Articol de Justin Gafiuc - Publicat marti, 05 august 2025 22:47 / Actualizat miercuri, 06 august 2025 09:19
Mircea Sandu, la FRF, și Ion Iliescu, la Cotroceni, au mers în paralel cu mandatele lor în perioada 1990-2004, minus segmentul 1996-2000, cu Emil Constantinescu în fruntea statului. Nașu’ rememorează episoade în care fotbalul românesc s-a intersectat cu fostul președinte, decedat azi la vârsta de 95 ani.
Președinte al FRF în perioada 1990-2014, Mircea Sandu și-a suprapus mandatele cu cele ale lui Ion Iliescu în calitate de șef al statului. Iar longevitatea paralelă a amândurora se transformase într-o lozincă a tribunelor, prin scandarea „Mircea Sandu pentru noi / Este Iliescu doi!”.
Azi, la dispariția fostului președinte al României la vârsta de 95 de ani, „Nașu’” a acceptat să dialogheze cu GSP despre modul în care s-a îngemănat în acei ani relația cu Iliescu.
Mircea Sandu: „A recompensat naționala după Mondialul din 1994”
„Am încercat întotdeauna să ținem federația într-un contact cât mai slab cu zona politică, dar într-un cadru de respect reciproc și colaborare pe subiectele de creare a unei legislații cu impact în domeniu. Președintele Iliescu n-a intervenit niciodată, n-a trimis mesageri vizavi de modul în care ne organizam și ne desfășuram activitatea”, punctează Sandu.
Și adaugă: „A avut o atitudine de recompensă față de echipa națională după Mondialul din 1994, când au fost conferite o serie de titluri de stat întregii delegații din SUA. A și vizitat de vreo două ori lotul reprezentativ la Săftica și cam asta fost tot în acei ani”.
Pe Ion Iliescu l-am întâlnit ultima dată în 2009, la înmormântarea lui Mircea Angelescu, fostul președinte al federației, cu care se cunoștea dinainte de Revoluție. Și l-a învestit după ‘89 cu calitatea de ministru al Sportului. Era o persoană sentimentală
- Mircea Sandu, pentru GSP
„Puiu avea această aplecare spre politicieni”
Mircea Sandu a comentat și un moment tensionat petrecut la echipa națională în 1996, când un demers discret al lui Ion Iliescu a contribuit la rămânerea pe banca reprezentativei a lui Anghel Iordănescu.
Înfuriat de șirul meciurilor strategice din campionatul intern, Tata Puiu și-a prezentat demisia la începutul lui 1996 și a refuzat să efectueze deplasarea la Belgrad pentru un amical cu Yugoslavia (0-1). Secunzii Balint și Ștefănescu au stat atunci pe bancă.
În plină tensiune federală, președintele Ion Iliescu a avut însă atunci o întrevedere între patru ochi cu Anghel Iordănescu, pe care l-ar fi convins să continue totuși în fruntea „tricolorilor”. Și a urmat apoi calificarea la CM 1998!
„Nu am fost de față la întâlnirea respectivă, așa încât nu am ce comenta. Dar sunt convins că Iordănescu și-ar fi continuat oricum acel mandat. El avea această aplecare către politicieni, un tip mai milităros, care se învârtea destul în acele cercuri. De fapt, Puiu a vrut atunci să producă acel gest ca o sperietoare nu către FRF, ci spre cluburile care erau implicate în diverse partide mai dubioase pe teren”, a declarat Mircea Sandu.
Mi-am petrecut peste 20 de ani pe gazon, vedeam că unii jucători nu-și apărau corect șansele, dar cum puteam acționa dacă nu existau probe? Cred că atitudinea lui Puiu din 1996 a și avut efecte, fiindcă nu uitați că apoi au existat niște cazuri pe la comisii, cu depunctări, gen Rocar – Petrolul sau Ceahlăul – Dinamo
- Mircea Sandu, pentru GSP
„Iliescu nu s-a îmbogățit la Cotroceni”
Dincolo însă de relația oficială cu Ion Iliescu, cum l-a perceput Mircea Sandu din postura de cetățean pe fostul președinte al României?
„Nu intru în dezbateri despre diferite evenimente legate de Ion Iliescu, mineriadele, NATO, UE, relația cu fostul rege Mihai, astea sunt chestiuni care sunt și vor fi analizate de istorici. Știu însă că, în perioade tulburi, se face diferența în societate între bogați și săraci.
Din câte cunosc, Iliescu nu s-a îmbogățit cât a lucrat la Cotroceni. A căutat să țină un echilibru, dincolo de toate acele episoade din cariera dânsului, unele cu tente pozitive, altele – negative”, a subliniat Sandu.
Și a completat: „Au apărut în jurul dânsului și oameni politici puternici, precum Adrian Năstase, foarte bine pregătit. Aici, iar nu discut despre problemele lui conexe, a și fost condamnat. Mă refer strict la profilul politic, într-o vreme în care PSD/PDSR domina scena publică, prin politicieni puternici, în timp ce țărăniștii și liberalii nu au venit cu alternative la același nivel, în afara celor mai vârstnici, precum Quintus, Radu Cîmpeanu sau Rațiu. Evident, concluziile potrivite le vor trage însă în timp tot istoricii”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
