Articol de Justin Gafiuc, Marius Mărgărit - Publicat luni, 01 aprilie 2019 15:35
Helmuth Duckadam, fostul mare portar al Stelei, împlinește azi 60 de ani, iar Gazeta Sporturilor i-a dedicat o ediție specială. Voicu, un arădean stabililit în Canada, a cumpărat în 2002 mănușile lui Duckadam de la Sevilla „ca să fie în siguranță, la un român care chiar le apreciază, nu la cineva care să le considere doar nişte obiecte de colecție”.
„În '86, când s-a jucat finala de la Sevilla, aveam 13 ani. Îmi amintesc că tata nu a vrut să mă lase să mă uit la meci, m-a trimis la culcare. Dar l-am păcălit, aveam un radio mic sub pernă, un tranzistor cum li se spunea atunci. Și am ascultat tot meciul acolo, pitit sub pătură. Văzând că nu dorm, până la urmă m-a chemat să văd doar penaltyurile. Atunci am văzut minunea lui Duckadam. Nu știu de ce, tata se uita pe un post unguresc, iar comentatorul era în extaz, tot repeta «așa ceva nu e adevărat!», după ce portarul nostru apărase cele 4 penaltyuri consecutive „, povestește Voicu.
Aşa se recomandă,„fără numele de familie, fiindcă nu vreau să-mi fac publicitate”, spune românul stabilit în Montreal, care lucrează acum în domeniul bursier.
Și le-a făcut cadou de nuntă
În 1988, familia lui Voicu a părăsit România şi un an mai târziu s-a stabilit în Canada. Puştiul de atunci nu ştia că viaţa avea să îl lege definitiv de Duckadam, cel pe care, prea mic fiind, nu a apucat să îl vadă jucând la UTA. În 2002, urma să se căsătorească. Și a văzut că fostul portar își scosese mănușile de la Sevilla la vânzare, pe internet.
„Tocmai primisem un bonus de la firma la care lucram şi m-am gândit să le iau eu. Să le salvez, să nu le cumpere cineva pentru care nu ar fi însemnat mare lucru, ci numai nişte simple obiecte de colecţie. Pentru că aceste mănuşi sunt parte din cea mai importantă performanţă din fotbalul românesc. Ele ar fi trebuit să rămână în România, nu să ajungă la mine! Nu îl cunoşteam pe domnul Duckadam, nu aveam numărul lui, dar, printr-un prieten comun, am reuşit să le iau. Aşa au ajuns mănuşile de la Sevilla la mine. Am dat pe ele 3.000 de dolari. A fost cadoul de nuntă pe care mi l-am făcut, o investiţie de suflet. Acum, ele îi aparţin lui Marco, fiul meu, care are 12 ani. Poate nu e o întâmplare, e şi el portar şi reuşeşte să mai apere şi lovituri de pedeapsă„, spune Voicu.
Abia anul trecut, cu ocazia unei vizite în România, Voicu şi Marco l-au cunoscut personal pe Duckadam, acesta invitându-i la reşedinţa sa din Domneşti.
Talismanul de la capul patului
Mănuşile Reusch, cu care Duckadam a intrat în istorie după ce a apărat 4 lovituri de pedeapsă consecutive în finala de la Sevilla, în urma căreia Steaua a câştigat Cupa Campionilor, stau în cutia făcută de fostul portar, lângă patul din camera lui Marco.
„Nu le atingem decât cu privirea”, adaugă Voicu. Pentru Marco sunt ca un talisman pentru cariera pe care o promite. Puştiul e tare mândru că le are. Ştie povestea, a văzut de zeci de ori, pe internet, intervenţiile şi paradele lui Duckadam în acea noapte magică de mai.
„Vreau să apăr pentru România”
Marco a început fotbalul ca jucător de câmp. „Era cam leneş şi a trecut în poartă. Îi place foarte mult, are calităţi, dar trebuie să muncească”, spune tatăl său. Acum joacă la Etoiles de L'Est (Steaua Estului), dar de curând a trecut testul şi din vară va intra la academia clubului Impact Montreal, care evoluează în Major Soccer League. Chiar acum, în aprilie, va participa, ca jucător al celor de la 1.FC Montreal la Mundialito, în Spania, la cel mai mare turneu de fotbal dedicat echipelor de copii din întreaga lume.
„Am fost extrem de emoţionat la întâlnirea cu domnul Duckadam, care este un idol, un model pentru mine. Vreau să fiu un portar mare, să ajung să apăr într-o zi poarta echipei naţionale a României, să parez penaltyuri. Nu aş vrea să joc pentru altă ţară”, spune puştiul care are privilegiul de a admira zilnic mănuşile de la Sevilla. .
„Nu am renunţa niciodată la aceste mănuşi. Dar eu şi Marco am fi de acord ca ele să fie expuse la un muzeu al clubului Steaua, dacă s-ar rezolva problemele între Armată şi FCSB. Sunt ale românilor, ar trebui să le vadă şi generaţiile viitoare de copii” Voicu, arădeanul care a cumpărat mănuşile lui Duckadam
„Nu pot să cred că nimeni din România nu a vrut acele mănuşi, că nu a vrut să îl ajute pe domnul Duckadam, fie şi cu un împrumut. E grav că s-a întâmplat asta!”Voicu, arădeanul care a cumpărat mănuşile lui Duckadam
„Când ne-am văzut, domnul Duckadam mi-a făcut cadou o sticlă de ţuică personalizată, cu numele dânsului. O s-o deschid când va împlini Marco 18 ani”Voicu, arădeanul care a cumpărat mănuşile lui Duckadam
„Nu vreau să mai răscumpăr acele mănuşi. Le-am avut 16 ani, mi-au rămas amintirile. Ştiu că sunt în siguranţă, la cineva care chiar le apreciază”Helmuth Duckadam, fost internaţional
){kind=small}
