Articol de Oana Duşmănescu - Publicat joi, 09 iunie 2011 00:00 / Actualizat joi, 09 iunie 2011 13:48
Istoria sportului a consemnat, de-a lungul său, nişte glume concretizate în introducerea programei olimpice, demonstrativ sau nu, a unor discipline stranii. La care, ulterior, din fericire s-a renunţat.
Unul dintre aceste sporturi a fost înotul sincron solo. Un non-sens încă din denumire, această disciplină a fost introdusă obligatoriu la Jocurile Olimpice din 1984 (Los Angeles) şi, în mod incredibil, a mai durat încă două ediţii, la Seul şi Barcelona. Acum, înotul sincron există la Olimpiadă numai sub formă de duo şi ansamblu.
Schiul viteză (vezi video aici) a fost o altă invenţie inutilă. La această disciplină prezentată demonstrativ la Jocurile Olimpice de iarnă din 1992 (Albertville), scopul era unul singur: să te lansezi cu schiurile în linie dreaptă, pe o pîrtie cît mai abruptă, şi să atingi o viteză cît mai mare (peste 200 de kilometri la oră) fără să cazi şi să-ţi rupi picioarele. Acum, recordul mondial este de peste 250 de kilometri pe oră.
La Jocurile Olimpice de la Paris (1900), care a coincis cu Tîrgul Mondial, s-au întîmplat mai multe "accidente" în domeniul disciplinelor inexplicabile.
Porumbei şi pelotă bască
Unul dintre ele ar fi înot pe sub apă. Un sport minunat, doar că, de la suprafaţă, nu-l putea urmări nimeni. Ca să îl facă şi mai inutil, organizatorii au plasat evenimentul într-un rîu cu curenţi foarte puternici. 14 sportivi s-au înscris la această probă. Numai doi au rezistat timp de un minut. Timp în care au parcurs 60 de metri.
Tîrgul Mondial a transformat Olimpiada din 1900 într-un circ, şi din cauza următoarelor discipline: stinsul focului, ridicatul zmeului, trasul cu tunul şi cursele de porumbei.
În 1912, în programa olimpică a fost introdus, demonstrativ, Glima (vezi video aici), un sport popular islandez vecin cu luptele. Numai că sportivii erau dotaţi cu nişte curele şi hamuri, ca să poată fi agăţaţi de adversar şi puşi la podea. Cei doi combatanţi se învîrt unul în jurul celuilalt, ca într-un dans. Nu este permis să cazi peste rival, cînd îl trînteşti la podea.
În 1928, la Olimpiada de la St. Moritz, a apărut şi skijoringul. Asta înseamnă că eşti tras pe schiuri de cai sau căţei. Poţi să faci acrobaţii din mers sau, pur şi simplu, să concurezi la viteză. Tot aici, probă olimpică a fost şi sania trasă de cîini. Întrebarea a venit repede şi în mod justificat: de ce să dăm medalii oamenilor, cînd animalele fac toată treaba?
Tot la 1900, pelota (vezi video aici) a fost probă olimpică, deşi este mai mult un joc decît un sport. La pelotă, concurenţii au nişte rachete special construite pentru a reţine o minge cu ele. Scopul e să pasezi mingea din paletă în paletă, fără s-o scapi.
