Articol de GSP - Publicat luni, 07 ianuarie 2008 00:00
Simbata, lotul olimpic de kaiac-canoe al lui Ivan Patzaichin a schiat pe soare la Piatra- Arsa. Se vedeau toate crestele Bucegilor, pina departe, spre Fagaras. Ieri, a venit ninsoarea. Nu se mai distinge in 10 metri.
Mironcic, uriasul cuminte
Simbata. Ora 9:30. Un buchet pestrit rasare pe monocolorul zapezii de la Piatra-Arsa. Canoistii se pregatesc de portia de schi. Nu-i mai recunosti. Pe Nicolae Flocea il identifici prin eliminare. Are chipul acoperit cu o cagula tricotata si ochelari de soare. Andrei Cuculici are si el cagula, iar ceilalti fesuri coborite pina peste ochi.
Schiuri inguste de fond, bete si o doza de veselie inainte de start. Pentru Florin Mironcic, ziua a inceput din noaptea precedenta.
- Poate mai pleaca din turisti.
- De ce, mai?
- Daca nu, ii conving eu.
- Ce s-a intimplat?
- Azi noapte, la unu, chiuiau pe holuri.
Antrenorul coordonator Ivan Patzaichin il calmeaza. "Trebuia sa iesi si sa-i rogi frumos sa taca!". Daca aparea in usa, efectul era garantat. Mironcic e cel mai inalt si mai solid dintre canoisti.
Duminica. Ora 10:30. Peisaj schimbat. Ceata. Vint. Ninsoare marunta, intepatoare. Grupul e la fel de colorat. Doar ca se distinge mai greu. Aerul e mai taios, respiratia aburitoare.
Simiocencu si Loredan Popa, cei mai buni
Simbata. Se porneste la schiat. Ratia: in jur de 12 kilometri. Ca pentru prima zi. Patzaichin le arata traseul, un circuit ce va fi repetat de 4 ori. Zapada e mare, dar inghetata deasupra. Incep in sir indian. Stau grupati pina la primele urcusuri, apoi se detaseaza. Silviu Simiocencu si Loredan Popa au cea mai lina alunecare pe schiuri. Un fel de Ole Einar Bjorndalen autohtoni. Iau avans rapid.
Duminica. Portia de schi se reduce la 3 tururi. Sportivii merg mai adunati. Parca se string unii-n altii ca sa se apere de vint. In departare, sint doar niste siluete vag colorate, care misuna pe un traseu incert.
Omul cu GPS
Simbata. Ivan Patzaichin schiaza si el. Nu-i pierde din ochi nici o clipa. Baietii imping tare in bete, dar e ca la atletism. Cei mai lenti aproape ca sint prinsi din urma. Mironcic, pentru ca are GPS, a pornit pe alt traseu. Spre Babele. Nu risca nimic. Nu se putea pierde si nici nu putea sa dezerteze de la efort. La sfirsit i-au masurat distanta si timpul direct pe GPS.
Duminica. Florin Mironcic face alergare, dar cu bete. E in adidasi si trage tare prin nametii compacti. Urmele lasate sint adinci, mici gropi in care canoistul se afunda pina deasupra genunchilor. Loredan Popa renunta la ochelari, ii paseaza rapid doctorului. "Mi se aburesc!", explica el in plin efort.
Patzaichin intervine
Simbata. Simiocencu si Popa mai schimba trena, dar tot primii sint. Pustiul Liviu Dumitrescu, 19 ani, cel mai nou venit in lot, schiaza tantos. E cu citiva metri in fata lui Catalin Costache. Patzaichin il mustruluieste.
- Cataline, nu ti-e rusine?
- De ce?
- Pai, e asta micu' in fata ta?
- ?!?
- Abia a pus schiurile in picioare!
- Ba nu, a mai facut!
Cursa se apropie de finis. Primii ajung Simiocencu si Loredan Popa, colegi in canoea de patru. 11,8 kilometri in o ora si 27 de minute. In jur de 22 de minute pe tur. "Hai, fugiti sa beti un ceai!", ii indeamna antrenorul. E 11:30 si abia s-a scurs prima portie de efort.
Mai sint 25 de zile!
Duminica. Primul a terminat Loredan Popa, cu un avans fata de ceilalti. Cagula lui Flocea e acoperita de zapada inghetata. "A cazut in cap!", povesteste Ciprian Popa. "De fapt, la primul tur am cazut cu totii", recunoaste el. Are obrajii inrositi. "Nu pot sa-mi pun nimic pe fata. Nu mai pot sa respir. Noi, canoistii, avem in general probleme cu respiratul pe nas". Dar nu pare obosit. "A fost normal, bine".
Ninsoarea marunta cade in continuare. Astupa sleaurile facute de schiuri. E aproape de necrezut ca pe acolo au trecut sportivii in duelul lor cu kilometrii. si ca azi si miine, si inca alte 25 de zile vor face la fel. Pina cind ii vor imblinzi.
A numit țara-model pentru România: „Nu trebuie copiat 100%, putem să adaptăm!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
