Articol de GSP - Publicat luni, 04 mai 2020 08:00
Primele amintiri alături de tata sunt din copilărie. Aveam cinci sau șase. Eram în casa noastră din Cotroceni. Țin minte că organizam periodic în sufrageria casei un campionat de fotbal. Asta când îl prindeam pe-acasă și nu avea un program încărcat. Și-mi aduc aminte totul perfect și acum.
Aveam o mingiuță mică de piele și două porți improvizate. Poarta mea era mai micuță între două fotolii, iar poarta lui era dublă, mult mai mare decât a mea. O făcuse dintr-o canapea și un dulap din sufragerie. La prima vedere era un avantaj pe care mi-l crease pentru că aveam poarta mai mică. Dar diferența de vârstă era mult mai mare...
Spre nemulțumirea și nefericirea mea, aproape fiecare meci se încheia cu o înfrângere pentru mine. Doar la insistențele foarte mari ale mamei mele, care îi spunea: "Îți bați copilul la fiecare joc, îl demoralizezi!", mă mai lăsa câteodată să câștig, dar la limită și cu foarte mult efort.
Până într-o seară când deja strânsesem foarte multe înfrângeri și tot continua să mă bată de fiecare dată când jucam. În seara aia a fost o discuție mai aprinsă între mama și tata. Mama i-a spus: "De ce continui să-l necăjești?! Îl bați mereu ca să te bucuri tu și să demonstrezi că tu ești mai bun și el e mai slab". Atunci, răspunsul lui tata a fost scurt: "Așa va fi în viață! Nimeni nu se va da la o parte! Să muncească, să lupte, dacă vrea să câștige!".
La momentul respectiv, chiar dacă n-am înțeles nimic, m-a marcat și mi-a rămas în memorie. Ca dovadă că după atâția ani, aproape 35 distanță, îmi aduc aminte perfect de acea discuție. Chiar dacă vârsta mea era destul de fragedă. Mi-a rămas în cap că trebuie să muncesc, să lupt, să nu cedez! Au fost chestii care mi-au marcat viața și chiar și cariera.
Am învățat de la tata extrem de multe lucruri, dar cel mai important e acela de a nu renunța, de a lupta, de a da totul! Pe lângă asta, am învățat în timp cum să-mi organizez munca, cum să pun accent pe detalii, cum să fiu atent la tot. Să fiu disciplinat cu ceea ce fac, să planific totul și să-mi organizez activitatea mea, dar a și celor cu care lucrez, a staff-ului meu.
Tata m-a învățat că lucrurile bune nu vin ușor.
Mi-a transmis multe în mod direct, dar și indirect. Îi mulțumesc din suflet că e exemplul meu.
Tata a produs istorie! A produs istorie pentru echipa națională ca jucător și antrenor. Sunt rezultate care vor rămâne veșnic!
Tot el a scris istorie la Steaua București, în finala de la Sevilla, când era antrenor secund și a și jucat. Plus Supercupa Europei, pe care a adus-o acasă, ca antrenor principal. Evident, performanță și la echipa națională. Tata este la baza celor mai mari performanțe la nivel de club și de echipă națională. Sigur, cu aportul pe care l-au adus și ceilalți oameni care au participat și care trebuie felicitați. Bravo, tuturor!
Numele lui meu va rămâne pentru totdeauna. Nimeni nu-l va putea contesta. Și mă mândresc că e tatăl meu!
Viață lungă, tata! Să te bucuri de familie și de lucrurile bune din viața ta. Credință în Dumnezeu și bineînțeles să ai mereu familia aproape așa cum ți-ai dorit întotdeauna. La mulți ani, tata!
Cariera lui Anghel Iordănescu în cifre:
- Născut pe 4 mai 1950, la București
- 23 sezoane, 17 la seniori
- Ca jucător: Debut în Liga 1 la 18 ani, 6 luni, 14 zile, pe 17 noiembrie 1968
- 371 meciuri 164 de goluri, dintre care 156 la Steaua și 8 la OFI Creta
- 26.174 de minute în Liga 1 pentru Steaua
- La echipa națională: 21 de goluri în 57 de partide A debutat la națională pe 22 septembrie 1971, în Finlanda - România 0-4
- Cel mai bun marcator din istoria Stelei în prima ligă
- Ca antrenor: # 4 calificări la turneele finale: 2 la Mondiale (1994, 1998), 2 la Europene (1996, 2016)
- # selecționerul cu cele mai multe meciuri la echipa națională: 101
- 4 Campionate ale României: '86-'87, '87-'88, '88-'89, '92-'93
- Două Cupe ale României: '86-'87, '88-'89
- 1 Supercupa României SUPERCUPA EUROPEI 1986
- 2 Liga Campionilor Asiei '99-'00, '04-'05
- 1 Cupa Arabiei Saudite '99-'00
- 1 Cupa Președintelui 2001
- 1 Cupa Campionilor Cluburilor ArabE 2005
România e puternică și se va întoarce și mai puternică!
