Articol de GSP - Publicat joi, 28 august 2008 00:00
Aer cald afara la ora 8.45. . . nu innabusitor dar avea sa devina in scurt timp. Din nou, oameni din toate colturile tarii au venit sa asiste la ce avea sa fie o noua seara magica Stelei, umpland stadionul pana la refuz.
Un vulcan de emotii ros-albastre, asta a fost stadionul Ghencea aseara. Poate pentru multi pare exagerata sintagma “templul fotbalului romanesc” dar oare ce stadion din Romania si ce alti suporteri mai pot oferi un spectacol atat de frumos ? Unde in tara se mai poate simti aceasta presiune fantastica pe jucatorii adversi? Unde mai sunt jucatori sau antrenori care sa fie tratati atat de frumos?
Simbolul ros-albastru, MARIUS LACATUS, face primii pasi pe gazon si tribunele iau foc. Niciodata nu a existat un om mai iubit si apreciat in Ghencea si probabil ca nimeni nu-i va lua locul vreodata. Urmeaza apoi superba prezentare a echipei, fiecare jucator fiind aclamat ca un adevarat erou, Mirel Radoi avand rolul principal.
Crainicul porneste o alta serie de STEAUA ! VICTORIE ! moment care oricat de indiferent fata de fotbal ai fi sau oricat de anti-stelist ai fi NU are cum sa nu te impresioneze. Unii dintre jucatorii turci privesc din cand in cand spre galeria lor dar acolo lumea se agita fara folos. Oricum nu-i aude nimeni.
Publicul din Ghencea este foarte pretentios si critic dar cand este cazul te rasplateste inzecit pentru efortul depus. Astfel, Banel, criticat pe buna dreptate in trecut, acum a fost din nou ovationat la scena deschisa, bineinteles, pentru ca a meritat! Golul sau a aruncat tribunele in aer cum nu s-a mai intamplat de mult timp!
S-a intamplat sa-l pot privi foarte de aproape in ochi, pe Linderoth la putin timp dupa golul Stelei. Era “fiert”, debusolat, dezamagit, speriat . . . Nu stia ce se intampla cu el, unde ii sunt coechipierii si in plus strigatele de lupta a 20.000 de oameni se inaltau spre cer si apoi ii cadeau in moalele capului. Se vedea ca este coplesit de tot ce se intampla pe teren dar si in tribune.
A fost o seara superba, o victorie muncita si meritata de Lacatus si de jucatori. Asa cum era scris in vestiar, jucatorii chiar au jucat cu inima! A fost genul de meci care te face sa te intrebi de ce nu exista mereu aceeasi daruire. Acum exista poate doar regretul ca astfel de partide sunt cam rare iar intr-un meci cu Gaz Metan sau FC Arges vom reveni la sictirul nostru cel de toate zilele.
Aer cald afara la ora 8.45. . . nu innabusitor dar avea sa devina in scurt timp. Din nou, oameni din toate colturile tarii au venit sa asiste la ce avea sa fie o noua seara magica Stelei, umpland stadionul pana la refuz.
Un vulcan de emotii ros-albastre, asta a fost stadionul Ghencea aseara. Poate pentru multi pare exagerata sintagma “templul fotbalului romanesc” dar oare ce stadion din Romania si ce alti suporteri mai pot oferi un spectacol atat de frumos ? Unde in tara se mai poate simti aceasta presiune fantastica pe jucatorii adversi? Unde mai sunt jucatori sau antrenori care sa fie tratati atat de frumos?
Simbolul ros-albastru, MARIUS LACATUS, face primii pasi pe gazon si tribunele iau foc. Niciodata nu a existat un om mai iubit si apreciat in Ghencea si probabil ca nimeni nu-i va lua locul vreodata. Urmeaza apoi superba prezentare a echipei, fiecare jucator fiind aclamat ca un adevarat erou, Mirel Radoi avand rolul principal.
Crainicul porneste o alta serie de STEAUA ! VICTORIE ! moment care oricat de indiferent fata de fotbal ai fi sau oricat de anti-stelist ai fi NU are cum sa nu te impresioneze. Unii dintre jucatorii turci privesc din cand in cand spre galeria lor dar acolo lumea se agita fara folos. Oricum nu-i aude nimeni.
Publicul din Ghencea este foarte pretentios si critic dar cand este cazul te rasplateste inzecit pentru efortul depus. Astfel, Banel, criticat pe buna dreptate in trecut, acum a fost din nou ovationat la scena deschisa, bineinteles, pentru ca a meritat! Golul sau a aruncat tribunele in aer cum nu s-a mai intamplat de mult timp!
S-a intamplat sa-l pot privi foarte de aproape in ochi, pe Linderoth la putin timp dupa golul Stelei. Era “fiert”, debusolat, dezamagit, speriat . . . Nu stia ce se intampla cu el, unde ii sunt coechipierii si in plus strigatele de lupta a 20.000 de oameni se inaltau spre cer si apoi ii cadeau in moalele capului. Se vedea ca este coplesit de tot ce se intampla pe teren dar si in tribune.
A fost o seara superba, o victorie muncita si meritata de Lacatus si de jucatori. Asa cum era scris in vestiar, jucatorii chiar au jucat cu inima! A fost genul de meci care te face sa te intrebi de ce nu exista mereu aceeasi daruire. Acum exista poate doar regretul ca astfel de partide sunt cam rare iar intr-un meci cu Gaz Metan sau FC Arges vom reveni la sictirul nostru cel de toate zilele.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
