Un reputat jurnalist a vrut să dezlege moartea misterioasă a fotbalistului ucis cu o piatră lângă teren, dar a ajuns să fie acuzat de terorism!

Christophe Gleizes era în plină anchetă jurnalistică, fiind convins că se apropie din ce în ce mai mult de rezolvarea unui caz bizar. În 2014, Albert Ebossé, jucător-vedetă în prima ligă algeriană de fotbal, fusese ucis la numai 24 de ani, la câțiva metri de terenul de joc, după ce fusese lovit de o piatră aruncată de un fan.

Conducerea clubului venise cu explicația oficială că fotbalistul murise din cauza unui infarct. Dar Gleizes, 36 de ani, găsise câteva surse, câteva voci care credeau că Ebossé fusese omorât, foarte posibil la comanda oficialilor algerieni. Așa susțin la unison coechipierii, rudele și prietenii lui Gleizes.

„Pentru Christophe devenise o chestiune de ordin personal”, a declarat pentru Washington Post Javier Prieto Santos, editor la So Foot, revista franceză de fotbal la care Gleizes era colaborator.

La un an după ce a venit în Algeria pentru a scrie la cartea despre cazul Ebossé, Gleizes este încarcerat între zidurile închisorii Tizi Ouzou. În luna iunie 2025, francezul a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru “propagarea terorismului” și pentru „deținere de materiale de propagandă cu scopul de a leza interesele naționale algeriene”. Un judecător a ajuns la concluzia că interviurile realizate de Gleizes în încercarea de a dezlega enigma morții lui Ebosse reprezintă în sine niște infracțiuni.

Arestarea lui Gleizes reflectă modul în care se aplica represiunea politică internă în țara nord-africană, dar și tensiunile dintre Franța și Algeria. Însă condamnarea jurnalistului arată și caracatița periculoasă care împletește fotbalul cu politica, în acea zonă, sportul acesta iubit de mase fiind un punct de plecare pentru mișcările de opoziție și țintă de cucerit pentru liderii autoritari.

Ebossé jucase pentru JS Kabylie, cea mai de succes echipă din Algeria, simbol al mândriei minorității etnice kabyle, o sectă berberă. Unii lideri kabyle pledau pentru secesiune, iar guvernul algerian i-a etichetat drept teroriști și i-a silit pe mulți dintre ei să ia calea exilului.

Gleizes era atras de acel jurnalism sportiv care nu se limita doar la transferuri, meciuri și campionate. Acesta era punctul forte al reportajelor sale din Algeria, unde intenționa să arate cum fotbalul poate servi drept catalizator pentru mișcările sociale marginale și pentru a descâlci povestea unui morți misterioase.

Guvernul algerian nu a răspuns solicitărilor de a vorbi cu diverși oficiali pe tema morții fotbalistului. „Era un jurnalist străin care lucra la un subiect sensibil din punct de vedere politic și o făcea într-un moment de criză politică între Algeria și Franța”, a declarat Riccardo Fabiani, expert în Africa de Nord la organizația International Crisis Group. „Guvernul algerian voia să reamintească Franței că exista o graniță sensibilă care nu trebuia încălcată”.

Gleizes a ajuns în Algeria în may 2024, găsind acolo un stat aflat în plină schimbare. Din 2019, de la alegerea președintelului Abdelmadjid Tebboune, libertatea de exprimare a fost înăbușită. Jurnaliștii, activiștii și poeții erau aruncați după gratii pentru „subminarea integrității statale” și pentru ”propagandă teroristă”.

„Nu am văzut primejdia” - leitmotivul care a adus la încarcerarea lui Christophe Gleizes

Gleizes a intrat în Algeria cu viză turistică, știind că, francez fiind, nu va primi acreditare de presă. Nu credea că va fi remarcat de autoritățile algeriene. „Nici eu nu am văzut primejdia”, a spus șeful său, Prieto Santos. ”Iar acum mă simt teribil de vinovat”.

Gleizes a mers în Tizi Ouzou, centrul regiunii Kabylia. A vorbit cu câteva surse, s-a dus și la un meci - suporterii fluturau steagurile lor galben-verzi și cântau în limba kabyle. Echipa și fanii săi căzuseră victime represallilor guvernamentale. Fanii fuseseră trimișli la închisoare, ca disidenți politic.

Cherif Mellal, fostul președinte al echipei JS Kabylie, fusese arestat în 2020 pentru fraudă,dar oamenii credeau mai degrabă că fusese redus la tăcere pentru că nu se temea să critice autoritățile algeriene. Echipa JSK a rămas încă un simbol al luptei față de guvernul abuziv.

Așa că Gleizes intenționa să scrie un articol despre clubul disident, Însă la scurtă vreme după ce a ajuns la Tizi Ouzou, jurnalistul a început să se simtă filat. Câteva zile mai târziu, a fost arestat lângă stadionului JSK. Laptopul i-a fost confiscat, iar el a fost dus la interogatoriu.

Poliția l-a eliberat atunci pe Gleizes, dar l-a pus să revină la secție a doua zi în zori. Francezul s-a întors însă în Alger, cerând adăpost Ambasadei Franței. Gleizes a stat acolo 6 zile, ascuzându-se de autoritățile algeriene.

Într-un final, Gleizes a ieșit de după zidurile ambasadei țării sale și s-a prezentat la poliție, dar a fost reținut, deși el se aștepta să fie deportat. La scurt timp după aceasta, un judecător l-a plasat sub control judiciar și i-a interzis să părăsească Algeria. Astfel Christophe s-a mutat într-un hotel. A continuat să comunice cu rudele și prietenii din Franța, dar cu mare băgare de seamă, căci era sigur că toate conversațiile sale erau interceptate.

Colegii și familia lui Christophe Gleizes nu au crezut nicio clipă că ziaristul va fi condamnat în Algeria

Nici nu-i trecea prin cap cel mai negru scenariu, care, de altfel, s-a și adeverit: Gleizes era convins că va fi deportat, nicidecum încarcerat. În acest timp, depresia începuse să-i dea târcoale, neușurându-i cu nimic situația. „Sunt jurnalist sportiv. Îmi fac doar meseria. Nu scriu despre președintele Algeriei. Nu sunt spion”, îi spusese Gleizes, la un moment dat, șefului său de la So Foot.

Cât timp Gleizes aștepta să fie judecat, relațțile franco-algeriene au cunoscut o deterioare bruscă. În octombrie 2024, Emmanuel Macron, președintele Franței, a sprijinit pretențiile teritoriale ale Marocului în Sahara de Vest, lucru cu care Algeria nu a fost de acord. Tot în acel an, Algeria refuzase să mai accepte deportați din Franța.

În mijlocul tensiunilor dintre cele două țări, procesul lui Gleizes a fost programat în luna iunie 2024. Unul dintre cei care au urmărit povestea lui Gleizes în închisoarea algeriană a fost Josué Dipoko, fratele lui Ebossé, cei doi aflându-se în legătură de mai mulți ani.

„Imediat am avut încredere în Cristophe, nu datorită meseriei sale, ci datorită firii sale plăcute”, a spus Dipoko. Familia lui Ebossé era din Douala, Camerun. Fotbalistul jucase în mai multe țări: Malaysia, China și apoi Algeria, unde devenise golgeterul lui JS Kabylie.

După ce Ebossé a murit, în august 2014, fratele său se plimbase de la o autoritate la alta cerând explicații pentru diversele variante ale decesului ce-i fuseseră azvârlite în față: infarct, o piatră aruncată de fani. Niciuna dintre teorii nu avea logică. Nu existau martori oculari. Incidentul nu a fost investigat și, drept urmare, nimeni nu a fost acuzat de moartea lui Ebossé.

Când trupul neînsuflețit al lui Ebossé a fost repatriat în Camerun, familia jucătorului a angajat un expert în medicină legală, pe nume André Moune, care să repete autopsia. Iată ce scria Gleizes în 2014, citându-l pe Moune: „Având în vedere rănile, cel mai plauzibil scenariu este că Albert Ebossé a fost ținut cu forța. Brațul stâng îi era sucit la spate. Încercând să se elibereze, și-a dislocat umărul. Probabil că s-a zbătut ca să scape și a promit o lovitură în creștetul capului. Asta a făcut ca oasele de la baza craniului să se deplaseze și ele, provocând scurgeri de lichid cefalorahidian”.

Pe scurt: moartea lui Albert Ebosse a fost cauzată de o bătaie cruntă, nu de o piatră azvârlită din mulțime

Una dintre teoriile populației Kabyle spune că Ebossé a fost unis de statul algerian ca să se poată arunca vina asupra fanilor lui JS Kabylie, care trebuiau să pară violenți. Această percepție se răspândise deja de-a lungul Africii și înainte de decesul fotbalistul, iar clubul fusese exclus din competițiile continentale.

Deși în acest caz teroria pare imporibabilă, în trecut guvernul algerian a recurs la astfel de acte, infiltrându-și oamenii în grupuri teroriste în rândurile populației pașnice și provocând adevărate masacre, ca mai apoi să dea vina pe acele organizații. Nu este limpede ce informații adunase Gleizes depsre moartea lui Ebosse, dar arestarea sa poate fi un semn că francezul se paropia din ce în ce mai mult de adevăr, iar guvernul algerian se simțea amenințat.

Procurorul s-a bazat, la proces, pe conversațiile pe care Gleizes le-a purtat cu doi membri ai mișcării separatiste Kabyle (MAK). Cei doi, Ferhat Mehenni și Aksel Bellabbaci, care locuiesc acum în Franța, au recunoscut că au vorbit cu Gleizes.

Mehenni și Bellabbaci cred că guvernul algerian l-a ucis pe Ebossé pentru a defăima mișcarea Kabyle. Gleizes împărtăsea aceeași convingere. După o audiere de aproape două ore, judecătorul l-acondamnatpe jurnalistul francez pentru „propagandă teroristă”. „A fost un șoc de proporții. Nu are nicio legătură cu exteriorul și asta reprezintă o sursă considerabilă de depresie pentru el”, a spus Sylvie Godard, mama lui Cristophe.

Condamnat la 7 ani de închisoare, Gleizes și-a rugat mama să-i aducă volumele jurnalistului polonez Ryszard Kapuściński, care a scris despre legăturile dintre fotbal, politică și sport. Tot mama i-a povestit că la un meci dintre Nice și Paris FC, fotografia sa a fost proiectată pe ecran și crainicul arenei a cerut eliberarea sa.

De altfel, mesajul „Free Gleizes” a apărut de câteva ori de-a lungul desfășurării Tuului ciclist al Franței. Deocamdată însă autoritățile franceze nu par a avea niciun plan pentru negocierea eliberării jurnalistului Christophe Gleizes.