Articol de Cătălin Oprişan - Publicat miercuri, 18 mai 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 18 mai 2011 13:42
Bucureşti, miez de iunie, 1913. "Soccerul" românesc a scăpat de biberon, dar încă nu merge în picioare. Patru studenţi privesc jocurile de la "Bolta Rece", terenul de lângă Arcul de Triumf. În ei fierbe naţionalismul, nu se poate ca pe gazon să se afle numai nemţi, englezi ori americani! Decid să pună bazele unei noi trupe, "Colţea". Cumpără o singură minge, de opt lei, cu care se vor pregăti vreme de doi ani! În 23, la 10 ani de la fondare, echipa e pe propriile picioare, iar peste două sezoane cucereşte "Cupa Helsingfors". Atunci apare, pentru prima dată, numele lui Alexandru "Alex" Papană.
Are vreo 19 ani, coborît din tîrgul Iaşilor. E mort după sport şi după viteză, deşi tatăl, generalul Ion Papană, nu-i vorbeşte decît despre ofiţeri, spirit cazon şi şcoli militare. Vara, e "foot-ball-ist", joacă unde e nevoie, se descurcă şi între buturi, şi prin preajma careului advers, dar îi place mai mult "portăria". Iarna devine campionul Capitalei la săniuş, spre disperarea seniorului. Vine la antrenamente călare pe o motocicletă "Indian", de 350, cu care sperie pietonii aflaţi la promenadă. Se bagă şi la patinaj viteză, unde nu prea are adversari. Cum face rost de niţeluş timp liber, fuge la Sinaia, pe pista de bob. În 1928, devine campion naţional. Repetă isprava şi în 1931.
Fotbalistul-inginer-aviator
Părinţii îl imploră să lase deoparte activităţile sportive. Şi-au dat seama că din el nu pot face ofiţer de carieră, dar măcar un inginer...Îi "ascultă". Dă la Şcoala pregătitoare de ofiţeri de aviaţie de la Cotroceni, celebră în vreme. La catedră-l are pe Vasile Niculescu, "eroul de la Blaj", omul care a zburat cu carlinga deschisă, cu faţa dată cu parafină, la minus 40 de grade, pentru a duce Documentele Marii Uniri în siguranţă. El îi face transfuzia de adrenalină. Obţine brevetul de ofiţer-aviator nr. 703, la 17 august 1928. Seniorul e, acum, oarecum mai liniştit...Fiul poartă uniformă...Dar el nu uită de antrenamente. La Şcoală-mparte banca cu Mitică Hubert. Ambii au fost sportivi, ambii sunt piloţi. E clar! Trebuie să facă ceva. Trec Atlanticul, cu vaporul, şi ajung la Olimpiada de Iarnă de la Lake Placid. Locul patru în proba de bob-2 şi locul şase în cea de patru. Nu-l slăbeşte pe Mitică. Îl duce-n Germania, în 1933, la Schreiberhau, la "Mondiale". Prima dintre cele doar două medalii de aur obţinute de noi la această disciplină. Dar Hubert decedează prematur, la Braşov, la o demonstraţie aviatică, în faţa a 10.000 de spectatori. Îl plînge, îşi şterge lacrimile şi-l ia ca partener pe Gheorghe Ostapov. După un an, Ghiţă moare în aer. E momentul în care Papană cedează, psihic, pentru prima oară. Nu mai poate continua, crede că Dumnezeu i-a trimis tot felul de semne şi se lasă, definitiv, de bob.
Şi-a cucerit soţia cu avionul!
Se întoarce la prima dragoste! Sau e a doua? Ori a treia? Ba, nu, a patra, pentru că pune racheta şi pe nişte titluri la tenis! Nu, e chiar a cincea, deoarece nu ratează circuitul automobilistic de la Monte Carlo. Urcă la manşă, e printre cei nouă concurenţi care duc la bun sfîşit raidul aerian din 1931. De decolat, decolaseră 40...O cunoaşte pe Smaranda Brăescu. O ia cu el în avion şi fata din Hînţeşti, Buciumeni, stabileşte, de la 6.000 de metri, sărind cu paraşuta, recordul mondial la femei.
Devine pilot de încercări al I.A.R., bea o bere cu norii şi bifează performanţe mondiale. Se îndrăgosteşte de Dina, o fată frumoasă, din Braşov. Unii cer în căsătorie în genunchi, el o face pe calea aerului. Ia avionul de dîrlogi, survolează Tîmpa, bagă specialitatea casei, lupingurile. Urmează felicitările, masa şi dansul.
Îl cheamă la Bucureşti, îl ung cu Premiul Naţional al Sporturilor. Pune aripile pe "Cupa Ionel Ghika", în 1935, înaintea lui "Bîzu" Cantacuzino, un alt uriaş pilot, tată viterg al celebrei Sue Ellen Ewing din "Dallas". Cu un I.A.R. 16 urcă la 11.631 de metri. Inutil să mai spunem că la acea vreme carlinga era deschisă, nepresurizată... Apoi Raidul Tel Aviv - Bucureşti, recordul de viteză, pe şosea, între Capitală şi Braşov, cu 1 oră şi 48 de minute, acrobaţiile de la Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, locul I în Miami-Havana.
Fizic, scapă cu bine din nouă accidente. Psihic, clachează, a doua oară, la început de septembrie 1938. Dina, soţia, nu supravieţuieşte la naşterea primului lor copil. Nu mai vrea să audă de raiduri, nu se mai gîndeşte la cursa Bucureşti-New York. Ţinteşte doar să se sinucidă. Bătrînul Papană îi este alături şi trece peste. Sau, cel puţin, aşa dă impresia...
Războiul şi America
Începe cea de-a doua mare conflagraţie a omenirii. Îl atrage aviaţia franceză, dar românii, apropiaţi, atunci, de germani, nu-i permit...saltul. E dezamăgit, se refugiază în America. Participă la demonstraţii, devine pilot de încercări la "Northrop", băieţii care aveau să construiască cel mai scump avion din lume, B-2 Spirit. Concurează în New York - Los Angeles şi, logic, termină primul. Coordonează proiecte ştiinţifice, avioanele sale dorm prin muzee. În soarele primăvăratic al Beverly Hills-ului se căsătoreşte, în 1945, cu Joan Hacker. Şi-a regăsit liniştea?...Americanii ştiu ce ţin la uşă. Richard Thorpe, regizorul care a lucrat sau avea să lucreze cu Liz Taylor, Burt Lancaster ori Elvis, pune camera pe el. Debutează în "Above Suspicion", cu marea Joan Crawford, laureată a premiului Oscar, pe afiş! Îi place la Hollywood. Se refugiază aici pentru a încerca să uite de neînţelegerile conjugale. E a treia oară - şi ultima - cînd cedează. Comunicatul poliţiei din Las Vegas, Nevada, e sec. La 14 aprilie 1946 maşina îi este găsită abandonată la 27 km sud de oraşul cazinourilor. Şase zile mai tîrziu, Alex Papană e declarat mort. Se sinucisese cu otravă. Lăsase un singur bilet, cu două propoziţii. În prima, încerca o motivare a gestului. În a doua, ruga să fie incinerat, iar cenuşa aruncată din avion...
