Articol de Justin Gafiuc - Publicat miercuri, 22 decembrie 2010 00:00
Tehnicianul lui Şahtior, învingător pentru a doua oară în Ancheta Gazetei, spune că ar prefera să nu mai intre în competiţie cu antrenorii tineri din România: "Vreau să le dau spaţiu să se desfăşoare".
- Domnule Lucescu, aţi fost desemnat...
- O secundă, să lămurim din start o chestiune. Am spus de mulţi ani că nu-i corect să fiu pus în competiţie cu antrenorii din România. Ar fi altceva dacă aş intra la o categorie a tehnicienilor români de peste hotare, dar nu e drept ca prin prezenţa mea să blochez ascensiunea unor tineri. Dacă am performanţe, mie daţi-mi doar un premiu de excelenţă! Anul trecut, de exemplu, nu m-am simţit bine că am cîştigat Cupa UEFA, am fost între primii cinci antrenori ai lumii, cel mai bun din Ucraina, iar la mine în ţară am fost pe locul trei!
"Peste Cupa UEFA din 2009"
- Discutăm un pic despre realizările din 2010?
- Am dat continuitate lui 2009, cînd n-am avut forţa de a ne bate pe toate fronturile. Am reuşit să facem un pas înainte. Am luat titlul şi Supercupa în Ucraina, am pornit tare în campionat şi am ajuns în primăvara Champions League. Toate, în ansamblu, sînt peste cîştigarea Cupei UEFA.
- Momentele cele mai bune ale anului?
- Meciurile cu Dinamo Kiev. Victoriile contra lor ne-au asigurat locul întîi şi posibilitatea de a juca Champions League. A fost apoi acel 2-1 cu Arsenal în grupe, un salt extraordinar după 1-5 la Londra. O partidă foarte ciudată! Eşecul l-am pus şi pe seama tracului, fiindcă o echipă tînără, cum are Şahtior, cu mare potenţial de creştere, resimte imediat o confruntare cu granzii Europei. Dar am avut dreptate cînd am zis înainte de retur că Arsenal nu ne e superioară, m-am trezit cu replici acide, însă rezultatul de la Doneţk m-a confirmat.
Explicaţii pentru comparaţia Barcelona - Şahtior
- I-aţi uimit pe mulţi cînd aţi comparat, în toamnă, pe Şahtior cu Barcelona. Ce aţi vrut să spuneţi?
- S-a pornit de la o declaraţie a lui Guardiola, care a explicat că, în 2009, l-au cumpărat pe Cygrinsky de la Şahtior, fiindcă vine şi de la o echipă cu cea mai bună construcţie de joc din Europa, după Barcelona. El a spus-o, n-am inventat-o eu! Cygrinsky era şi la baza jocului nostru, cu pase lungi, schimbări de direcţie, ceea ce Barcelona avea nevoie.
- V-a şocat acel 5-0 cu Realul?
- M-am mirat că antrenori care joacă împotriva lor nu-i studiază îndeajuns spre a echilibra situaţia. Sau adversarii au un asemenea complex faţă de Barcelona, încît intră deja bătuţi, ceea ce cu noi însă nu s-a întîmplat. N-am ajuns în situaţia de a fi umiliţi.
"Îl respect pe Mourinho, dar nu-mi place jocul lui"
- E o trimitere spre Mourinho?
- Am fost atacat şi pentru nişte aprecieri pe care le-am făcut la adresa lui. Îl respect pentru performanţe şi pentru modul cum îşi pregăteşte echipele, dar mie nu-mi place jocul lui. El mizează pe psihicul jucătorului, ştie să intre în mintea lui şi e gata să facă orice pentru rezultate. Raporturile cu presa, aroganţa vădită, toate fac parte din strategia lui. Merită să fie admirat.
- Ce vă desparte, esenţial, de el?
- Există diferite moduri de a conduce o echipă. Să te bazezi pe psihicul fotbaliştilor, pe calităţile lor individuale, pe pregătirea fizică, precum Zeman. Dar astea durează puţin, doi ani, fiindcă presiunea nu poate fi suportată mult timp. Singura metodă care oferă continuitate e miza pe organizarea jocului, pe tactică. Aici mă regăsesc. În plus, eu plec de la o relaţie diversă cu jucătorii, de la educarea lor. Îi aduc la un anumit nivel de disciplină profesională, care le permite să aibă apoi o lungă carieră sportivă. Mourinho n-are timp pentru astea. El lucrează cu fotbalişti deja formaţi, de 27-28 de ani.
"Contra n-a înţeles încă principiul smereniei"
- Dorinel vă secundează în topul Gazetei.
- A terminat mai tîrziu cu fotbalul şi a avut nevoie de şase, şapte ani ca să se formeze ca antrenor. Seriozitatea lui i-a dat posibilitatea să se impună în faţa conducătorilor, iar aceştia să aibă încredere în el. Dacă ne luam după rezultatele lui anterioare, ar fi trebuit să renunţe demult la banca tehnică! A avut însă nevoie de acumulări, de o înţelegere profundă a meseriei şi de-abia acum şi-a abandonat total haina de jucător. Ceea ce mulţi din generaţia lui încă n-au reuşit!
- Vă place să-i urmăriţi pe tehnicienii tineri, aşa că o să vă cer o părere şi despre startul exploziv în meserie al lui Contra.
- El încă n-a înţeles că esenţial pentru un tehnician e raportul cu societatea. Smerenia, să te pui la dispoziţia celorlalţi! Eu am avut relaţii extraordinare cu toţi preşedinţii cu care am lucrat, am rămas prieteni, am pus pe primul plan interesul clubului, nu al jucătorilor. Nimic nu e mai ruşinos în fotbal decît un faliment.
- Şi care e atunci rolul antrenorului într-o astfel de logică?
- Trebuie să contribuie la continuitatea societăţii şi apoi, prin munca şi inteligenţa lui, să creeze o formaţie competitivă. Mulţi foşti mari fotbalişti n-au reuşit ca antrenori tocmai fiindcă se consideră în continuare vedete şi primadone, neînţelegînd că raporturile lor cu lumea fotbalului se schimbă radical.
- Vin din spate antrenori care să accepte această filosofie?
- Nu ştiu, dar antrenorii tineri trebuie să înţeleagă faptul că nu sînt de ajuns raporturile cu jucătorii, să-i motivezi împotriva ziariştilor, a federaţiei, a arbitrilor. Astea sînt limitări de educaţie şi de instruire. Tehnicianul are datoria să găsească surse de motivaţie în orice.
Meciuri pregătite cu Picasso şi Hokusai
- Dumneavoastră cum vă mai motivaţi, domnule Lucescu, după atîtea performanţe?
- Cu dragoste pentru fotbal şi respect total faţă de familie. Mi-ar fi ruşine să nu mă pot ridica la nivelul aşteptărilor. Am obligaţii şi responsabilităţi faţă de jucătorii mei, care au încredere în ce le spun. De multe ori, pregătesc un meci fără să discut nimic despre adversari! La Galata, le-am pus o dată fotbaliştilor imagini cu bucuria celor de la Lakers în NBA sau un montaj cu celebrii All Blacks, ca să-şi extragă motivaţia şi din alt tip de succese sportive.
- Ştiu că apelaţi uneori şi la trimiteri extrasportive.
- Vorbesc deseori, scurt, despre Picasso sau despre japonezul Hokusai, de exemplu. Picasso spunea că lucrul cel mai greu în pictură e să tragi o linie dreaptă. Iar Hokusai zicea că se va simţi mare doar la 120 de ani şi dacă va reuşi să pună pe hîrtie un simplu punct, care să reprezinte însă un întreg univers. Chestii de genul ăsta trebuie să stăpînească un antrenor. Altfel, dacă se limitează strict la lucruri legate de fotbal, nu va ajunge să-şi domine niciodată jucătorii.
- Un gînd pentru 2011?
- Să fiu sănătos ca să fac ce mi-am propus. Sînt mulţumit de relaţiile cu cei din jur, în special de cele cu patronul Ahmetov, care, la finalul anului, a dat meritul antrenorului pentru ce a făcut. Preşedinţii de la noi, care sînt protagonişti, ca şi în Turcia, ar trebui să înţeleagă ceva din gestul acesta şi să înceteze să-i mai trateze cu batjocură pe tehnicieni, de parcă ar fi ultimii oameni. Să înveţe cum se apreciază un profesionist!
"Aş vrea să dau spaţiu antrenorilor băştinaşi, celor care, săptămînă de săptămînă, îşi fixează performanţa în spaţiul acesta intern. Îi urmăresc pe toţi cu plăcere de la distanţă"
MIRCEA LUCESCU
"Nu există antrenori dictatori. Există doar antrenori bine pregătiţi, capabili să fie lideri în faţa jucătorilor. Dacă situaţia devine inversă, totul se dă peste cap"
MIRCEA LUCESCU
"În fotbalul mondial de azi, antrenorii care reuşesc să răzbească sînt cei cu preocupări intelectuale profunde. Uitaţi-vă de exemplu la Capello, care a fost să-şi facă o vacanţă în Nepal!"
MIRCEA LUCESCU
"Cele mai mari satisfacţii le am cu jucătorii foarte tineri, cu care trebuie să ai răbdare, să-i educi, să simţi cînd te pot ajuta sau nu. Cînd confirmă în timp, bucuria e incredibilă"
MIRCEA LUCESCU
"Respect în totalitate deciziile lui Răzvan, inclusiv în cazul lui Mutu. E un om responsabil şi el e primul care ştie ce trebuie să facă. Nu e treaba mea să comentez"
MIRCEA LUCESCU
"Cu ce ar mai putea să mă sensibilizeze vreun conducător din ţară ca să lucrez din nou în România? Am încercat o dată şi nu mi-a plăcut atmosfera"
MIRCEA LUCESCU
"Invidie şi răutăţi la adresa lui Răzvan"
Mircea Lucescu despre anul 2010 al fiului său: "Răzvan avea nevoie de încurajări, dar a dat doar peste invidie şi răutăţi. L-au dat peste cap. A venit cu entuziasm, a făcut ce trebuia să facă şi va reuşi ca selecţioner. S-au aruncat asupra lui cei care au avut interese să vîndă jucători prin vitrina echipei naţionale. Dar eu am spus cînd mi-am început drumul la cîrma României că prefer să construiesc în adversitate decît pe un cor de laude. Poate că asta se întîmplă şi acum".
"Hagi îşi joacă imaginea la Galata"
O părere punctuală a lui Mircea Lucescu despre experienţa de acum a lui Hagi la Galata: "Eu ştiu ce înseamnă să iei o echipă în mijlocul campionatului şi mă gîndesc la experienţa mea de la Inter, în decembrie. Nu e simplu deloc! Cred că s-a grăbit. El îşi joacă acum şi imaginea de jucător şi, pentru asta, îmi doresc foarte mult să aibă succes. Altfel, există riscul ca lumea fotbalului să rămînă cu impresia unui om care nu reuşeşte".
IATĂ CUM S-A VOTAT:
