Articol de Cătălin Tolontan - Publicat joi, 18 aprilie 2019 15:53
Ne îndreptăm spre o ciocnire frontală. „Dreptate până la capăt”, a clamat acum câteva minute premierul Viorica Dăncilă, când a anunțat „demisia/demiterea” lui Tudorel Toader.
Tot „dreptate până la capăt” vor, în continuare, și milioanele de români, reprezentați de sutele de mii de manifestanți care de la „Colectiv” încoace continuă să iasă în piețele României.
PSD și-a scos artileria grea, aia pe motorină și kerosen, căci Eugen Nicolicea mărșăluiește cu lucruri grele, are genul de aroganță care i-a disperat pe opozanții politici și i-a revoltat pe protestatari.
Toader și Iordache împreună nu fac o jumătate din cota de egolatrie promovată de Nicolicea. Pleacă Belodedici, vine Bumbescu, pentru a mai zâmbi puțin că oricum atmosfera arată ca la război.
Toader a fost insuficient de obedient, iar la Nicolicea nici nu se pune problema că n-ar asculta. El este însăși vocea, mesajul și decizia de a face din justiție ceea ce-și dorește partidul.
Ce nu înțelege însă PSD e că, de partea cealaltă, oamenii sunt la fel de hotărâți în a nu accepta ordinea țării, așa cum e ea acum. În ceea ce-i privește pe români, tăvălirea justiției nici măcar nu e o chestie de acceptare. Ei nu vor să trăiască într-o lume cu capul în jos. Într-o atmosferă deja aprinsă, Eugen Nicolicea nu are nici temperamentul, nici imaginea publică și nici intenția de a reprezenta neutralitatea justiției.
Oare Bumbescu nu era liber pentru postul de ministru?
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
