Articol de Cătălin Popescu - Publicat luni, 27 aprilie 2009 00:00
Rică Răducanu rememorează aventura României de la Guadalajara şi povesteşte cum i-a suflat Il Luce tricoul starului brazilian
- Cum a fost în Mexic, nea Rică? Putea România să obţină mai mult de o victorie în trei meciuri?
- Tăticu', noi să fim mulţumiţi că am ajuns acolo. Nimeni nu auzise de România atunci. Păi, ce, era ca acum? Nici vorbă! A fost o surpriză pentru toată lumea că ne-am calificat. Ne-am dus acolo fără a avea ceva de pierdut şi eu zic că nu ne-am făcut de rîs.
- Cum se pregătea pe vremea aceea un meci?
- Nu erau video, DVD-uri, nebunii d-astea. Venea nea Angelo la noi, ne spunea sistemul şi formaţia şi zicea: "Mă, nene, vedeţi că ăla dă goluri multe, aveţi grijă la el!" sau "Ăla e periculos cu capul, la centrări!".
"Liţă ori a îmbătrînit, ori îl lasă memoria!"
- De ce nu aţi jucat deloc cu Anglia şi cu Cehoslovacia?
- Am văzut că Liţă a zis că am fost pedepsit pentru că am umblat într-o noapte prin oraş şi m-am întors dimineaţa. Ori a îmbătrînit, ori îl lasă memoria! Păi, cum să plec eu, cînd aveam diurnă de 2 dolari pe zi? Ce să fac cu banii ăştia? Motivul a fost altul. Înainte să înceapă turneul, luasem două goluri uşoare într-un amical şi, ca să mă scuz, am zis că eram accidentat. La cîteva zile, nea Angelo m-a văzut că jucam tenis cu piciorul în faţa hotelului şi m-a pedepsit. Doar cu Brazilia m-a băgat, dar la 0-2. Ce şi-o fi zis? "Du-te, mă, şi tu şi joacă, să nu zici că ai venit degeaba!". :D
- Cum a fost întîlnirea cu Pele?
- Ehe, eu mă ştiam cu el din '69. Făcusem împreună o poză la Rio de Janeiro. Mi-a dat el un gol, dar şi eu i-am scos cîteva d-alea grele rău. Chiar stabiliserăm în timpul meciului să facem schimb de tricouri la final. Aşa, prin semne, că la noi doar Lucescu şi Dinu vorbeau limbi străine. Dar Mircea m-a păcălit. S-a dus repede la el şi au făcut schimb. Păcat, că Pele avea la gît un lanţ frumos cu medalion, cred că mi l-ar fi dat şi p-ăla. :)
Evadare cu cearşaful
Rică îşi aduce aminte cum l-a ajutat pe Gheorghe Tătaru să fugă din cantonamentul "naţionalei" din Mexic: "Unii nu suportau să stea închişi în hotel şi mai voiau să iasă, să se plimbe. Eu stăteam în cameră cu Sandu Neagu şi într-o zi i-am ajutat pe Gigi Tătaru şi încă vreo doi băieţi să fugă cu cearşaful. Nu a fost greu, că stăteam la etajul 1. El era subţirel şi cînd s-a întors l-am ridicat imediat". :)
"Am vrut să fugim"
Fostul mare portar spune că el, Dan Coe şi Nicolae Dobrin, supăraţi că nu joacă, au vrut să revină în România: "Ne luaserăm numere de titulari: eu aveam 1, Coe avea 6 , iar Gicu era . Eu şi cu Dan Coe nu am vrut să renunţăm la numerele noastre şi le-am păstrat chiar dacă nu eram titulari. Dobrin a cedat şi a renunţat la numărul 10. Am fost toţi supăraţi şi şocaţi cînd am văzut că nu sîntem folosiţi, chiar am vrut să fugim atunci, dar nu în altă ţară. Noi voiam să ne întoarcem acasă, însă nu am avut cum, că paşapoartele nu le ţineam noi".
"Soţia mea lucra la «telefoane», aşa că ţineam mai uşor legătura cu cei din ţară. După meciul cu Anglia m-a sunat să mă întrebe de ce nu joc. I-am zis să stea liniştită, că sînt răcit" :D
"Strînseserăm şi noi atunci din diurnă aproape 100 de dolari, dar cînd am venit în ţară am donat fiecare jucător jumătate din sumă celor care suferiseră din cauza inundaţiilor din '70"
"Cu Cehoslovacia am avut noroc cu Neagu. Gol ca ăla marcat de el atunci doar la Del Piero am mai văzut. Doamne, cum i-a dat-o ăluia cu exteriorul printre picioare!"
"Abia aştept să recitesc cartea lui nea Ion. El era un apropiat al nostru, al jucătorilor. Îmi aduc aminte că ne-a invitat pe toţi la prima lansare a cărţii"
Necula Răducanu, fost portar România
Rică Răducanu rememorează aventura României de la Guadalajara şi povesteşte cum i-a suflat Il Luce tricoul starului brazilian
- Cum a fost în Mexic, nea Rică? Putea România să obţină mai mult de o victorie în trei meciuri?
- Tăticu', noi să fim mulţumiţi că am ajuns acolo. Nimeni nu auzise de România atunci. Păi, ce, era ca acum? Nici vorbă! A fost o surpriză pentru toată lumea că ne-am calificat. Ne-am dus acolo fără a avea ceva de pierdut şi eu zic că nu ne-am făcut de rîs.
- Cum se pregătea pe vremea aceea un meci?
- Nu erau video, DVD-uri, nebunii d-astea. Venea nea Angelo la noi, ne spunea sistemul şi formaţia şi zicea: "Mă, nene, vedeţi că ăla dă goluri multe, aveţi grijă la el!" sau "Ăla e periculos cu capul, la centrări!".
"Liţă ori a îmbătrînit, ori îl lasă memoria!"
- De ce nu aţi jucat deloc cu Anglia şi cu Cehoslovacia?
- Am văzut că Liţă a zis că am fost pedepsit pentru că am umblat într-o noapte prin oraş şi m-am întors dimineaţa. Ori a îmbătrînit, ori îl lasă memoria! Păi, cum să plec eu, cînd aveam diurnă de 2 dolari pe zi? Ce să fac cu banii ăştia? Motivul a fost altul. Înainte să înceapă turneul, luasem două goluri uşoare într-un amical şi, ca să mă scuz, am zis că eram accidentat. La cîteva zile, nea Angelo m-a văzut că jucam tenis cu piciorul în faţa hotelului şi m-a pedepsit. Doar cu Brazilia m-a băgat, dar la 0-2. Ce şi-o fi zis? "Du-te, mă, şi tu şi joacă, să nu zici că ai venit degeaba!". :D
- Cum a fost întîlnirea cu Pele?
- Ehe, eu mă ştiam cu el din '69. Făcusem împreună o poză la Rio de Janeiro. Mi-a dat el un gol, dar şi eu i-am scos cîteva d-alea grele rău. Chiar stabiliserăm în timpul meciului să facem schimb de tricouri la final. Aşa, prin semne, că la noi doar Lucescu şi Dinu vorbeau limbi străine. Dar Mircea m-a păcălit. S-a dus repede la el şi au făcut schimb. Păcat, că Pele avea la gît un lanţ frumos cu medalion, cred că mi l-ar fi dat şi p-ăla. :)
Evadare cu cearşaful
Rică îşi aduce aminte cum l-a ajutat pe Gheorghe Tătaru să fugă din cantonamentul "naţionalei" din Mexic: "Unii nu suportau să stea închişi în hotel şi mai voiau să iasă, să se plimbe. Eu stăteam în cameră cu Sandu Neagu şi într-o zi i-am ajutat pe Gigi Tătaru şi încă vreo doi băieţi să fugă cu cearşaful. Nu a fost greu, că stăteam la etajul 1. El era subţirel şi cînd s-a întors l-am ridicat imediat". :)
"Am vrut să fugim"
Fostul mare portar spune că el, Dan Coe şi Nicolae Dobrin, supăraţi că nu joacă, au vrut să revină în România: "Ne luaserăm numere de titulari: eu aveam 1, Coe avea 6 , iar Gicu era . Eu şi cu Dan Coe nu am vrut să renunţăm la numerele noastre şi le-am păstrat chiar dacă nu eram titulari. Dobrin a cedat şi a renunţat la numărul 10. Am fost toţi supăraţi şi şocaţi cînd am văzut că nu sîntem folosiţi, chiar am vrut să fugim atunci, dar nu în altă ţară. Noi voiam să ne întoarcem acasă, însă nu am avut cum, că paşapoartele nu le ţineam noi".
"Soţia mea lucra la «telefoane», aşa că ţineam mai uşor legătura cu cei din ţară. După meciul cu Anglia m-a sunat să mă întrebe de ce nu joc. I-am zis să stea liniştită, că sînt răcit" :D
"Strînseserăm şi noi atunci din diurnă aproape 100 de dolari, dar cînd am venit în ţară am donat fiecare jucător jumătate din sumă celor care suferiseră din cauza inundaţiilor din '70"
"Cu Cehoslovacia am avut noroc cu Neagu. Gol ca ăla marcat de el atunci doar la Del Piero am mai văzut. Doamne, cum i-a dat-o ăluia cu exteriorul printre picioare!"
"Abia aştept să recitesc cartea lui nea Ion. El era un apropiat al nostru, al jucătorilor. Îmi aduc aminte că ne-a invitat pe toţi la prima lansare a cărţii"
Necula Răducanu, fost portar România
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
