ARHIVELE SECURITĂȚII Stenograme incredibile: cum negocia Craiova Maxima vânzarea de meciuri! Cămătaru: „Mi-a dat zece «garoafe»” + „«Materialul» e la Ștefănescu!” » Reacția: „Să fie de capu' lor!”

În Arhivele CNSAS, dosarul D016551/Vol. 2 conține date din sectorul Tineret-Învățământ / Materiale informative referitoare la sportivii clubului Universitatea Craiova.

Iar o mare parte din pagini se referă la secția de fotbal, inclusiv cu o serie de stenograme rezultate din interceptări telefonice, marcate cu antetul „Strict Secret/Exemplar unic” și conținând diferite adnotări și sublinieri ale ofițerilor responsabili.

Multiple cereri pentru instalarea tehnicii de interceptare acasă la Beldeanu: vizat și Cămătaru

Astfel, de la sfârșitul anului 1982 și până în vara lui 1983, telefonul de la domiciliul lui Aurică Beldeanu, mijlocașul alb-albaștrilor, s-a aflat în mai multe etape sub supravegherea Securității, care asculta toate dialogurile efectuate de la aparatul din casa sa.

+30 FOTO

Multiple cereri interne de aprobare pentru instalarea tehnicii operative (T.O.) de captare a convorbirilor invocau interesul de a obține date despre Beldeanu și Cămătaru, ambii localizați la aceeași adresă din Craiova.

Cei doi sunt cumnați, sora lui Cămătaru, Marcela, fiind soția lui Beldeanu. În documente, Beldeanu e identificat în operațiunile de urmărire cu numele conspirativ „Reșițeanu”, iar Cămătaru - cu „Crînguș” sau „Doru”. În altele – Beldeanu e numit tot „Doru”!

Toți cei trei (Cămătaru și sora sa, plus Beldeanu) apar în repetate rânduri în diverse conversații despre implicarea lor și a altor colegi din Craiova Maxima în scenarii de vânzări de meciuri din finalul ediției de campionat 1982-1983!

Titlul a fost cucerit atunci de Dinamo, la mare luptă cu formația din Bănie, la trei lungimi diferență, 49 vs. 46, într-o vreme în care victoria era premiată cu două puncte.

Două meciuri vizate: 1-3 cu Jiul și 2-3 cu Târgoviște

„Prin folosirea mijloacelor T.O. ne interesează: intenții ale susnumiților legate de deplasările pe care le fac în exterior, eventuale preocupări de a nu mai reveni în țară, relații cu alte persoane, natura lor”.

Este un pasaj din Raportul numărul 009773/17.01.1983, prin care se solicita aprobarea interceptărilor telefonului lui Beldeanu pentru intervalul de timp 10.11.1982 – 10.02.1983. Ulterior, sunt emise și alte ordine similare pentru extinderea perioadelor.

Operațiunile se efectuau prin mijloace de tip I.C.T. (Interceptări și Control Tehnic), compartiment din cadrul Securității care se ocupa cu conectarea liniilor telefonice la sistemul de înregistrare, realizarea transcrierilor, întocmirea buletinelor de redare și transmiterea materialelor către ofițerul de caz.

Este tabloul momentului în care UM0924, indicativul unității de Securitate Dolj, obținea detalii neașteptate: convorbiri în care Aurel Beldeanu, Marcela Beldeanu (sora lui Cami) și Rodion Cămătaru discutau zile în șir despre vânzarea meciurilor Universității Craiova cu Jiul Petroșani (1-3) și CS Târgoviște (2-3), programate în ultimele runde ale sezonului respectiv.

Dialogurile se purtau între ei sau cu alți interlocutori: un intermediar de la Târgoviște, soția lui Țicleanu ori un prieten de la București al familiei Beldeanu.

Nu doar eu am vândut meciuri pe când jucam la Craiova, toți au făcut-o! Eram pe găști, fiecare trântea câte o partidă, două cu anumite formații. Timișoara avea «luați» de la noi doi-trei jucători, Târgoviștea alți doi-trei, Jiul pe alții și tot așa. Dar nu ne supăram
- Aurel Beldeanu, în cartea „Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima”

Semifinale UEFA, cursă pentru event, scheletul naționalei. Și interes pentru meciuri trântite!

Înainte de a detalia stenogramele, să punem evenimentele în context! În iunie-iulie 1983, Universitatea Craiova tocmai terminase în aprilie traseul formidabil din Cupa UEFA, încheiat în semifinala cu Benfica (0-0 la Lisabona, 1-1 în Bănie). Pe plan intern, lupta umăr la umăr cu Dinamo pentru titlu și avansa spre finala Cupei României.

În paralel, jucătorii Craiovei formau scheletul echipei naționale în campania spectaculoasă către Euro 1984, cu Mircea Lucescu selecționer.

Bunăoară, la succesul istoric împotriva Italiei (1-0, 16 aprilie 1983), Universitatea dăduse 5 titulari (Ștefănescu, Ungureanu, Balaci, Geolgău, Cămătaru), plus Cîrțu intrat în ultimele 5 minute.

Apoi, la victoria superbă de la Stockholm (1-0 cu Suedia, 9 iunie 1983, gol Cămătaru), Craiova a avut chiar 6 titulari (Lung, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Balaci, Cămătaru) și Geolgău folosit din minutul 89.

Universitatea Craiova era echipa momentului în România, impresionase continentul, oferea majoritatea jucătorilor pentru naționala lansată spre CE din Franța. Dar, în culise, Securitatea detecta implicări ale fotbaliștilor din Bănie în potențiale trucări de partide din campionat.

Se agrava trucarea unor meciuri din partea câtorva jucători. Uneori, rămâneai surprins că printre ei s-ar putea număra şi Ştefănescu, Balaci, Marcu, Crişan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era cunoscut demult ca un autentic cal troian! Atmosfera ilicită nu se destrăma
Constantin Teaşcă, antrenor U Craiova, 1976-1977

„I-auzi, Ștefănescu autogol la Petroșani! Dacă o fi luat bani de la ăia!”

Și acum, dialogurile!

Pe 14 iunie 1983, se disputa etapa cu numărul 31 din Divizia A. Mai erau patru runde până la final, Dinamo avea 44 de puncte, Craiova – 43, iar bătălia pentru titlu era crâncenă. Și, deși Dinamo remiza la Târgoviște (1-1), oferind juveților o șansă imensă de a topi handicapul minim de punctaj, oltenii pierdeau stupefiant la Petroșani (1-3) într-o partidă curioasă: Ștefănescu – autogol la 0-0, Beldeanu și Balaci eliminați în ultimele minute, la 2-1 pentru Jiul, imediat după ce fuseseră introduși pe teren de Tică Oțet!

În timp ce meciurile etapei se transmiteau la radio, Securitatea intercepta următoarea convorbire la postul telefonic al lui Beldeanu:

„La ora 18.55, soția (N.R. soția lui Beldeanu, Marcela, sora lui Cămătaru) este chemată din București de un cetățean al cărui nume nu rezultă și după ce se salută și comentează faptul că Federația nu le-a aprobat ca jucătorii craioveni să joace cu Jiul o zi mai târziu se mai discută.

SOȚIE: I-auzi, ȘTEFĂNESCU autogol la Petroșani!
CETĂȚEAN: Ai, nu mai spune...
S: Păi, dacă a luat o sută de mii, de ce să nu dea autogol, nu?
C: Autogol...De ce și-a dat?
S: Să-l ia dracu’ dacă o fi luat bani de la ăia, ce dracu?, ce nu e posibil? Chiar discutam cu Doru (CĂMĂTARU) că era foarte supărat că nu ne-am dus la aeroport să-l așteptăm (N.R. după revenirea naționalei de la Stockholm, 1-0 cu Suedia, 9 iunie). Zic - măi n-am putut. Zic – scoate-mi și arată-mi ce-ai adus. Zice – uite, îți arăt telegramele care au sosit la federație. Vrea să îl cumpere cluburi mari din Europa.
C: Ai, zău?
S: Pe cuvânt îți spun. Nu știe ce să facă, unde să se decidă.
C: Unde e mai bine, care dă mai mult.
S: Da, care dă mai mult, se duce acolo, și mă duc și rămânem acolo și gata, am renunțat și am terminat cu toate problemele, gata!
C: Păi da, el dacă joacă câțiva ani acolo, e aranjat”.

Oferte pentru Cămătaru: „Șapte telegrame! Benfica, Anderlecht, Goteborg, Milan, Kaiserslautern îi dă contract pe doi ani”

Dialogul despre ofertele pentru Cămătaru continua astfel:
„SOȚIE: Pleacă, îți dai seama!
CETĂȚEAN: Cam pe unde?
S: CS Lisabona (BENFICA), Anderles (ANDERLECHT), Gotemborg (IFK Goteborg), AC Milano (MILAN) și altele. Erau șapte telegrame sosite la federație.
C: Și ăștia îi dau drumul?
S: Nu știu. Altceva?
C: Bine (vorbește mai încet).

S: L-au lovit pe DORU în stomac la suedezi.
C: Da, am văzut!
S: S-au dus Breinert (BREITNER) și Brighel (BRIEGEL) la el în Germania, acolo unde au stat ei și ăștia de la Kaiserslautern (N.R. referire la Kaiserslautern – U Craiova 3-2, 2 martie 1983, sferturi finală UEFA) vor să-l ia pentru doi ani la ei cu contract, ori contra cost, ori contra altor jucători. Ia taci..auzi...unu-unu la Petroșani. Sâmbătă la București (N.R. urma Dinamo – Craiova în campionat) se alege”.
Peste pagina întâi a acestei stenograme, un colonel pe nume Lungu nota o sarcină cu pixul: „Să facem discuții serioase cu Cămătaru pe seama legăturilor ce și le-a creat în Occident”.

„Pe Doru l-au așteptat impresarii, cadouri, două sute de mărci, dolari”

În aceeași zi, câteva ceasuri mai târziu, aceleași persoane purtau dialogul de mai jos, redat de GSP cu pasajele relevante:
„La ora 21.23, soția este chemată de același cetățean din București, al cărui nume nu rezultă, dar după ce se salută, rezultă că aceștia sunt prieteni, (...) iar soția îi spune că este foarte supărată că „R” (N.R. prescurtare de la „Reșițeanu”, numele conspirativ al lui Aurică Beldeanu) a primit cartonaș roșu și eliminat din teren și în felul acesta nu va mai face nici deplasarea la București pentru a juca sâmbătă cu Dinamo, după care se mai discută.

(...)
CETĂȚEAN: Dar ce, le-a dat valută acolo? (N.R. la Stockholm, la Suedia - România)
SOȚIE: Nu le-a dat. I-au dat lui Doru, că pe Doru l-au așteptat impresarii ăștia, că ei au fost și în Olanda - au stat o zi întreagă și el mai are niște curtezanți din ăștia, care îl tot roagă de vreo 2-3 ani să se ducă și tot îi iau cadouri, atenții, o sută-două sute de mărci, două sute de dolari, pentru ăștia acolo este o nimica toată, știi!
C: Da, normal, dar el nu e hotărât?
S: Mă, încă nu. Da’ ce, eu să rămân singură?
Rezultă că pe prieten îl cheamă Relu”.

Soția lui Țicleanu, iritată de Balaci: „Au vândut meciul la Petroșani. Ilie mi-a zis: «Era să dea gol bărbată-tu!». N-avea voie?”

La patru zile distanță, pe 18 iunie 1983, când seara urma să se dispute marele derby Dinamo – U Craiova, Securitatea capta un alt dialog despre meciurile suspecte ale oltenilor din finalul campionatului.
„La ora 14.30, soția lui „R” este chemată de soția lui Țicleanu și după ce se salută și se întreabă de sănătate, se mai discută. SOȚIE BELDEANU: Nu te duci la București?
SOȚIE ȚICLEANU: Nu mă duc. Nu mă duc, că mi-e că mănâncă bătaie și iar mai fac vreo minune prin tribune!
SB: La Pitești te duci miercuri (N.R. urma U Craiova – Sportul, la Pitești, sferturi de finală Cupa României)?
SȚ: Să-l întreb pe Aurel. Dacă ei vor să câștige, mă duc. Dacă nu...

SB: Da, mă, că și la Petroșani...
SȚ: Lasă, mă, că au vândut meciul. Nu te mai amărî!
SB: Da, că tocmai știam, că înaintea meciului cu Bihorul (N.R. U Craiova – FC Bihor 5-3, restanță campionat, 28 mai 1983), ne-a zis cineva la stadion, domnul Pașcu (N.R. Romeo Pașcu, președinte FC Bihor), i-a zis lui Aurică (N.R. Beldeanu) - Mă, voi degeaba câștigați la Iași, că voi mâncați bătaie la Jiul (N.R. după meciul cu FC Bihor, U Craiova juca cu Poli Iași și Jiul), că patru băieți de la voi au luat banii de la Jiul de două săptămâni.
SȚ: Eu știam de doi.
SB: De patru ne-a spus nouă, ne-a spus Pașcu, cu care noi am rezolvat multe probleme când am fost la Felix, cu hăini, cu ăștia, știi...

SȚ: Eu am auzit de la Aurel (Țicleanu).
SB: Aurică i-a spus lui nea Tică (Oțet). Fii atent, domne, că ăștia îți vând meciul, fii atent cum faci echipa!
SȚ: Aurel știe, că află întotdeauna și mi-a zis dinainte și i-am spus, de ce te mai duci și alergi ca tâmpitul? Zic - ce i-ai spus lui ILIE (N.R. Ilie Balaci)? I-am spus că treaba lui, n-am ce să-i fac, mă duc acuma să-i spun lui OȚET că...! Că nici Aurel nu știa exact care sunt ăia.
SB: Mă, Olivia, eu zic să stai în banca ta, că nu rezolvi nimica.
SȚ: Da’ nu e normal, mă! ILIE mi-a zis acuma, știi...aa, că bărbată-tu (N.R. Țicleanu) nu se ține de cuvânt!...Cu ce?, zic...Păi, era să dea gol! Că de aici am aflat eu și după aia l-am întrebat pe Aurel - adică cum, n-avea voie să dea gol?
SB: Da, mă, nu vezi că toți îl țin în brațe? Noi suntem modești”.

Eram o echipă de băieţi deştepţi. Ne calculam paşii. Au fost situaţii în care am trântit meciurile. Nu spun cui le-am trântit, pe ce sume, că nu-şi are sensul. Dar Craiova cred că e singura echipă din lume care a vândut meciuri şi a câştigat campionate! Craiova a făcut blaturi atât timp cât a avut interes. Niciodată pe prietenie sau din ambiţie. Cine voia să bată, trebuia să ne plătească! Păi, cu ce creşti copiii? Cu mândrie prostească?
Ilie Balaci, aprilie 2012, pentru mateiudrea.wordpress.com

Cronica din Valea Jiului: „Beldeanu și Stoinescu s-au strîns de gât, Balaci l-a lovit cu cotul în față pe Varga”

Să vedem și câteva pasaje din cronica partidei dubioase de la Petroșani, scrisă în ziarul „Sportul” de Constantin Alexe, sub titlul „Gazdele s-au impus după pauză”:

• „Chiar în minutul 2, Șumulanschi a șutat în bara din dreapta, Dosan a reluat în Lung de la 10 metri și gazdele au irosit șansa deschiderii scorului”.

• „În minutul 37 s-a deschis scorul, când mingea a circulat pe traseul Neagu – Băluță – Șumulanschi: șutată de ultimul se îndrepta spre gol, dar Ștefănescu, vrând să salveze, a înscris în propria-i poartă”.

• „În minutul 49, după o fază excelentă, Cîrțu i-a oferit pe tavă o minge de gol lui Cămătaru, dar voleul acestuia nu a nimerit ținta, de la 5 m!”.

• „În minutul 77, gazdele iau conducerea: la mingea trimisă în adâncime de Șumulanschi, Varga țâșnește printre Irimescu și Tilihoi și înscrie în colțul lung...pe lângă Lung”.

• „Beldeanu și Stoinescu se strâng de gât și sunt eliminați de pe teren”

• „Intră Balaci. Dar nici el nu rămâne mult pe gazon, pentru că în minutul 87, când balonul era în altă parte, alergând împreună cu Varga, îl lovește pe acesta cu cotul în față și este eliminat”.

Iată și caseta tehnică a partidei despre care în interceptările Securității se vorbește în termeni de vânzare a jocului din partea Universității:

JIUL - U CRAIOVA 3-1 (1-1)
14 iunie 1983, et. 31
Stadion: „Jiul”
Spectatori: 20.000
Au marcat: Ștefănescu (37, autogol), Varga (77), Băluță (90) / Irimescu (41)
JIUL: Cavai – V. Popa, Neagu, Vizitiu, P. Grigore – Varga (87, M. Marian), Dina (74, Muia), Dosan – Stoicescu, Șumulanschi, Băluță. Antrenor: Ladislau Vlad
U CRAIOVA: Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu (81, Balaci), Irimescu, Ad. Popescu – Geolgău (77, Beldeanu), Cămătaru, Cîrțu. Antrenor: Constantin Oțet
Arbitru: Cristian Teodorescu. Asistenți: Nicolae Gogoașe, Iulian Neagu (toți Buzău)
Cartonașe galbene: Băluță, Șumulanschi, Varga / Negrilă, Ungureanu
Cartonașe roșii: Stoicescu (81) / Beldeanu (81), Balaci (87).

Primele discuții cu Mărăcine, emisarul Târgoviștei: „Am nevoie de voi în continuare, n-o să vă dau atunci?”

După ce Craiova remizează la București cu Dinamo pe 18 iunie, nimic nu e tranșat la nivel de campioană înainte cu două runde de linia de sosire: între cele două formații se păstrează o diferență de 2 puncte (46 vs. 44).

Peste două zile însă, pe 20 iunie, Securitatea interceptează o nouă convorbire, în care încep să se deruleze discuții despre ultimul meci al Craiovei din campionat, la Târgoviște.

Urma acolo o întâlnire împotriva unei echipe dâmbovițene care trăgea să se salveze de la retrogradare pe ultima sută de metri a sezonului, în disputa cu FC Brașov.

Iar convorbirile se derulează în primă instanță între soții Beldeanu și un oarecare individ Mărăcine, emisar din partea Târgoviștei.

Din stenogramele aflate în arhiva CNSAS nu e însă clar dacă Mărăcine e numele real al bărbatului sau e o identitate conspirativă în transcrierile dialogului. La un moment dat, lui i se spune și „nea Titi”.

Organizator de competiții atunci la Târgoviște era Constantin Ionescu, toată lumea i se adresa cu „nea Titi”, un personaj racordat la culisele vremurilor, dar nu există niciun element care să certifice dacă era vorba despre el sau nu în aceste stenograme.

„La ora 12.50, soția (N.R. Marcela Beldeanu) este chemată de un cetățean Mărăcine și după ce se salută și întreabă de „R” unde este și aceasta îi spune că nu este acasă, se mai discută.
”MĂRĂCINE: Dacă nu-l găsesc eu, îi spuneți să vină și el la Pitești (N.R. pentru meci U Craiova – Sportul, Cupa României, care urma peste două zile, pe 22 iunie).
SOȚIE: Da, noi oricum venim la Pitești, că este ziua lui Cami, face 25 de ani.
M:. Păi să-i aduc și eu ceva!

S: Aaa, e foarte supărat pe dumneavoastră! Vă (NEINTELIGIBIL) și el, și Aurică.
M: Vrea să-i blestem?
S: Au căzut foarte prost în fața unor colegi de aici, că știți cum este lumea.
M: Și eu am căzut prost, că și ei au crezut că eu am făcut ceva aici, și am făcut la ei, știți!
S: Da, poate ei v-au crezut, dar ceilalți știți cum sunt!
M: I-am dat lui Aurică telefonul directorului atunci, să se convingă că eu am fost băiat corect, dar am avut controlul și zic n-o muri ei acuma, că au luat destui bani în cupele ălea (N.R. referire la parcursul Craiovei până în semifinalele Cupei UEFA).
S: Nu se pune problema de bani, se pune problema de cinste și de cuvânt.
M: Păi da, nu veniți voi la mine și eu am nevoie de voi în continuare, n-o să vă dau atunci? Stați liniștiți că o să facem. Nu alții au mai fost, decât el și cu ăla”.

Intermediarul Târgoviștei către soția lui Beldeanu: „Mă întâlnesc și cu dumneavoastră miercuri dimineața”

Dialogul continuă apoi în următorii termeni:
”SOȚIE: A mai fost cineva în orice caz.
MĂRĂCINE: Unul dreapta.
S: Da, da. Și zice mă fire-ai al năibii, ești jigodie!! Când ai avut nevoie de mine, am fost de acord cu tine și acuma ți-ai făcut treaba și...!! Mă, stai, că nu-i așa.
M: Noi i-am spus să stea liniștit că se rezolvă.
S: Dar a zis că a vorbit cu dv...lumea nu te mai crede. Dar când ajunge cuțitul la os...știți că Aurică are o gură...
M: Poate-l blestem să-și rupă piciorul. Să nu fie cuminte cu mine, să înceapă cu prostii. Eu mă țin de cuvânt, mă știți. Auziți? Ei vine de marți la Pitești?
S: Da, Doru de marți pleacă la Pitești cu echipa. Sunt cazați la Muntenia.

M: Am o rugăminte eu. Să îi spuneți că m-am supărat pe el, că a dat o declarație în ziar că retrogradează Târgoviște.
S: Păi tocmai ca să simțiți că vă atinge pe undeva. Știți că el este capabil de multe...când vrea răstoarnă...!
M: Știu. Să-i spuneți lui Cami așa, să vă dea un telefon cum ajunge la Pitești, la ce cameră stă.
S: Da, da, ar fi mai bine să nu-l căutați, că dacă Aurică nu joacă, vă dați seama că ce știe Aurică, știe și el.
M: Păi, eu aș vrea totuși să discut și cu el, că aș vrea să mă duc marți seara la ei.
S: Vă vede cineva pe acolo și...
M: Nu mă vede nimeni. Mi-am făcut un costum acuma.
S: Noi venim miercuri dimineața la Pitești.
M: Bun. Și pe urmă să mă întâlnesc și cu dumneavoastră miercuri dimineață când veniți, separat undeva.
S: Da, da, o să-i spun eu lui Aurică”.

Piruete în jurul lui Balaci: „Să se intereseze și de camera lui Ilie. Mai am cinci acolo!”

Iar în final apare în ecuație și numele lui Ilie Balaci:
„MĂRĂCINE: Bun, și cu Cami vorbiți să vă dea un telefon la ce cameră e.
SOȚIE: Da, da, am să-i spun, să știți.
M: Să se intereseze și de camera lui Ilie. Separat, să nu știe unii de alții. Eu mai am câțiva acolo, așa că dacă nu mă lasă Aurică și cu Cami, mai am cinci acolo.
S: Aoleo...(NEINTELIGIBIL) Doru, vai de mine, ați văzut că Aurică intră în minutul 85 și dă pasă de gol și știți cum e.

M: Mai am cinci acolo!
S: Vă spun eu că fără Doru...că Aurică mai are niște băieți!
M: Bine, doamnă. O să fie bine. Discutăm noi acolo.
S: Sigur că da.
M: Sărut mâna.
S: Bună ziua”.

Mărăcine: „Ne vedem la local la Găești”. Beldeanu: „Perfect”

Mărăcine revine cu apelul în seara aceleiași zile pentru a discuta direct cu Aurică Beldeanu. Conform stenogramelor din arhiva CNSAS, cei doi pun la cale o întâlnire la Găești, la jumătatea drumului dintre Pitești și Târgoviște.
E o întrevedere plănuită a se produce chiar în dimineața jocului U Craiova – Sportul (22 iunie), la care Beldeanu era suspendat, după ce primise o sancțiune de două etape de pauză după eliminarea de la Petroșani.

„La ora 20.50 „R” (N.R. „Reșițeanu”, adică Aurică Beldeanu) este chemat din Târgoviște de Mărăcine și după ce se salută, se discută.
MĂRĂCINE: Auzii că veniți încolo?
BELDEANU: Vin, da.
M: Pe la 12 unde ne vedem?
B: La Găești e bine, la kilometru 120 e bine...
M: Nu, că mai vin bucureșteni. La Găești acolo la semafoare, e un local acolo. Te aștept la local.
B: E perfect. Miercuri la 12, nu?
M: Da.
B: E perfect. Te aștept acolo. Pa. Te pup.
M: Pa”.

Plan schimbat pentru Aurică: „Spuneți-i că-l aștept spre clubul lui FC Argeș, pe străduța aia îngustă”

Apoi, pe 21 iunie, în preziua partidei U Craiova – Sportul de la Pitești, Mărăcine sună din nou pe telefonul din Craiova al lui Beldeanu pentru un dialog cu soția acestuia.
E o convorbire din care reiese că locul inițial de întâlnire stabilit cu mijlocașul din Bănie se va fi schimbat de la Găești pe o stradă din Pitești.
„La ora 19.19, soția este chemată din Târgoviște de Mărăcine și discută.
MĂRĂCINE: Alo!
SOȚIE: Da.
M: V-a dat vreo veste?
S: Cine e, domnul Mărăcine?
M: Exact.
S: Să știți că ei de obicei între 7 și 8 merg la masă.
M: Și n-a dat nimic?
S: Păi n-a avut când.

M: Știți ce vă rog? Dacă vă dă un telefon, să-i spuneți că la 9.30 eu îl aștept spre clubul lui FC Argeș, pe străduța aia îngustă, unde este stația de Getax.
S: Da, da. Bun, am să-i spun, să știți.
M: Așa, la 9.30, că eu plec acum spre într-acolo. Eu l-am căutat, la 701 stă el. Notați numărul la hotel. 976 25450. Camera 701.
S: Nu-l sun eu. Mă sună el.
M: Notați-l și dacă nu vă sună el, îl sunați dumneavoastră.
S: Bine, am notat numărul și îi spun la 9.30.
M: Bine, domniță, sărut mâna.
S: Bună seara”.

Cămătaru își anunță sora: „Zisă Mărăcine că-ți dă și ție mâine tot zece «garoafe»”

După aproape patru ceasuri, Marcela Beldeanu are un dialog la Pitești cu Rodion Cămătaru, fratele său, convorbire în care apar informații despre întâlnirea secretă dintre atacant și misteriosul domn Mărăcine.
„La ora 22.58 soția din nou cheamă hotelul Muntenia de la Pitești și discută cu Cămătaru.
SOȚIE: Auzi, vezi că mâine vine și Corina (prietena lui Cami).
CĂMĂTARU: Bine, vezi că ăla de vreo zece garoafe îmi făcu rost. Zece garoafe mi-a dat.
S: Ce ți-a dat, mă?
C: Zece garoafe.
S: Cine ți-a dat?
C: Ăla, nea Mărăcine.
S: Da.

C: Da...și zisă că îți dă și ție mâine tot zece.
S: A....pe cuvânt?
C: Da...și urmează să mai aducă după aia, în final.
S: Bine, mă, Cami! Lasă că mai vorbim noi mâine!
C: Bine.
S: Te-am pupat, Dorule. Noapte bună!”.

Craiova își recalculează pașii: finală în Cupa României, dar titlu ca și pierdut după eșecul suspect de la Petroșani

Între timp, mizele Craiovei se reconfigurează din mers:

• trece de Sportul Studențesc în Cupa României (2-0, la Pitești) și ajunge în semifinale, unde va învinge Dinamo la penalty-uri (4-2, pe 29 iunie), asigurându-și locul în finala cu trofeul pe masă

• în campionat, în penultima etapă, depășește lejer Steaua (5-2), Dinamo remizând la Bacău (0-0), dar calculele nu-i mai ajută pe olteni

• înaintea rundei decisive, „câinii” rămân cu un punct avans față de juveți (47 vs. 46), iar programul îi avantajează: joacă acasă cu FC Constanța, ultimul loc, virtual retrogradată, în timp ce Craiova va trage în deplasare cu CS Tîrgoviște, care mai are nevoie de un singur punct pentru a fi sigură că rămâne în Liga 1, trimițând Brașovul în eșalonul secund.

• pentru Craiova, titlul e ca și pierdut, recenta înfrângere dubioasă de la Petroșani cântărește, de fapt, decisiv, iar meciul de la Târgoviște se disputa cu 4 zile înaintea finalei Cupei cu Poli Timișoara, singurul obiectiv rămas pe radar cu șanse de îndeplinire.

E contextul în care, potrivit interceptărilor efectuate de Securitate, se intensifică discuțiile pe telefonul lui Beldeanu din Craiova, cu referire la partida din Dâmbovița. Astfel, pe 28 iunie 1983, cu patru zile înaintea meciului de la Târgoviște, Marcela Beldeanu și Mărăcine poartă o nouă conversație.
„La ora 14.30, soția lui „R” este chemată din Târgoviște de Mărăcine, care a mai fost semnalat, și după ce se salută, se mai discută.
MĂRĂCINE: Ce vești?
SOȚIE: Toate bune, așa cum le știți și dumneavoastră.
M: Cu...încoace sau încolo?
S: Nu. Aștept eu să vină în vizită domnul acela, și așa cum a rămas vorba de dimineață să vină.
M: Păi, nu e mai greu așa? Mai e vreo vizită din altă parte pe acolo?
S: Nu, nu este. Până acuma așa a rămas vorba. Eu știu - să mai vorbim după aceea?
M: Cum ziceți, așa rezolvăm!”.

Cămătaru: „A venit ăla de la Brașov cu două «portocale». Aduce banii la Craiova”

În fine, dialogurile interceptate de Securitate, existente în Arhivele CNSAS, se încheie pe 30 iunie 1983, cu două zile înainte de CS Târgoviște – U Craiova 3-2.
„La ora 9.30, Cămătaru este chemat din Târgoviște de Mărăcine, care a mai fost semnalat, și, după ce se salută și comentează meciul dintre U Craiova și Dinamo (N.R. semifinala Cupei României, 4-2 la penalty-uri pentru olteni), se mai discută.
CĂMĂTARU: Vezi că au umblat ăia cu prostii, au venit pe acolo. Ai auzit? Nu pot să-ți spun la telefon acuma.
MĂRĂCINE: Brașovul?
C: Da, a venit ăla cu două….portocale!... înțelegi...banii îi aduce astă seară, îi aduce aici, în Craiova, sau mâine, nu știu...dar degeaba, știi!! Nu e nicio problemă.
M: Cum rezolvăm problema? Putem negocia și cu Lung, că Negrilă am înțeles că nu joacă...că are două cartonașe.
C: N-a luat Negrilă acum, s-ar putea Tilihoi să nu joace. Se pare că el a luat cartonaș, dar nu știu bine.

M: Geolgău, care e situația lui?
C: Cred că nu joacă, că s-a lovit cu noi acolo.
M: Bine ar fi.
C: Lasă, domne, dacă eu ți-am spus, sută la sută e...ce mai...vii vineri seara acolo, îl trimiți pe om acolo...așa...și eu îți aduc băieții acolo...așa. Nicio problemă.
M: Când veniți încoace, știi?
C: Vineri seara, cred. Rămâne treaba așa cum ți-am spus atunci cu Aurică”.

„Lasă, domne, și Lung e băiatul meu! E sigură treaba”

Iar dialogul continuă în felul următor, cu alte câteva idei:
„MĂRĂCINE: Cu Lung putem face ceva?
CĂMĂTARU: Sigur că da, vorbesc eu cu el, e prietenul meu.
M: Eu trimit vineri seara om acolo. Sau să vină al tău aici, cum vrei?
C: Să vină aici, e cel mai bine. Pentru patru, da?
M: Da.
C: Bun, dar vezi că joacă și Aurică.
M:. Păi, da, că și el e băgat, că tu erai și…
C: C-așa am înțeles. Vezi că te sună Aurică la zece acolo.
M: Să stau la 10 acasă?
C: Da, că el știe totul și te sună de la Pitești, că este după mașină. În mare, e clară. Omul vine aicea și eu iau patru băieți. Nu e o problemă.
M: Duceți-vă diseară la un public (N.R. telefon) și sunați-mă acasă pe mine.
C: Da. Da, bun! După opt te sun eu.
M: Notează...12082. Aici mă suni, la alt telefon. Salut”.

Urmează apoi o altă convorbire, la scurt timp.
„La ora 10.30 din nou Cămătaru este chemat de Mărăcine și îl întreabă când intră în cantonament, apoi se discută.
MĂRĂCINE: Cu Lung cum facem? Ce telefon are? Sau vorbești tu cu el?
CĂMĂTARU: Lasă, domne, e băiatul meu și el, e sigură treaba, ce naiba, mergi pe mâna mea.
M: Da, domnule, gata.
C: Te pup. Sănătate.
M: Pa, sănătate”.

Cami avertizat: „Șefu’, Lung e pe altă parte! Să nu vă dați de gol!”

Ultima conversație existentă în dosarul de la CNSAS are loc în aceeași zi, la o oră neprecizată.
„La ora X, din nou Cămătaru este chemat de Mărăcine și discută.
MĂRĂCINE: Șefu’, pe numărul unu nu te mai băga, că e băgat pe altă parte.
CĂMĂTARU: Cine?
M: Numărul unu (Lung).
C: Zău, de ce?
M: E băgat pe altă parte și să nu vă dați de gol, să știe și el de voi. Că el nu știe nimic de noi.

C: Bine, domne...Și-atunci cine rămâne?
M: Păi, tu, Aurică, Negrilă și Tilihoi...care o juca...că tu ai zis ăștia patru.
C: Da, patru. Bine, domne!
M: Ăștia patru, dacă nu joacă vreunul, iese unul și rămâne pentru trei. Vedem noi care e treaba. Mâine, când pleacă omul încolo, ori pleacă pentru patru, ori pentru trei. Că voi o să mai vorbiți în cantonament și o să aflați cine are cartonaș”.

Mărăcine: „Ce face Brașovul, împărțit la tot lotul, nu face cât luați voi”. Cămătaru: „Îmi pun capul!”

Finalul convorbirii Cămătaru – Mărăcine e acesta:
„CĂMĂTARU: S-ar putea Costică să nu joace.
MĂRĂCINE: Care Costică?
C: Ștefănescu.
M: Ce bine ar fi.
C: Auzi, vezi că materialul la el e de acolo, de la Brașov...două s... jumate..nu știu cât, pe cuvânt de onoare. Dă-i în p... mă-sii...ce, acuma să ne rupem picioarele pe acolo?
M: Oricum eu sar cu arbitru pe acolo.
C: Hai, domne, ce dracu.

M: Ce face ăia, împărțit la tot lotul, nu face cât luați voi.
C: Sigur că da. Domne, ți-am spus. Mergi fără probleme. Mergi pe mâna mea totdeauna, că nu e o problemă. Eu îmi pun capul.
M: Și cu mine putem discuta și la anul, ai un om valoros tot timpul.
C: Nea Titi, sunt băiat serios. O să-ți dai seama, ce dracu.
M: De aia am și apelat.
C: Sigur, rămâne așa cum am stabilit. Primești telefon diseară.
M: Da, da.
C: Bine, te pup.
M: Și eu te pup”.

Balaci, în 2012: „Am jucat curvește! Ne-am dat la o parte, gazdele s-au salvat de la retrogradare”

La momentul Z, pe 2 iulie, meciul-țintă CS Târgoviște – U Craiova se încheie cu succesul gazdelor, 3-2. Iar Brașovul retrogradează, în ciuda unei defilări contra lui ASA Tg. Mureș (6-2), rezultat care le-ar fi asigurat rămânerea în L1, la golaveraj, dacă dâmbovițenii pierdeau acasă cu alb-albaștrii. În plus, Dinamo învingea Constanța (3-0), își asigura titlul, iar o victorie a Craiovei cu dâmbovițenii ar fi fost inutilă: tot pe locul 2 ar fi terminat.
Târgoviștea s-ar fi salvat și cu remiza, dar evenimentele principale aveau să fie următoarele:

• Turcu a marcat golul victoriei la prima atingere de balon după intrarea pe teren, în minutul 77

• Negrilă egalase la 1. Se număra însă printre cei nominalizați de Cămătaru în discuția cu Mărăcine, întărită cu mesajul „mergi pe mâna mea totdeauna, eu îmi pun capul”

• la 1-1, Greaca a ratat un penalty apărat de Lung, cel despre care, în stenogramele Securității, personajul Titi Mărăcine îi transmitea lui Cămătaru „nu te mai băga, că e băgat pe altă parte”.

În aprilie 2012, Ilie Balaci acorda un interviu pentru portalul mateiudrea.wordpress.com, în care fostul star din Bănie răspundea la întrebarea „În toţi aceşti ani, a hotărât vreodată Craiova cine retrogradează?”.
Iar răspunsul se mulează perfect pe contextul acelui final de campionat, cu partidele CS Târgoviște – U Craiova (3-2) și Dinamo – FC Constanța (3-0) în program.

„Încă un meci. Pe ăla l-am jucat curveşte, cum se spune, pentru că banii se luaseră deja. Am jucat la două capete. Tot în ultima etapă. Noi aveam nevoie de victorie ca să luăm titlul, dacă Dinamo nu câştiga acasă. La un moment dat, Dinamo era condusă cu 1-0. Atunci, noi am forţat puţin şi am preluat conducerea. Apoi am jucat la aşteptare, să vedem. Spre final, Dinamo a întors şi a câştigat, mi se pare, cu 3-1. Nu mai avea rost, aşa că şi noi ne-am dat la o parte, iar gazdele au câştigat şi s-au salvat de la retrogradare”, declara Balaci.
Singura inadvertență consta în confuzia nesemnificativă de la rezultatul partidei Dinamo – Constanța.

Iată și caseta meciului epic din orașul fostei Cetăți de Scaun.

CS TÂRGOVIȘTE – U CRAIOVA 3-2 (1-1)
2 iulie 1983, et. 33
Stadion: „Municipal” Târgoviște
Spectatori: 20.000
Au marcat: Petre (42), Sava (70), Turcu (77) / Negrilă (43), Cîrțu (62)
CS TÂRGOVIȘTE: Mia – Agiu, Dumitrescu, Ene, Niculescu – Aelenei (67, Sava), Constantin, Kallo – Greaca, V. Radu, Petre (77, Turcu). Antrenor: Constantin Rădulescu
U CRAIOVA: Lung – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu, Geolgău, Balaci (26 A. Popescu), Irimescu (81, Bica) – Cămătaru, Cîrțu. Antrenor: Constantin Oțet
Arbitru: Valeriu Antohi. Asistenți: Ștefan Rotărescu (ambii Iași), Florin Popescu (Ploiești)

Cami: „Bazaconii!”. Beldeanu: „Nu-mi aduc aminte”

Confruntat cu aceste interceptări telefonice realizate de Securitate, Aurică Beldeanu a punctat: „Domne, mă surprinde neplăcut să aud că mi-a fost ascultat telefonul. Să fie de capul lor dacă m-au urmărit! Cât despre acele meciuri, nu-mi amintesc nimic, fiindcă au trecut atâția ani. Vedeți-vă de treabă că n-am luat nimic! Nici nu cred că am fost eliminat la acel meci de la Petroșani”.
La rândul său, Rodion Cămătaru a declarat pentru Gazetă: „Nu-mi aduc aminte. Și, presupunând că erau lucruri adevărate, de ce nu s-a întâmplat nimic, nu? Că erau lucruri grave! Dar nu m-a întrebat nimeni niciodată despre aceste partide. Sunt niște bazaconii, că documente puteau să facă ei câte voiau”.

Și a detaliat inclusiv despre ofertele majore din străinătate, evocate în convorbirile înregistrate: „A fost într-adevăr o chestie cu Kaiserslautern în sensul că, atunci când am jucat la Stockholm, cu naționala, la acel 1-0 prin golul meu, mă anunțaseră că mi-au luat bilete de avion să merg direct în Germania. Dar n-am putut face asta. A mai existat și acel amical la Lisabona, când am jucat pentru Benfica într-o partidă cu o selecționată mondială, parcă. Și atunci au încercat să mă transfere portughezii, însă n-a fost posibil, dacă n-au vrut să-mi dea voie din țară”.