică Hagi pariază pe o echipă națională de plan secund: „Arată fantastic! Va fi tare în 2026”
Cluburile departamentale Steaua, Dinamo, Rapid și CSM București toacă 15% din bugetul sportului!
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
