FOTO L-a pus la colţ pe ”Rege”! » Un renumit artist în lemn din Maramureş a ascuns după uşă statuia făcută lui Hagi în 1991

În muzeul din Bârsana al sculptorului, pe pieptul de stejar al lui Hagi e scrijelit "Sînt supărat c-am pierdut meciul". Idolul lui Toader rata un penalty în Bulgaria-România 1-1 din '91, meci decisiv pentru calificarea la Euro

Cu 20 km înainte de Sighetu Marmaţiei şi graniţa cu Ucraina se află Bârsana, cunoscută mai ales prin mănăstirea fabuloasă care îi împodobeşte împrejurimile. Într-o curte cu poarta veşnic deschisă, Toader Bârsan şi cei doi fii ai săi continuă o tradiţie minunată: sculptura în lemn, izvorul celebrelor porţi maramureşene.

Toader deschide mîndru muzeul şi atelierul în care onorează comenzi pînă şi din Austria, Japonia sau Australia: după uşă, o statuie din stejar, cu o minge de fotbal la picioare! "Hagi! Cît ţin eu la omul ăsta!", explică meşterul.

"Nu pe Gică sînt supărat, pe fotbal!"
Dragostea pentru fotbal a lui Toader începe în '70: "Aveam 26 de ani la Mondialul din Mexic. În sat nu găseai televizor decît acasă la preot şi la Căminul Cultural. N-o să uit niciodată meciul nostru cu Brazilia, am pierdut cu 3-2, dar atunci m-am îmbolnăvit de fotbal! Cu Dumitrache a început boala asta!".

Nu l-au preocupat prea mult echipele de club, dar pentru "naţională" ar fi fost în stare să facă orice: "Am creat multe lucruri din lemn şi le-am dăruit sportivilor, alţii au făcut comenzi de diferite obiecte, dar cel mai mult l-am iubit pe Hagi".

Nici nu mai ştie cînd a realizat statuia dedicată Regelui, printre miile de opere zămislite. Dar în '91, după ce Hagi rata un penalty în Bulgaria-România 1-1 şi "tricolorii" ratau astfel Euro '92, a ascuns statuia! "Pe Hagi m-am supărat puţin atunci. Dar n-am mai scos-o din ungher pentru că prea mult m-am amărît să văd ce naţională avem acum!".

Cu Dumitrache pe buze, la Casa Albă
Nea Toader e necăjit "că nici fotbalul nu mai e ce-a fost, nici tinerii nu mai iubesc lemnul, ci betoanele". "Cum Dumnezeu joacă străinii, domnule? Cum Dumnezeu toţi renunţă la inox şi se-ntorc la lemn? Noi om fi mai proşti?", povesteşte artistul popular.

Înconjurat de biserici din stejar în miniatură, urşi din plop şi tăvi din salcîm, meşterul hîtru ne provoacă: "Deleanu, Narcis Coman, Sătmăreanu, Dumitrache. Îi cunoaşteţi? Cu ei pe buze am fost şi-n America!". La sfîrşitul anilor '90, îmbrăcat în strai maramureşean, nea Toader a lucrat la Washinghton, învăţîndu-i pe americani să scoată minuni din lemn. "Le-am lăsat o poartă la Casa Albă. Doamne, ce mîndri mai erau de ea!".

Ce înseamnă porţile în Maramureş
Pentru maramureşeni, porţile sînt o mîndrie şi un simbol care le întăreşte identitatea, nu vezi localitate fără zeci de opere uluitoare în lemn de stejar. "Cînd poarta e mare şi deschisă, e semn că-i om bun. Cu cît e mai împodobită, cu atît e mai bogat. Peştii, fagurii şi soarele vorbesc despre viaţă!", povesteşte nea Toader. Cea mai mare poartă făcută de familia Bârsan a consumat 20 de metri cubi de lemn, iar stîlpii ei aveau 80 de centimetri în diametru!

Cum l-a uluit pe Ceauşescu
La o expoziţie de artă populară dinainte de 1989, Nicolae Ceauşescu a fost impresionat de lanţurile de lemn inventate de Toader Bârsan. Podoabele pentru porţi sînt făcute dintr-o singură bucată din lemn. "Ceauşescu a zis că-i imposibil. M-au chemat cu trenul la Bucureşti să fac o lucrare specială pentru «Bătrînu'». Am luat cu mine un lanţ, ştiam că el crede că-i lipit. I-am zis în glumă: «Vedeţi, e lipit pe aici, avem o soluţie specială din lapte şi mămăligă». A rîs, apoi m-a pupat. I-am arătat secretul şi m-a crezut!", povesteşte meşterul maramureşean.

3.500 de euro costă cea mai simplă poartă maramureşeană, iar cel mai mare preţ obţinut de familia Toader pentru o lucrare a fost de 30.000 de euro

"Asta aştept eu, să joace România fără frică, să nu stai cu inima strînsă de la început că poate-poate scapi nebătut. Să joace cum a făcut-o cu Brazilia, în '70: pierzi, dar rămîi mîndru, dai goluri!" (Toader Bîrsan)