GSP SPECIAL  »  ANCHETELE GAZETEI  »  SUPERLATIVELE GSP 2009 / ANTRENORUL ANULUI

Dan Petrescu: "Sînt ciudat, dar vreau totul!"

Articol de - Publicat luni, 21 decembrie 2009 00:00

A doua oară consecutiv cîştigător al Anchetei, antrenorul Dan Petrescu vorbeşte despre reuşite şi înfrîngeri, despre ambiţii şi prăpastia ce ne desparte de fotbalul mare

Are 42 de ani. A preluat Urziceniul în 2006.  O echipă eşuată spre Polul Sud al Ligii I. A adus jucători etichetaţi ca expiraţi. Împreună cu ei a găsit aur în pămîntul tare ca piatra din inima Bărăganului: titlul de campion în Liga I în   2009, 8 puncte în grupele Ligii Campionilor, victorii la Glasgow Rangers, 4-1, şi cu FC Sevilla, 1-0. În primăvara Europa League sorţii i-au scos în cale încă un gigant: Liverpool. Este Dan Petrescu, singurul fotbalist al Generaţiei de aur care a reuşit să cîştige campionatul ca antrenor.

- Dane, te aşteptai să cîştigi iar în Ancheta GSP?
- Eu vreau şi  mă aştept tot timpul să fiu primul, dar e greu. Ca jucător e mai simplu, depinzi mai mult de tine, dar ca antrenor eşti la mîna fotbaliştilor, a rezultatelor, a arbitrilor. 

- Ca jucător n-ai reuşit să fii primul niciodată în Anchetă.
- (Zîmbeşte) Nu aveam loc de Gică Hagi şi de Gică Popescu, cei mai buni prieteni ai mei. Dar fără ei nu aveam atîtea performanţe ca jucător.

"Nu cred că pot să mă potolesc"

-  Crezi că dacă votau şi arbitrii erai tot pe primul loc?
- (Rîde). În nici un caz. Poate pe ultimul. Cred că nici nu aveam loc pe listă.

- Cînd te faci băiat cuminte, Dane?
- În legătură cu arbitrii? Nu ştiu. Poate cînd voi antrena Realul sau Chelsea, cînd echipa mea va fi respectată. Aici am antrenat Sportul şi Urziceni, două formaţii nu prea iubite de arbitri. Ştiu că antrenorii mă înţeleg. E greu să munceşti o săptămînă şi să pierzi pe greşelile lor. În Polonia ajungeam şi la mijlocul terenului, dar nu mă eliminau. 

- Aici esti campion.
- În turul ăsta am două "tribune" în campionat. Ce, în Liga Campionilor nu urlu? De ce nu mă elimină? Îmi fac semn să tac. Îşi zic în sinea lor: «Lasă-l dracu', că e nebun!». Eu tac şi gata. Încerc să mă mai potolesc, dar nu cred că am să reuşesc.

Amintiri despre Bărăgan

- Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi la Urziceni?
- Parcă ar fi fost ieri. Am plecat de la Wisla. Treceam printr-o depresie. Cînd am ajuns acasă m-au sunat vreo 11 conducători din ţară. Domnul Bucşaru a venit acasă la mine şi m-a convins. Ştiam baza. A doua zi, cînd am ajuns acolo, de la Wisla în Bărăgan, cînd am văzut lotul, mi s-a pus un nod în gît. Echipa era pe 12 sau pe 13 şi voia să rămînă în Liga I.

- Şi ce ai făcut?
- Am muncit. Ce să fac? Spre finalul turului ne-am mai revenit, iar în vacanţa de iarnă au venit alţi 15 jucători. Parcă zîmbeam altfel. Obiectivul era ca în 3-5 ani să ducem echipa în Europa. Am reuşit mai devreme! Toţi, nu doar eu.

- Se poate mai mult?
- (Rîde iar). Mai mult decît titlul? Nu. Doar să repeţi obiectivul. Acum m-aş fi mulţumit să fim şi la 5 puncte de lider, să putem recupera în retur. Nici eu, nici MM nu ne aşteptam ca, în paralel cu Liga Campionilor, să ne menţinem acolo, în faţă.

"Cred în muncă, nu în talent"

- Cum reuşeşti fără vedete?
- Nu cred în vedete. Cine mai driblează şi dă goluri în România? La echipa naţională? Nimeni. Păi, dacă nu mai avem talente, trebuie să muncim. Am avut şi am jucători care îmi spun că nu pot să se antreneze. Ştii ce le zic? Îmi pare rău, eu sînt antrenor de antrenamente, nu doar de jocuri. Ei înţeleg sau pleacă. Dacă aş găsi unul care nu se antrenează,  dar dă gol meci de meci, l-aş accepta. Dar nu există. Şi aşa, avem noi altele de recuperat. 

- La ce te referi?
- La mentalitatea despre care tot vorbim. Am văzut cum ne-a lovit fotbalul mare. Am văzut şi ştiu. De la copii şi juniori se cască prăpastia. La englezi, cînd cade un copil, se ridică şi aleargă mai departe. La noi îl ia părintele în braţe şi nu-l mai lasă, că se loveşte.

- Ca jucător ai simţit şi tu din prima diferenţa?
- Îţi dau un exemplu. Cînd m-am dus în Italia, la Foggia, mi-au spus din prima să mănînc paste. Dar eu mă ascundeam şi băgam cartofi prăjiţi şi fgriptură. Că aşa învăţasem la Steaua. Mai tîrziu am înţeles. Noi am crescut altfel. Ne-am şi distrat, dar stăteam pe teren de dimineaţă pînă seara. Du-te acum pe stadă şi să vezi că nu se mai joacă miuţe. Acum e la modă calculatorul, au apărut atîtea tentaţii. Şi te trezeşti cu jucători de 25 de ani care n-au mentalitate, n-au tehnică. Se poate remonta pînă la un punct, dar e foarte greu. D-aia le vorbesc mult alor mei, chiar dacă pe unii îi supără asta. Orice profesor îşi supără elevii că le cere să înveţe. Sînt conştient de asta. 

- Cum de i-aţi învins pe Sevilla?

- Mă uitam cu MM la meciurile lor.  I-am văzut pe Capel, pe Navas, pe Perotti. "Băi, cum îi oprim, cum îi prindem noi pe ăştia?", mă întrebam. M-am gîndit că dacă ne dublăm, dacă jucăm cu libero, poate ne iese. Un lucru era clar. Trebuia să muncim din greu. Am avut şi şansă şi aşa am reuşit.

- Cu Liverpool?
- O să încercăm să facem tot la fel. Să ne agăţăm de orice minge, de orice şansă. Am avut ghinion la sorţi, dar asta poate fi şi şansa noastră.

"Pariul? O să le dau cîte o şampanie"

- Cum a fost cu pariul ăla cu jucătorii?
- A fost o stategie. E important cum îi antrenezi, dar totul pleacă de la cap. Contează cum îi motivezi. În România e o problemă. Cînd fac un rezultat bun, pe jucători îi ia somnul. E o boală molipsitoare. Vreo lună adorm pe laude. Le-am spus aşa de convins că nu vor mai face nimic în Liga campionilor, că m-au crezut şi ei. Normal că eu nu credeam, altfel nu-i mai antrenam.

- Ai plătit?
- Nu, că le-am promis că o s-o fac dacă bat şi pe Poli Iaşi. (Rîde) Era important.Trebuie să le dau cîte o şampanie. O s-o fac la reunire.

"Cînd pierd, nu vorbesc 3 zile"

- Cum e cînd pierzi un meci din cauza ta?
- E rău. Nu vorbesc cu nimeni, abia silabisesc cu soţia, cu copilul. Închid telefonul, nu dorm noaptea, trei zile mă ascund! Ştiu. Sînt ciudat. Oricum, cînd pierd, eu sînt primul vinovat. Apoi îi cert pe jucători, uneori îi mai şi înjur. Nu lovesc însă pe nimeni şi nici nu le iau din bani.

- Trei zile din şapte? Stai supărat aproape jumătate de viaţă?
- (Rîde). Stai, că nu pierd tot timpul! Ar fi grav să antrenez o echipă care tot pierde. Îmi revin la o miuţă cu ai mei. Cîştig şi îmi trece. Trebuie să cîştig (Zîmbeşte). Mă ajută să joc cu ei. De multe ori, după o contră sau un contact mai tare, îmi dau seama mai bine cine e în vînă şi îl bag la următorul joc.

- Rămîi sau pleci?
- Depinde de investiţii, de cine pleacă, cine rămîne, ce jucători vor veni. Ca să ne batem la titlu am nevoie de un lot puternic de 23 de jucători. Cert e că am contract pînă în vară. Atît despre subiectul ăsta.

- Cine e principala contracandidată la titlu?
- Am mai spus-o şi la începutul campionatului, CFR-ul. Apoi Steaua, Timişoara, poate Rapid dacă vor avea stabilitate. Vasluiul este şi ea o forţă. Dinamo nu cred că mai poate emite pretenţii. E la şapte puncte de trei echipe. Ar trebui ca toate trei să se sufoce, iar Dinamo să cîştige tot. Nu văd cum să se întîmple asta.

- Dorinţe pentru 2010?
- Să-mi fie familia bine, să fiu şi eu sănătos. E greu să mai egalez ce am reuşit în 2009, dar nu imposibil. O să muncim, o să luptăm. De aici încerpe totul. Mai departe, orice aş spune e doar o poveste. Eu vreau totul. Să vedem şi cît o să reuşim.

Cum şi-a descris Dan Petrescu jucătorii în cîte un singur cuvînt

Gazeta l-a provocvat la un test pe Dan Petrescu. Să-şi descrie jucătorii în doar cîte un cuvînt. "E greu, nu m-am gîndit niciodată la asta. Poate unii o să se supere. Oricum, la mine funcţionează doar două reguli: 1. Antrenorul are mereu dreptate. 2. Cînd antrenorul nu are dreptate, se aplică regula 1. Am tăria să recunosc în faţa jucătorilor cînd greşesc. Nu pot însă să le explic în fiecare zi deciziile pe care le iau. Ar însemna să nu mai muncim"

Arlauskis - Nebunaticul
Bordeanu - Mofturosu'
Galamaz - Căpitanul
Maftei - Profesionistu'
Brandan - Ţăranu'
Frunză - Clownul
Ricardo - Ciudăţelul
Nicu - Veşnicul
Bilaşco - Locomotiva
Varga - Neînţelesul ("Nu-l înţeleg nici eu!")
Bălan - Confuzul
Apostol - Pele
Pădureţu - Taciturnul
Onofraş - Imposibilula

Mircea Lucescu s-a supărat
Antrenorul lui Şahtior, Mircea Lucescu, cîştigător al Cupei UEFA 2009, a fost destul de iritat de clasarea pe locul doi în Anchetă: "Pe mine nu are rost să mă mai băgaţi în anchete! Luaţi-i pe antrenorii tineri!". Aceeaşi Anchetă l-a desemnat pe Il Luce antrenorul anului în 2004, iar de-a lungul carierei de jucător a prins un loc doi ('74) şi un loc 4 ('71).

"Nea Mircea e greu de egalat. Performanţa lui, ciştigarea Cupei UEFA cu Şahtior, e mai mare decît a mea. Dacă ajungeam în primăvara Ligii Campionilor, mă apropiam"

"Mi s-a spus că i-am speriat pe jucători cînd le-am vorbit prima dată. Să vezi ce speriat eram eu după două meciuri şi tot atîtea înfrîngeri"

"Gîndiţi-vă că în Liga Campionilor, în toate meciurile, am alergat mai mult decît adversarii. Altfel nu aveam nici o şansă" 
Dan Petrescu
"Dacă ar vedea cei de la noi cium se antrenează copii şi juniorii din Anglia, nu s-ar mai apuca de fotbal. Aici e diferenţa. Îi şi înţeleg pe jucători. Aşa au fost crescuţi. Nu ştiu altceva"

A doua oară consecutiv cîştigător al Anchetei, antrenorul Dan Petrescu vorbeşte despre reuşite şi înfrîngeri, despre ambiţii şi prăpastia ce ne desparte de fotbalul mare

Are 42 de ani. A preluat Urziceniul în 2006.  O echipă eşuată spre Polul Sud al Ligii I. A adus jucători etichetaţi ca expiraţi. Împreună cu ei a găsit aur în pămîntul tare ca piatra din inima Bărăganului: titlul de campion în Liga I în   2009, 8 puncte în grupele Ligii Campionilor, victorii la Glasgow Rangers, 4-1, şi cu FC Sevilla, 1-0. În primăvara Europa League sorţii i-au scos în cale încă un gigant: Liverpool. Este Dan Petrescu, singurul fotbalist al Generaţiei de aur care a reuşit să cîştige campionatul ca antrenor.

- Dane, te aşteptai să cîştigi iar în Ancheta GSP?
- Eu vreau şi  mă aştept tot timpul să fiu primul, dar e greu. Ca jucător e mai simplu, depinzi mai mult de tine, dar ca antrenor eşti la mîna fotbaliştilor, a rezultatelor, a arbitrilor. 

- Ca jucător n-ai reuşit să fii primul niciodată în Anchetă.
- (Zîmbeşte) Nu aveam loc de Gică Hagi şi de Gică Popescu, cei mai buni prieteni ai mei. Dar fără ei nu aveam atîtea performanţe ca jucător.

"Nu cred că pot să mă potolesc"

-  Crezi că dacă votau şi arbitrii erai tot pe primul loc?
- (Rîde). În nici un caz. Poate pe ultimul. Cred că nici nu aveam loc pe listă.

- Cînd te faci băiat cuminte, Dane?
- În legătură cu arbitrii? Nu ştiu. Poate cînd voi antrena Realul sau Chelsea, cînd echipa mea va fi respectată. Aici am antrenat Sportul şi Urziceni, două formaţii nu prea iubite de arbitri. Ştiu că antrenorii mă înţeleg. E greu să munceşti o săptămînă şi să pierzi pe greşelile lor. În Polonia ajungeam şi la mijlocul terenului, dar nu mă eliminau. 

- Aici esti campion.
- În turul ăsta am două "tribune" în campionat. Ce, în Liga Campionilor nu urlu? De ce nu mă elimină? Îmi fac semn să tac. Îşi zic în sinea lor: «Lasă-l dracu', că e nebun!». Eu tac şi gata. Încerc să mă mai potolesc, dar nu cred că am să reuşesc.

Amintiri despre Bărăgan

- Îţi mai aminteşti cum a fost prima zi la Urziceni?
- Parcă ar fi fost ieri. Am plecat de la Wisla. Treceam printr-o depresie. Cînd am ajuns acasă m-au sunat vreo 11 conducători din ţară. Domnul Bucşaru a venit acasă la mine şi m-a convins. Ştiam baza. A doua zi, cînd am ajuns acolo, de la Wisla în Bărăgan, cînd am văzut lotul, mi s-a pus un nod în gît. Echipa era pe 12 sau pe 13 şi voia să rămînă în Liga I.

- Şi ce ai făcut?
- Am muncit. Ce să fac? Spre finalul turului ne-am mai revenit, iar în vacanţa de iarnă au venit alţi 15 jucători. Parcă zîmbeam altfel. Obiectivul era ca în 3-5 ani să ducem echipa în Europa. Am reuşit mai devreme! Toţi, nu doar eu.

- Se poate mai mult?
- (Rîde iar). Mai mult decît titlul? Nu. Doar să repeţi obiectivul. Acum m-aş fi mulţumit să fim şi la 5 puncte de lider, să putem recupera în retur. Nici eu, nici MM nu ne aşteptam ca, în paralel cu Liga Campionilor, să ne menţinem acolo, în faţă.

"Cred în muncă, nu în talent"

- Cum reuşeşti fără vedete?
- Nu cred în vedete. Cine mai driblează şi dă goluri în România? La echipa naţională? Nimeni. Păi, dacă nu mai avem talente, trebuie să muncim. Am avut şi am jucători care îmi spun că nu pot să se antreneze. Ştii ce le zic? Îmi pare rău, eu sînt antrenor de antrenamente, nu doar de jocuri. Ei înţeleg sau pleacă. Dacă aş găsi unul care nu se antrenează,  dar dă gol meci de meci, l-aş accepta. Dar nu există. Şi aşa, avem noi altele de recuperat. 

- La ce te referi?
- La mentalitatea despre care tot vorbim. Am văzut cum ne-a lovit fotbalul mare. Am văzut şi ştiu. De la copii şi juniori se cască prăpastia. La englezi, cînd cade un copil, se ridică şi aleargă mai departe. La noi îl ia părintele în braţe şi nu-l mai lasă, că se loveşte.

- Ca jucător ai simţit şi tu din prima diferenţa?
- Îţi dau un exemplu. Cînd m-am dus în Italia, la Foggia, mi-au spus din prima să mănînc paste. Dar eu mă ascundeam şi băgam cartofi prăjiţi şi fgriptură. Că aşa învăţasem la Steaua. Mai tîrziu am înţeles. Noi am crescut altfel. Ne-am şi distrat, dar stăteam pe teren de dimineaţă pînă seara. Du-te acum pe stadă şi să vezi că nu se mai joacă miuţe. Acum e la modă calculatorul, au apărut atîtea tentaţii. Şi te trezeşti cu jucători de 25 de ani care n-au mentalitate, n-au tehnică. Se poate remonta pînă la un punct, dar e foarte greu. D-aia le vorbesc mult alor mei, chiar dacă pe unii îi supără asta. Orice profesor îşi supără elevii că le cere să înveţe. Sînt conştient de asta. 

- Cum de i-aţi învins pe Sevilla?

- Mă uitam cu MM la meciurile lor.  I-am văzut pe Capel, pe Navas, pe Perotti. "Băi, cum îi oprim, cum îi prindem noi pe ăştia?", mă întrebam. M-am gîndit că dacă ne dublăm, dacă jucăm cu libero, poate ne iese. Un lucru era clar. Trebuia să muncim din greu. Am avut şi şansă şi aşa am reuşit.

- Cu Liverpool?
- O să încercăm să facem tot la fel. Să ne agăţăm de orice minge, de orice şansă. Am avut ghinion la sorţi, dar asta poate fi şi şansa noastră.

"Pariul? O să le dau cîte o şampanie"

- Cum a fost cu pariul ăla cu jucătorii?
- A fost o stategie. E important cum îi antrenezi, dar totul pleacă de la cap. Contează cum îi motivezi. În România e o problemă. Cînd fac un rezultat bun, pe jucători îi ia somnul. E o boală molipsitoare. Vreo lună adorm pe laude. Le-am spus aşa de convins că nu vor mai face nimic în Liga campionilor, că m-au crezut şi ei. Normal că eu nu credeam, altfel nu-i mai antrenam.

- Ai plătit?
- Nu, că le-am promis că o s-o fac dacă bat şi pe Poli Iaşi. (Rîde) Era important.Trebuie să le dau cîte o şampanie. O s-o fac la reunire.

"Cînd pierd, nu vorbesc 3 zile"

- Cum e cînd pierzi un meci din cauza ta?
- E rău. Nu vorbesc cu nimeni, abia silabisesc cu soţia, cu copilul. Închid telefonul, nu dorm noaptea, trei zile mă ascund! Ştiu. Sînt ciudat. Oricum, cînd pierd, eu sînt primul vinovat. Apoi îi cert pe jucători, uneori îi mai şi înjur. Nu lovesc însă pe nimeni şi nici nu le iau din bani.

- Trei zile din şapte? Stai supărat aproape jumătate de viaţă?
- (Rîde). Stai, că nu pierd tot timpul! Ar fi grav să antrenez o echipă care tot pierde. Îmi revin la o miuţă cu ai mei. Cîştig şi îmi trece. Trebuie să cîştig (Zîmbeşte). Mă ajută să joc cu ei. De multe ori, după o contră sau un contact mai tare, îmi dau seama mai bine cine e în vînă şi îl bag la următorul joc.

- Rămîi sau pleci?
- Depinde de investiţii, de cine pleacă, cine rămîne, ce jucători vor veni. Ca să ne batem la titlu am nevoie de un lot puternic de 23 de jucători. Cert e că am contract pînă în vară. Atît despre subiectul ăsta.

- Cine e principala contracandidată la titlu?
- Am mai spus-o şi la începutul campionatului, CFR-ul. Apoi Steaua, Timişoara, poate Rapid dacă vor avea stabilitate. Vasluiul este şi ea o forţă. Dinamo nu cred că mai poate emite pretenţii. E la şapte puncte de trei echipe. Ar trebui ca toate trei să se sufoce, iar Dinamo să cîştige tot. Nu văd cum să se întîmple asta.

- Dorinţe pentru 2010?
- Să-mi fie familia bine, să fiu şi eu sănătos. E greu să mai egalez ce am reuşit în 2009, dar nu imposibil. O să muncim, o să luptăm. De aici încerpe totul. Mai departe, orice aş spune e doar o poveste. Eu vreau totul. Să vedem şi cît o să reuşim.

Cum şi-a descris Dan Petrescu jucătorii în cîte un singur cuvînt

Gazeta l-a provocvat la un test pe Dan Petrescu. Să-şi descrie jucătorii în doar cîte un cuvînt. "E greu, nu m-am gîndit niciodată la asta. Poate unii o să se supere. Oricum, la mine funcţionează doar două reguli: 1. Antrenorul are mereu dreptate. 2. Cînd antrenorul nu are dreptate, se aplică regula 1. Am tăria să recunosc în faţa jucătorilor cînd greşesc. Nu pot însă să le explic în fiecare zi deciziile pe care le iau. Ar însemna să nu mai muncim"

Arlauskis - Nebunaticul
Bordeanu - Mofturosu'
Galamaz - Căpitanul
Maftei - Profesionistu'
Brandan - Ţăranu'
Frunză - Clownul
Ricardo - Ciudăţelul
Nicu - Veşnicul
Bilaşco - Locomotiva
Varga - Neînţelesul ("Nu-l înţeleg nici eu!")
Bălan - Confuzul
Apostol - Pele
Pădureţu - Taciturnul
Onofraş - Imposibilula

Mircea Lucescu s-a supărat
Antrenorul lui Şahtior, Mircea Lucescu, cîştigător al Cupei UEFA 2009, a fost destul de iritat de clasarea pe locul doi în Anchetă: "Pe mine nu are rost să mă mai băgaţi în anchete! Luaţi-i pe antrenorii tineri!". Aceeaşi Anchetă l-a desemnat pe Il Luce antrenorul anului în 2004, iar de-a lungul carierei de jucător a prins un loc doi ('74) şi un loc 4 ('71).

"Nea Mircea e greu de egalat. Performanţa lui, ciştigarea Cupei UEFA cu Şahtior, e mai mare decît a mea. Dacă ajungeam în primăvara Ligii Campionilor, mă apropiam"

"Mi s-a spus că i-am speriat pe jucători cînd le-am vorbit prima dată. Să vezi ce speriat eram eu după două meciuri şi tot atîtea înfrîngeri"

"Gîndiţi-vă că în Liga Campionilor, în toate meciurile, am alergat mai mult decît adversarii. Altfel nu aveam nici o şansă" 
Dan Petrescu
"Dacă ar vedea cei de la noi cium se antrenează copii şi juniorii din Anglia, nu s-ar mai apuca de fotbal. Aici e diferenţa. Îi şi înţeleg pe jucători. Aşa au fost crescuţi. Nu ştiu altceva"

Playtech: BOMBĂ! Un medic celebru din România anunță când se termină pandemia de Covid-19: ‘Gata, dispare’


Comentarii (8)
 •  21 Decembrie 2009, 11:36
Postat de pe 21 Decembrie 2009, 11:11

oare cum se scrie corect ''SÎNT'' sau... ''SUNT'' ??? vai mama..... cu cine a-ti facut romana baaaaaaaaaaaaa

Ai dreptate,vai de mama lor de "ziaristi".

 •  21 Decembrie 2009, 11:11

oare cum se scrie corect ''SÎNT'' sau... ''SUNT'' ??? vai mama..... cu cine a-ti facut romana baaaaaaaaaaaaa

 •  21 Decembrie 2009, 10:03

De cand cuvantul,,rahat",este un cuvant"urat"?

Vezi toate comentariile (8)
Comentează