Articol de Justin Gafiuc - Publicat luni, 03 decembrie 2018 07:53
A șasea victimă de la centrul olimpic de judo de la Cluj povestește coșmarul trăit la lotul condus de antrenorii Florin Bercean, Gianina Andreica și Ana Maria Mititelu.
- Suntem în a treia săptămână de când lotul olimpic de judo de la Cluj e subiectul unor dezvăluiri terifiante ale unor foste sportive, care au povestit abuzurile fizice și psihice suferite ani de zile din partea antrenorilor Florin Bercean, Gianina Andreica și Ana Maria Mititelu.
- Nu există nicio măsură luată până în acest moment de COSR, MTS sau FRJ.
- A șasea victimă care rupe tăcerea descrie cum a asistat la bătăi administrate unor colege, episoade în care s-a simțit înjosită și momente când a încasat-o la antrenamente de la senioare, în special Corina Căprioriu: ”Eram carne de tun!”
Mărturiile continuă să curgă. Azi avem cea de-a șasea fată care relatează coșmarul trăit la centrul olimpic. Și a patra care preferă, momentan, să-și păstreze anonimatul din rațiuni personale. Experiența ei e însă la fel de traumatizantă ca și a colegelor care au vorbit în zilele precedente.
„Andreica nu mă scotea din vagaboandă pentru că eram mai rebelă"
"Eu nu am fost bătută, dar am trăit momente groaznice din cauza comportamentului antrenorilor. Au grijă să-ți umble la cap și să-ți introducă în minte că vei deveni un nimeni dacă pleci de acolo, că nu mai poți face altceva. Când mama a venit să mă ia de la Cluj, Andreica i-a spus că voi ajunge o panaramă și o grasă, fiindcă eram o tipă rebelă. Mai ieșeam cu fetele la un suc după antrenament, ne îmbrăcam frumos, ne machiam, iar pentru ea asta însemna că ești o panaramă. Acum sunt foarte bine, nu s-au îndeplinit predicțiile lui Andreica", spune fosta sportivă, care s-a pregătit la lot între 19 și 21 de ani, la grupa de tineret.
Priviți rezumatul video al investigației coordonate de jurnalistul GSP Justin Gafiuc:
Descrie apoi un episod care încă o marchează: "Eram virgină în acea perioadă. Dar Andreica mă tot făcea de râs că sunt o vagaboandă, că umblu cu băieții. Considera, probabil, că e de neconceput o asemenea postură la 19 ani. Mama a rugat-o la un moment dat să înceteze cu aceste cuvinte, dar, după o vizită a ei, a început să țipe în sală cu chestii de genul «În ce gaură mai ești tu virgină? Să spui oricui, dar nu mie!». Se comporta ca și cum era geloasă. M-am simțit umilită, mai ales că doi băieți, cu care credeam că mă înțeleg bine, îmi râdeau în față doar ca să-i facă pe plac antrenoarei. A fost un moment îngrozitor. Am pus capul în pământ și n-am putut scoate niciun cuvânt".
„Am văzut cum Bercean a bătut patru fete fiindcă luaseră furosemid"
Relatează și cazuri în care a asistat personal cum erau bătute niște colege: "La un concurs la Severin, se anunțase un control doping, iar una dintre fete, speriată, le-a comunicat antrenorilor că luase furosemid, un medicament interzis, care ajută la slăbire. Ne-au adunat pe toate și au cerut să se dezbrace cele care știu că au folosit furosemid. Patru colege s-au conformat, iar Bercean le-a bătut pe spinare cu o centură. Se enervase tare pentru că i-ar fi pus în pericol numele și prestigiul dacă erau prinse. Bine, Bercean nu părea să lovească așa, cu sete, cum o făcea Andreica, o femeie falsă, groaznică, periculoasă, pe care n-aș vrea s-o mai întâlnesc niciodată. E adevărata piază rea de la Cluj! Eu am scăpat atunci pentru că nu luasem furosemid. Îmi era frică. Știam că te deshidratează total, îți blochează mușchii".
„Ieșea măcel dacă le înfruntai pe senioare"
Își aduce aminte și de accesele de furie ale lui Andreica: "Am văzut de multe ori cum le băga pe fete în vestiar cu palme date peste cap. Le ducea acolo ca să le bată, le lua de la încălzire sau direct după ce ajungeau la sală. Își vărsa parcă toate frustrările personale pe junioare".
Fosta sportivă confirmă apoi cu exemple personale faptul că, fără să existe nicio reacție din partea antrenorilor, senioarele erau foarte agresive la antrenamente cu colegele mai tinere, detaliu expus anterior și de o altă judoka: "Dacă te prindeau că nu stai fix cum îți cereau ele, nu mai făceai judo la pregătire. Pur și simplu, îți luai bătaie în toată regula! Nu cu pumnul în gură, ci se aruncau cu antebrațul peste ureche de vedeai stele verzi, urlau, îți dădeau la picioare, adică metode nepermise, la intimidare. Dacă te lăsai mai moale și cădeai din prima, iar nu era bine, că le strici antrenamentul. Nu îndrăzneai să le înfrunți sau să le arunci din greșeală pe saltea, fiindcă știai clar că ar urma un măcel. N-avea sens să te sacrifici inutil".
„Căprioriu și Ungureanu agresive, Dumitru civilizată"
Vine și cu nume: "Căprioriu și Ungureanu erau cele mai agresive. Le terorizau pe toate fetele cu care se pregăteau. La fel se întâmpla câteodată și cu Chițu, dar ea se comporta decent de obicei. Iar la masă nici nu-ți venea să respiri sau să scârțâi ceva, să n-o superi pe Căprioriu, că începea să țipe de duduia sala. M-a ferit Dumnezeu de accidentări, dar te simțeai umilit. Noi, ca sparring, eram realmente carne de tun pentru senioare! Cu Alina Dumitru era însă altfel, semn că se poate să-și respecți colegele. Am lucrat cu ea în pregătirea pentru Olimpiada de la Londra. O fată foarte simțită și civilizată! Dacă te lovea din greșeală își cerea scuze, înțelegea că ești acolo ca s-o ajuți la antrenamente, nu să te înjosească, să te bată când nu-i convine ceva".
Atitudinea antrenorilor? "Li se păreau normale aceste episoade. Bercean se ferea, de exemplu, să-i atragă atenția lui Căprioriu s-o lase mai ușor, fiindcă imediat venea răspunsul Corinei. «Cum să nu trag tare, dacă așa mă antrenez? Păi, la meciuri ce fac?»".
„Am dat și în gânduri de sinucidere"
Ex-judokana se regăsește în tabloul descris de cele cinci fete anterioare: "Regim de teroare, umilire și dezumanizare. O cunosc pe Raluca Pavel de la Bistrița. Era, într-adevăr, distrusă, se vedea pe ea că suferă mult. Trăiam toate într-o apăsare psihică permanentă. Stăteam noaptea în pat și-mi făceam scenarii cum să plec, dar îmi era rușine de ai mei, fiindcă venisem la Cluj ca să realizez ceva.
Am dat inevitabil și în gânduri de sinucidere, mă gândeam să mă arunc de la balcon, dar n-a fost niciodată ceva serios, să pun în practică. În acea perioadă, credeam pe undeva că acea duritate e firească la un lot olimpic, dar ieșind din circuit, mi-am dat seama că e complet anormal ce se petrece la Cluj. Realitatea e că am trăit un coșmar continuu! Plângeam la hotel, plângeam când ajungeam acasă pentru câteva zile, plângeam că trebuie să mă întorc, fiindcă știam ce mă așteaptă!".
„De foame, mâncam zilnic 20 de mere culese din copaci"
Fosta sportivă relatează și felul în care sufereau de foame la lot: "Am făcut un cantonament la Izvorani, unde erau câte două antrenamente pe zi. La prânz ne dădeau o bucată de carne și o salată, iar seara un iaurt. Nu exista prin preajmă niciun magazin de la care să mai cumpărăm pe furiș câte ceva, așa că, pentru a ne potoli foamea, culegeam din copacii vecini câte 20 de mere pe zi ca să ne săturăm. Era unica șansă".
„La Mititelu în cameră era un jeg de nedescris"
Fosta sportivă vorbește și despre antrenoarea Ana Maria Mititelu, cea care supraveghează la lot camerele sportivilor, le controlează telefoanele și laptopurile: "O știu de când era sportivă și locuia într-un cămin vecin cu hotelul sportivilor. Am fost o dată la ea în cameră. Era un jeg de nedescris: lenjerie neschimbată de o lună, decolorată, oale cu sarmale amestecate cu haine la capul patului. Iar această femeie, Charlene, cum e cunoscută, a ajuns apoi să se ocupe agresiv de disciplina junioarelor! Curios! O bună prietenă a pățit acolo exact ce-a povestit Rob Ditan: și-a găsit hainele aruncate sub duș, deși le avea aranjate frumos în cameră".
"Personal, am luat o singură palmă de la Bercean, dar pe merit. Nu mă dusesem la facultate și a aflat. Dar atunci mi-a dat așa, mai cu blândețe, n-am resimțit-o ca pe o pedeapsă aspră"
"Bercean a vrut la un moment dat să mă trimită la un concurs în Polonia, dar a intervenit Andreica și m-a tăiat de pe listă, spunând că altcineva merită să meargă. Erau destule preferate la lot, dar favorita lui Andreica e nepoata ei, Alexandra Pop. Cred că e singura care n-a cunoscut coșmarul și umilințele lotului de la Cluj"
"Am fost mirată când am văzut că ies la iveală lucrurile petrecute la lotul olimpic. Mă gândeam că antrenorii sunt foarte bine acoperiți și nu se vor afla niciodată comportamentele lor agresive. Iar staff-ul e încă acolo doar pentru că nimeni n-a avut curajul să vorbească până acum"
