Articol de GSP - Publicat vineri, 10 februarie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 10 februarie 2012 13:27
Pe 22 iunie 1922, în Auditorium Buffalo Broadway, în faţa a 20.000 de spectatori, Valeri Trîmbiţaş, alias Jimmy Darcy, l-a întîlnit pe campionul greilor, Jack Dempsey.
Valeri Trîmbiţaş s-a născut în 1898 la Bucureşti, dar la 9 ani a ajuns în America * A început boxul ca să-şi întreţină familia la vîrsta de 15 ani * Lovitura sa de dreapta a fost arma cu care şi-a pus la podea mulţi adversari * A căpătat imediat multe porecle în ring, precum "Minunea din Maitland", "Teroarea din vest" sau Bătăuşul Jimmy"
Valeri Trîmbiţaş nu a refuzat niciodată nici un adversar. Nu a ezitat să urce în ring, deşi în faţa sa erau boxeri mult mai experimentaţi. După Tommy Loughran, Jimmy Darcy a încrucişat mănuşile cu alte nume mari de peste Ocean: Harry Greb sau Young Fisher. Cel mai sonor nume rămîne însă cel al campionului mondial, Jack Dempsey, căruia îi fusese sparring partener şi pe care-l cunoştea cu mulţi ani înainte de disputa din 1922.
Trilogia cu Harry Greb
Pentru Jimmy, memorabile au fost şi cele trei mari bătălii cu legendarul mijlociu american Harry Greb, toate pierdute la puncte, după zece reprize, dar, conform presei vremii, lucrurile nu au fost chiar atît de clare în favoarea lui Greb. De pildă, în prima dispută, cea din 13 mai 1921, de la Boston, deşi a suferit o fractură la mîna stîngă, românul l-a dominat clar în ultimele reprize pe american, lovind, practic, doar cu dreapta sa formidabilă!
Cei doi s-au reîntîlnit pe 24 octombrie în acelaşi an la New York, ziarul Pittsburgh Post subliniind că Greb a cîştigat greu. În cel de-al treilea meci, din 4 octombrie 1923, de la Pittsburgh, pe terenul adversarului, românul l-a dominat copios în primele cinci reprize. Încurajat frenetic de spectatori, Greb, supranumit şi "Morişca din Pittsburgh" datorită frecvenţei incredibile a loviturilor, s-a trezit din pumni şi a reuşit să-i convingă pe ziariştii locali să-i acorde victoria.
Dacă Greb ar fi cîştigat clar vreun meci şi ar fi dovedit o mare superioritate, nu s-ar fi organizat trei întîlniri între cei doi. Nu ar fi fost deloc atractive pentru public şi reţetele financiare ar fi avut de suferit. Dar, în mod clar, meciurile au fost pe muchie de cuţit şi, de aceea, au şi rămas consemnate în paginile de istorie. În timp, cînd au existat mari rivalităţi, s-au organizat asemenea trilogii, printre cele mai celebre numărîndu-se meciurile dintre Muhammad Ali şi regretatul Joe Frazier şi cele dintre Micky Ward şi la fel de regretatul Arturo Gatti.
Demonstraţie de box în "Auditorium Buffalo Broadway"
În mod clar, deşi nu a fost cel mai disputat, meciul cu Jack Dempsey rămîne cel mai important din cariera lui Jimmy Darcy. Despre acest meci s-a documentat serios şi a scris în 2010 Mike Dunn, scriitor şi istoric al nobilei arte care trăieşte în Lake City, Michigan. Acesta lămureşte şi dilema dacă Dempsey şi-a apărat sau nu titlul mondial la categoria grea cu acel prilej.
Dempsey se afla într-un lung turneu demonstrativ în Statele Unite avînd mai mulţi sparring-parteneri, cum erau Larry Williams, Jack Clifford, Frank Britton. Campionul trebuia sa facă o demonstraţie de box în arena "Auditorium Buffalo Broadway" în seara zilei de 22 iulie 1922, o dată memorabilă pentru boxul nostru deoarece Dempsey l-a ales ca partener pe românul Valeri Trîmbiţaş. Cînd toate lucrurile erau puse la punct şi biletele vîndute, Dempsey a primit, în ultimul moment, o telegramă de la Comisia de Box a statului New York care îl informa că meciul se va putea disputa doar dacă va fi unul oficial şi îşi va pune titlul mondial in joc.
Pentru a nu anula lupta şi a nu-i dezamăgi pe cei 20.000 (!!!) de spectatori care plătiseră cîte 50 de cenţi pe bilet, Dempsey a fost de acord şi a boxat patru reprize cu Darcy cu centura pe masă! Ziarul San Francisco Chronicle a scris după meci că Dempsey a evoluat "în mod magistral", dar Darcy, cu o bărbie de piatră, putea cîştiga titlul cu o lovitură norocoasă! Însă diferenţa de valoare şi de gabarit şi-a spus cuvîntul, în final Dempsey cîştigînd la puncte. Harry Burchell, secretarul Comisiei de Box a Statului New York este citat în cotidianul californian: "Bineînţeles că meciul a trebuit să aibă o decizie. Conform regulamentelor noastre, el a fost unul oficial!".
În finalul cercetării sale, Mike Dunn ajunge la concluzia că Darcy s-a bătut pentru titlul mondial al greilor şi că "numele său trebuie inclus printre celelalte care au atentat la coroana lui Dempsey, cum ar fi Bill Miske, Brennan Bill, Georges Carpentier!".
Citeşte şi prima parte:
RESTITUIRE DE EXCEPŢIE » Povestea Marelui Necunoscut, scrisă de Adrian Fetecău
Trei victorii şi patru înfrîngeri în Madison Square Garden
Dacă Darcy ar fi fost un boxer oarecare, nu s-ar fi obosit nimeni să-i lămurească enigmele carierei. El însă a boxat de şapte ori în Madison Square Garden. A cîştigat trei întîlniri şi le-a pierdut pe celelalte patru, totalizînd 52 de reprize disputate în cea mai celebră citadelă a boxului profesionist, în care nu oricine ajunge să evolueze. Darcy a fost un gladiator admirat de toţi americanii iubitori de box din epoca interbelică, unele din meciurile sale depăşind orice imaginaţie în materie de dramatism. De pildă, pe 6 octombrie 1922 românul s-a bătut 12 reprize cu Young Fisher, un alt mijlociu de clasă al epocii. Valeri a terminat meciul cu o tăietură lungă şi adîncă deasupra ochiului drept.
La exact o săptămînă (!), Darcy a urcat în ringul instalat în "Madison" în compania lui Tommy Robson, şi el un nume cu rezonanţă în lumea profesionismului. Jimmy purta un plasture uriaş pentru a masca rana nevindecată încă. Informat de starea adversarului său, încă din debutul meciului, Robson i-a deschis tăietura şi sîngele a ţîşnit ca la cişmea. Deşi nu vedea mai nimic din cauza perdelei roşii de pe ochi, Darcy s-a bătut ca un leu timp de 12 reprize, stîrnind entuziasmul miilor de spectatori!
100.000 de dolari strînşi din box
Toate eforturile sale făcute pentru a-şi întreţine într-un mod civilizat familia nu au rămas nerăsplătite. Se vorbea, la un moment dat, de o 100.000 de dolari strînşi din box. O sumă incredibilă pentru acea vreme. S-a retras din ring în 1932, cu un palmares de 171 (!!!) de întîlniri disputate, dintre care 52 de victorii şi 74 de înfrîngeri (doar de opt înainte de limită). Şi 42 de meciuri încheiate la egalitate. Nu trebuie să avem prea multă încredere în statisticile precare ale acelor vremuri, dovadă numărul enorm de întîlniri considerate că s-au terminat la egalitate. Dar se pot lua drept obiective cronicile meciurilor din ziarele vremii, mai ales că erau făcute, de cele mai multe ori, de ziarişti locali, Darcy mergînd de multe ori în oraşele de baştină ale adversarilor.
Dacă ar fi fost un boxer de duzină, Jimmy Darcy nu ar fi apărut în atîtea pagini ale istoriei boxului american. De acum înainte, Valeri Trîmbiţaş va figura ca una dintre cele mai importante figuri şi în boxul românesc. El rămîne pînă acum românul cu cele mai multe meciuri disputate la profesionism, românul cu cele mai multe întîlniri în Madison Square Garden (Aurel Toma a disputat doar unul în celebra sală), românul care a disputat un meci de box cu cei mai mulţi spectatori plătitori (e vorba de 20.000 de oameni conform unui afiş foarte greu de găsit şi pe care vi-l prezentăm în premieră pentru ţara noastră) şi singurul român care s-a bătut vreodată pentru titlul mondial la categoria grea (trebuie, încă o dată, subliniat numele adversarului, legendarul Jack Dempsey).
A murit în 1973, la 75 de ani
După ce a pus mănuşile în cui, Valeri s-a mutat în Roseburg, Oregon, unde şi-a deschis o sală de gimnastică şi unde s-a căsătorit pentru a doua oară, cu Catherine. Băieţii săi s-au stabilit în regiunea Juneau din Alaska. Fratele său, Alex Trîmbiţaş, a început boxul la vîrsta de 13 ani şi l-a terminat în 1926 la categoria mijlocie cu un palmares de 35 de victorii, 33 de înfrîngeri, doar patru înainte de limită, şi 28 de meciuri încheiate la egalitate. Cele mai bune rezultate le-a avut la categoria semimijlocie, dar nici unul dintre acestea nu a avut o mare rezonanţă. A fost cunoscut ca un boxer inteligent, rapid, dar nu foarte puternic. Între 1915 şi 1920 l-a avut ca manager în California pe Jack Falue.
Un episod interesant s-a petrecut pe 28 mai 1918, în timpul meciului în care fratele său s-a luptat pentru titlul "Pacific Coast" la categoria grea cu Frank Farmer. Deşi era, practic, doar un copil, Alex s-a luat la harţă cu arbitrul Art Schock, pe care l-a acuzat că-l dezavantajează pe Valeri, după care a intrat în conflict şi cu cîţiva suporteri pătimaşi ai lui Farmer, care-i ţineau partea arbitrului. Cînd a ajuns pe Coasta de Est, şi-a luat numele de Jimmy Hussey. A fost sparring-partener pentru Joe Benjamin, un cunoscut boxer din Portland. A fost şi sparring-partener pentru Dempsey înainte de meciul cu Carpentier pentru că avea viteza foarte bună. După pensionarea din box, Alex a devenit depanator-radio la Los Angeles. De asemenea, a comentat la radio meciurile de box disputate în anii '30 pe arena Hollywood Stadium. A murit în 1973. Ceilalţi fraţi au decedat în 1969, Traian, la Seattle, şi 1980, George, la Riversade, California.
Valeri a părăsit această lume în data de 13 mai 1972 şi este înmormîntat alături de mama sa, Catherine, care a decedat în 1955, în Cimitirul Catolic "Sf. Ioan" din Oregon City.
Un film despre viaţa sa
Adrian Fetecău împreună cu alţi doi prieteni ai săi, Dănuţ Ungureanu si Gabriel Andronache, scriitori profesionişti, au început să scrie un scenariu de film despre viaţa lui Valeri Trîmbiţaş.
"Nu m-am gîndit în primul rînd că, în general, peliculele despre boxeri au avut un mare succes la public, ci la faptul că viaţa lui Jimmy Darcy bate filmul, iar meciurile sale, dacă vor fi bine reflectate, îi vor face partaşi pe spectatori la clipe de un rar dramatism oferite de un adevărat erou al unor vremuri demult apuse, dar atît de frumoase. Cred că un film despre un român care a uimit America, boxînd cu o ardoare incredibilă contra multor eroi locali, ar stîrni interes", a declarat Adrian Fetecău.
