EXCLUSIV / VIDEO Momentele delicate prin care a trecut Cabral, părăsit de tată: „Descărcam camioane la un turc, munceam pe șantier! Auzeam «Uite, maimuța vorbește»”

• Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.

- Cabral, tu ești născut la București, dar tatăl tău e din Congo. Cum s-a întâmplat povestea?
- Tata a venit la studii în anii '70, după un schimb. S-au dat albi pe negri. Au venit africanii la noi. Mama, din Buzău, fată de preot, s-a îndrăgostit. Frumos individul. Doar că după ce m-am născut a plecat după pâine. Era o coadă... Și la coadă a rămas.

Cabral a fost părăsit de tată: „I-am spus că rămân la maidanezii noștri”

- Părinții au fost căsătoriți?
- Nu. După ce mi-a făcut o dată băiță și m-a mângâiat pe cap, Otopeni și... M-a recunoscut, „certificat de înmatriculare” am. L-am mai văzut o dată la 13 ani, când a venit să mă ia în Africa. I-am spus că la crocodili nu vreau, rămân la maidanezii noștri. Am mai vorbit la telefon când aveam 26 de ani și ne-am văzut din nou, la insistențele soției mele, când aveam 32 de ani.

- Ați păstrat legătura.
- Putem spune. Ha, ha, ha! Între timp am avut un alt tată, Mircea, pentru că mama s-a recăsătorit. Bine, nu pot să-i spun tată adoptiv pentru că el a fost tată pentru mine. Pe tatăl biologic îl mai vedeam la televizor când mergea nea Nicu în vizitele de lucru. A fost într-o perioadă ministrul sănătății acolo.

- Ultima dată când ați vorbit? 
- Acum cinci, șase ani. Mai are încă șase copii. Acolo n-ai multe chestii de făcut. Hai, mai facem unul. E un fel de concurs! Arborele lui genealogic e o tufă. Ceva ce n-ai mai văzut.

- Ai fost vreodată în Congo?
- Niciodată. Mai bine mă duc la Vulcanii Noroioși și mă mut acolo doi ani. N-am nevoie de așa necaz. Pe National Geographic îți arată tot ce vrei. Intri pe YouTube, dai căutare Congo-Brazzaville, play. Foarte frumos, lăsați!

Cabral: „Un cadru didactic i-a spus mamei mele să mă mute de la școală că ei nu sunt acolo să dreseze maimuțe”

- Ai avut probleme din cauza culorii pielii?
- În perioada respectivă nu exista niciun fel de educație în direcția asta. Așa că eu nu pot să fiu supărat pentru lucrurile care s-au întâmplat. Alea care s-au întâmplat, pe care le-am încasat și care m-au durut cumva m-au modelat în individul care am ajuns acum. 

Mă bucur foarte tare că n-am ținut ranchiună sau ură, nici supărare, nici frustrare, nimic rău. Mi-aduc aminte de oamenii care m-au luat așa cum eram, care m-au tratat ca pe un om, care mi-au vorbit frumos. Proști într-un procent mai mic sau mai mare găsești peste tot!

- Cabral, vedetă TV

- Dar au fost și cazuri, să înțeleg.
- Au fost și unii... Dacă puneam la inimă acum eram măcinat de supărări, de frustrări. Era foarte rău. Am prieteni mulatri care au fost afectați și n-au știut cum să se apere, iar acum sunt apăsați de rănile trecutului. Auzeam „uite, maimuța vorbește”. Nu mai contează acum. Dacă lași lucrurile alea să te afecteze și după ce se întâmplă, e eșecul tău. La momentul respectiv, e eșecul lor pentru că nu pot vedea altceva decât un negru.

- Spune-mi, te rog...
- Dacă lași după momentul respectiv să atârne, e eșecul tău, iar eu n-am nevoie de eșecuri d-astea. Am trecut și prin chestii mai urâte. Un cadru didactic i-a spus mamei mele să mă mute de la școală că ei nu sunt acolo să dreseze maimuțe. Și mama m-a mutat de la școală!

Povestea de viață a lui Cabral: „Descărcam camioane, munceam pe șantier”

- Ce fel de familie ați fost?
- N-am fost o familie săracă, săracă, dar am muncit foarte mult pentru fiecare șurub și scândură de la pat. Și-atunci când copilul zicea: „Vreau la mare", răspunsul era: „Vezi că peste drum e Ahmed". Un turc care avea un depozit en gros și veneau tiruri. Ahmed avea mereu nevoie de băieți care să descarce și să încarce în camioane mai mici. Mergeți!

- Și-ai muncit pentru bani.
- Până ne-a dat țeapă. În loc să ne dea bani ne-a dat un sac de bomboane. Am mâncat o pungă întreagă de bomboane cu nucă de cocos. Și de-atunci, doar când miros nuca de cocos mi se face rău. În rest, am muncit pe șantier, am cărat apă... Se suda cu carbid și era nevoie de apă pentru reacție. Dacă n-am cărat la apă pe sărăciile alea de șantiere de-mi ieșeau ochii prin cap ca la melc.

Citește și:

PRIETENII LUI OVIDIU

Cabral, colosul de doi metri înălțime, a dezvăluit în studioul Gazetei: „Așa bătaie nu mi-am luat niciodată! Era un «urs» de 140 de kile”

PRIETENII LUI OVIDIU

Marele regret al lui Florin Gardoș: „N-a fost cea mai inspirată decizie! Stăteam ore întregi în sală, degeaba”