Articol de GSP - Publicat sambata, 02 martie 2013 00:00 / Actualizat vineri, 01 martie 2013 22:43
În ediţia tipărită a Gazetei de azi puteţi citi un interviu savuros cu Nelu Ploieşteanu! Poveştile din fotbal, cu parfum de romanţă şi amărăciune, de la tangourile lui Dinu la "Dodel care bea singur la masă şi cere manele".
Fost portar la Spicul Ciorani, dinamovist cu sufletul şi voce de mătase lîngă mesele sportivilor, de la Lucescu la Mutu: maestrul lăutar deschide amintirile în care îl fermeca pe Berlusconi şi prezentul în care e fan MMA!
Are 62 de ani, cinci copii şi a împlinit 45 de ani de carieră. Ion Dumitrache în buletin, Nelu Ploieşteanu în memoria boemei bucureştene. Îl găseşti la "Şarpele Roz", cîrciumă care se revendică de la vechiul restaurant "Şarpele Roşu", adăpost magic "al unor nopţi care nu se mai nasc", după cum spune maestrul. Acolo a cîntat cu Gheorghe Dinică, a rîs cu Mircea Lucescu şi a căpătat faima de lăutar autentic după Revoluţie.
Prima dată le-a cîntat roş-albaştrilor: "Aşa a fost să fie: celor de la Steaua, în '86. Luaseră Cupa la Sevilla şi s-a ţinut un mare chef la restaurant "Casa Albă". De-acolo, a plecat fiecare fotbalist cu cîte-un ARO. Mamă, dacă-i vedeai! Ţipau unii la alţii: "Băi, ne-au dat ăştia jeep-uri, gata, sîntem boieri!". Glumeau, nu aveau figuri. Erau caractere, ca Piţurcă sau Lăcătuş".
"N-am avut idoli, doar oameni pe care i-am iubit şi-i iubesc: Lucescu şi Dumitrache. În cuplu, erau formidabili! Lucescu punea mingea pe fruntea atacantului! Nu văd să se nască prea curînd fotbalişti şi oameni ca ei", spune Ploieşteanu. Interviul integral, în ziarul de azi!
Tot în Gazeta de sîmbătă, extraordinara poveste a sportivei Andreei Ştefănescu, 19 ani: crescută fără tată, a ajuns în Italia cu mama plecată la muncă iar în 2012 a obţinut bronzul olimpic pentru ţara de adopţie, la gimnastică ritmică!
Plecată în Cizmă la 13 ani, a ajuns imediat în lotul Italiei: i-a fost acordată cetăţenia după un an şi jumătate! Reprezintă un club militar, povesteşte programul infernal şi experienţa JO de la Londra. Povestea, doar în ediţia tipărită a Gazetei de azi, nu şi pe site!