EXCLUSIV Juri Cisotti, „Străinul Anului” în Ancheta GSP: „Simt că sacrificiile au meritat, vreau să-mi închei cariera la FCSB”

La 32 de ani, italianul Juri Cisotti e omul bun la toate în trupa lui Elias Charalambous. A venit de doar un an la formația roș-albastră, dar a devenit rapid unul dintre oamenii de bază, fiind folosit pe mai multe posturi în linia de mijloc. Iar randamentul de care a dat dovadă i-a adus în 2025 marele premiu, fiind desemnat Fotbalistul Străin al Anului 2024, după o luptă strânsă cu Tobias Christensen, mijlocașul Rapidului.

Juri Cisotti: „Acest premiu e o provocare. Drumul meu continuă"

- Juri, felicitări! Ai venit în fotbalul românesc în 2021, în Liga 3, acum ești Fotbalistul Străin al Anului în Ancheta Gazetei Sporturilor. Ce înseamnă acest premiu pentru tine?
- Sunt foarte fericit! Mă bucur pentru acest premiu. Înseamnă că munca mea e apreciată. Dar munca și drumul continuă. Nu vreau să se oprească aici.

- Ai câștigat după o luptă strânsă cu Tobias Christensen, mijlocașul Rapidului. Ce crezi că a contat cel mai mult pentru cei care te-au ales?
- Sunt sigur că a fost o luptă strânsă. Sunt mulți jucători străini buni aici. Cred că diferența a făcut-o faptul că am câștigat titlul. Așa că vreau să mulțumesc staff-ului și colegilor mei.

- E o provocare să câștigi acest premiu sau o responsabilitate să continui la un nivel care să-i determine pe cei care te-au votat să nu regrete decizia?
- E o provocare. Dar și o motivație în plus. Acum trebuie să demonstrez că am meritat.

- Cui îi dedici acest premiu?
- Familiei. Soția a fost mereu lângă mine, chiar și când viața de fotbalist nu a fost cea mai frumoasă. Și, bineînțeles, echipei și staff-ului. Și îi mulțumesc clubului că a avut încredere în mine.

„Când te sună un club mare ca FCSB, trebuie să accepți provocarea"

- În urmă cu un an ai făcut pasul de la Oțelul la FCSB. Cum a fost perioada aceea în care se discuta despre transfer?
- A fost o perioadă intensă. Nu e simplu când te transferi iarna. Trebuie să te adaptezi repede la noua echipă și la ritm. Dar am găsit un grup foarte frumos, un club bine organizat și o echipă bună, cu jucători de valoare.

- Știind că e o presiune mai mare la FCSB, ai avut vreo ezitare?
- Nu, nu. După 3 ani la Oțelul am avut nevoie de o nouă provocare. Și când te sună un club mare, e normal să accepți provocarea.

- Cum a fost trecerea de la o echipă de nivelul Oțelului la FCSB, campioana care își propunea un nou titlu? Ce te-a impactat cel mai tare?
- E normal ca diferența să fie mare. Aici e presiune mai mare, joci și în Europa. Dar și la Oțelul era presiune. Însă era o situație diferită. Totuși, presiunea trebuie să ne motiveze să facem o treabă bună.

- Când ai venit tu, toată lumea vorbea ca tu să iei locul lui Olaru, care se accidentase. A fost o presiune în plus pentru tine?
- Nu cred. Fiecare jucător care vine simte presiunea. E un club mare, trebuie să câștigi trofee. Dar presiunea ajută.

- Cum a fost debutul la FCSB?
- Debutul a fost… Nu am făcut un meci foarte bun, dar e normal. Nu a fost o schimbare simplă și am avut nevoie de puțin timp. Am trecut de la o echipă aflată la jumătatea clasamentului la una care vrea să câștige titlul. Sunt stiluri diferite, alt ritm. Nu a fost așa simplu.

- Încet-încet te-ai adaptat la ritmul de la FCSB. Și ai devenit unul dintre cei mai buni jucători din lot și din prima divizie. Ai devenit și printre preferații patronului, care te lăuda constant. A contat asta pentru tine?
- Mă bucur când munca mea e apreciată. Dar nu vreau să mă relaxez. Laudele și criticile fac parte din acest sport și trebuie să rămân concentrat.

- Urmărești ce se spune despre tine? Citești să vezi dacă ești criticat?
- Încerc să nu citesc. Nu e simplu, dar încerc. Dacă citești fiecare critică sau fiecare laudă, nu te mai concentrezi pe munca de pe teren. Dar e normal să te influențeze puțin. Însă asta face parte din viața de fotbalist. Trebuie să mergi înainte și să rămâi concentrat.

- Cu Becali ai vorbit vreodată?
- L-am văzut acum la o gală, dar niciodată nu am discutat.

- De-a lungul anului ai jucat la închidere, mijlocaș ofensiv și în bandă. Care e poziția în care te simți cel mai bine?
- Cred că inter sau în bandă. Dar nu contează. Eu vreau să ajut echipa să obțină un rezultat bun. Asta e cel mai important.

Juri Cisotti: „Sunt un jucător util. Îmi place să alerg și să câștig dueluri"

- Cum ți-ai descrie jocul?
- Cred că sunt un jucător util pentru echipă. Îmi place să fac treabă, să alerg și să câștig dueluri. Dacă am o zi bună, poate reușesc să dau un gol sau o pasă decisivă. Cred că inteligența în joc și faptul că depun mult efort sunt atuurile mele.

- Vorbești despre a fi util echipei, despre alergat și câștigat dueluri, în timp ce mulți își doresc să iasă în față, să fie vedeta echipei lor.
- Da, dar cred că dacă echipa câștigă, toți ies în evidență. Și cel mai important e să câștige echipa.

- Care crezi că e un minus al tău?
- Bineînțeles, fizicul. Sunt un pic slăbuț. Dar așa e fizicul meu. La 32 de ani e riscant să începi să lucrezi mai mult la fizic.

- E vreun fotbalist de la care îți place să te inspiri? Care a fost idolul tău?
- Când eram copil, eram fascinat de Francesco Totti. Era un idol. Foarte inteligent, pasa mult din prima. Avea foarte multă calitate.

Vrea să-și termine cariera la FCSB

- Ai 32 de ani și, totuși, pare că vârsta ta nu se vede în meci. Care e secretul tău?
- Nu cred că am vreun secret. Sunt constant în ce fac. Sunt foarte atent la viața extrasportivă. E vorba de respect pentru sport, pentru tot ce am făcut și pentru ce au făcut părinții mei ca să ajung aici.

- Cum te menții în formă? Cum ai grijă de corpul tău? E ceva ce faci sau ce eviți să faci?
- Mă duc la sală, fac mult stretching, mă pregătesc bine înainte și după antrenament. Mă odihnesc mult, mănânc bine. Și cred că e vorba și de noroc, că am acest fizic și pot alerga mult.

- E vreun aliment pe care eviți să-l consumi?
- Mănânc aproape tot, dar cu măsură. Încerc să fiu cât mai profesionist.

- Te gândești și la inevitabila retragere? Ce planuri ai după ce închei cariera de fotbalist?
- Acum nu. Știu că am mai mulți ani în spate decât în față, dar sper ca retragerea să vină cât mai târziu. Ce urmează după nu știu. Probabil tot în fotbal voi rămâne. Dar nu știu în ce poziție.

- Ai vrea să rămâi la FCSB până te retragi?
- Nu cred că acum m-aș întoarce în Italia. Sunt foarte fericit aici. Dacă pot să-mi termin cariera aici, aș fi foarte fericit. E un club mare. Dar nu știu ce va fi pe viitor.

- Cum e Cisotti în afara terenului? Ce-ți place să faci? Ce hobby-uri ai?
- Sunt un om foarte rezervat. Nu-mi place ca lumea să știe ce fac. Când mă duc acasă, cel mai important e să mă odihnesc, mai ales când jucăm din trei în trei zile.

Juri Cisotti: „România e o țară frumoasă, toată lumea m-a ajutat. Dar nu-mi place traficul din București"

- Ești de un an în București. Cum ți se pare orașul?
- Foarte frumos. E un oraș mare. M-am adaptat foarte bine. E aglomerat, dar îmi place foarte mult.

- România cum ți se pare?
- Sunt de 4 ani aici și am doar cuvinte de laudă. Oamenii m-au ajutat să mă adaptez foarte bine. Am doar cuvinte frumoase.

- Ce nu-ți place?
- Aglomerația din trafic. Și cum se conduce. E greu.

- De ce ți-e cel mai dor din Italia?
- De tot și de nimic, ca să spun așa. Italia e țara mea, m-am născut acolo, dar la un moment dat a venit timpul să încerc o experiență în afară. Acum sunt foarte fericit aici.

- Ai venit în 2021 în România. Care a fost primul impact?
- Era prima dată când veneam. Dar am văzut o țară frumoasă.

- Ai venit la Oțelul când echipa era în Liga 3. Cum a fost să primești oferta de la un club din Liga 3?
- Am primit-o într-un mod pozitiv. Am văzut că e o echipă mare, de tradiție. Am văzut că e o echipă care merită să fie în prima ligă. Și ce am citit a corespuns cu ce am găsit. Un oraș frumos, fani care iubesc echipa. Am fost fericit când am venit, a fost o nouă provocare pentru mine. Și a fost una frumoasă.

- Cum au fost sezoanele în ligile inferioare din România? Ce te-a marcat cel mai mult?
- A fost o perioadă frumoasă, dar și dură. Nu a fost totul frumos, așa cum e acum. Deplasările mai grele, terenurile nu au fost ca cele din Liga 1, dar a fost o experiență bună, care m-a ajutat.

- Ai lucrat mult cu Dorinel Munteanu. Cum a fost acea perioadă?
- A fost foarte frumos. Pentru el contează mult disciplina și asta e cel mai important pentru mine. A fost greu, dar pentru mine nu a fost prea greu. Știu că trebuie să faci sacrificii și să muncești ca să ai rezultate. Are metode dure, dar a avut și rezultate bune.

- Care a fost cel mai greu moment de la venirea în România?
- Când am pierdut finala Cupei. Altceva nu pot spune că a fost greu. Am găsit multe persoane care m-au ajutat. Lumea m-a ajutat, a văzut că sunt străin și mi-a dat o mână de ajutor. A fost bine și că am învățat foarte repede limba română. Seamănă cu italiana, da. Iar în Liga 3 nu erau mulți străini la Galați. Era doar Yabre. Și a trebuit să învăț româna.

- În decembrie 2023, Dorinel Munteanu spunea că valorezi 2 milioane de euro. Cum ți se pare această sumă? Cum a fost când ai- auzit?
- Prea mult. Dar mă bucur. Înseamnă că a văzut ceva în mine și că sunt bun. Știu că e o legendă în România și mă bucur când cineva ca el vede ceva în mine.

- Tot în acea perioadă, Anghel Iordănescu propunea naturalizarea ta pentru Euro 2024. S-a pus vreodată problema să iei cetățenia? Te gândești la acest pas?
- Vom vedea, nu știu. Sunt aici de 4 ani, știu că trebuie mai mulți ani. Dar mă bucur când legendele din România vorbesc frumos și apreciază jocul meu. El a pus o lumină pe jocul meu, dar și o presiune. Mi-a plăcut și vreau să-i mulțumesc.

În copilărie, mergea o oră pentru antrenamente: „Am sacrificat multe din viața de adolescent"

- Vorbeai mai devreme despre respectul pentru fotbal și pentru ce au făcut părinții tăi ca să ajungi fotbalist. Cum a fost copilăria ta într-un oraș mic din Italia?
- Da, sunt dintr-un oraș mic, de 10.000 de locuitori (n.r- Tolmezzo). E aproape de Udine. Am avut o copilărie frumoasă, cu prieteni și familie. Nu am avut probleme. Apoi, pe la 9 ani, am început fotbalul și mergeam la Udine să mă antrenez. Acolo era un club bun. Mergeam de 3-4 ori pe săptămână. Am sacrificat multe din viața de adolescent, cu petreceri și ieșiri pe afară. Dar eram concentrat pe fotbal. Și nu regret.

- Cât mergeai de acasă până la baza de antrenament?
- O oră. Cu autocarul, cu părinții sau cu unchiul. Toată familia m-a ajutat.

- Simți că toate aceste sacrificii au meritat?
- Da, da. Cu siguranță. Nu am niciun dubiu. Nu am niciun regret. Acum, la 32 de ani, văd că acest sacrificiu m-a format ca om.

„Sunt sigur că FCSB va fi în play-off"

- Voiam să vorbim puțin și despre FCSB. După un nou titlu și un parcurs bun în Europa, ați început sezonul câștigând Supercupa. -Câteva meciuri grele în campionat, calificarea în Europa League, iar apoi lumea se aștepta să vă reveniți și în campionat, dar încă nu sunteți în primele locuri. Care crezi că e explicația pentru rezultatele dezamăgitoare din campionat?
- Am început bine acest sezon. Am câștigat Supercupa și am intrat în grupa Europa League. Da, suntem dezamăgiți că nu avem rezultatele pe care toată lumea le vrea. Nu știu de ce, dar ne gândim în fiecare zi să găsim o soluție. Eu sunt pozitiv că ne vom întoarce.

- Cum se simte în vestiar faptul că nu sunteți încă acolo sus?
- Pentru mine e o provocare. E o motivație în plus. Suntem dezamăgiți, dar avem foame și vrem să revenim pe drumul bun.

- Te gândești că nu puteți prinde play-off-ul?
- Eu cred că prindem. Avem echipă bună și jucători buni. Trebuie să rămânem uniți și vor veni rezultatele.

- Dacă intrați în play-off, credeți că vă veți bate din nou la titlu? Acum vă ajută faptul că se vor înjumătăți punctele?
- Să o luăm pas cu pas. Să urcăm în clasament și apoi vom vedea.

- Cum ți se pare Superliga?
- E un nivel foarte bun. Am găsit un fotbal foarte bun. Fanii fac o atmosferă frumoasă, aveți stadioane noi. Cred că e o țară „underrated" (n.r. – subestimată). Fotbalul de aici e foarte frumos.

- Care e cea mai complicată echipă?
- Sunt foarte multe echipe bune. Campionatul e echilibrat. La fiecare meci poate fi un rezultat surprinzător. Orice partidă e grea. Sunt mulți jucători foarte buni, atât români, cât și străini. E un nivel foarte bun.

- Cum ai descrie 2025 pentru tine?
- Primele 6 luni au fost incredibil de frumoase. Apoi, am avut și rezultate bune, dar și mai puțin bune. Dar nu e terminat. Mai avem meciuri și trebuie să terminăm bine.

- Ce planuri ai pentru 2026?
- Sper să fiu sănătos, să nu mă accidentez. Și apoi să ajut echipa și să câștigăm trofee.

Preferințele lui Juri Cisotti: „The Boys", Bryant, Jordan și Amsterdam

- Mâncarea preferată?
- Pastele.

- Sportivul preferat?
- Tony Hawk. Îmi plac acest gen de sporturi.

- Serialul/filmul preferat?
- The Boys.

- Melodia preferată?
- Depinde de perioade. Acum ascult mai mult rock. Îmi place acum Bon Jovi. Dar se schimbă.

- Cine te inspiră cel mai tare?
- Sportivii mari. Îmi place să văd documentare sau să citesc despre marii sportivi, precum Kobe Bryant, Michael Jordan, Tom Brady. Îmi plac cei care au făcut ceva extraordinar.

- Locul de vacanță preferat?
- Amsterdam.

- Unde se mănâncă în Italia cea mai bună pizza?
- Napoli, cu siguranță.

- Dacă nu erai fotbalist, ce ai fi devenit?
- Nu știu. Probabil tot ceva legat de sport.

- Echipa preferată din străinătate?
- Nu am una în particular. Să zicem Arsenal.

- Ce alte sporturi urmărești?
- Îmi place baschetul. Și îmi plac sporturile extreme, snowboarding sau skateboarding.

- Cine câștigă Mondialul?
- Brazilia.

- Cine câștigă Liga Campionilor?
- Inter.

- Și Europa League?
- FCSB.

- Ce sfat i-ai da lui Juri de la 15 ani?
- Nimic. Nu am niciun regret. La acea vârstă am făcut tot ce trebuie și acum sunt un om cu experiență și liniștit.

- Ce ai vrea să-ți spună Juri de la 50 de ani?
- Să fiu sănătos și fericit cu ce am.