A MURIT CRISTIAN ȚOPESCU // Remember emoționant: ultimul interviu acordat de Cristian Țopescu pentru GSP: "Eram cunoscut ca prezentatorul care nu citește niciodată de pe foaie, vorbeam liber"

- Cu ce vă mai ocupați, domnule Ţopescu? Cum o mai duceţi?
- Vorba optimistului, din ce în ce mai bine! Numai din vorbe trebuie să fim optimişti. Am o viaţă activă, lucrez tot în TVR. Nu mai comentez, sunt consilier și încerc să-i conving pe cei tineri să renunţe la superficialitate în pregătirea comentariilor şi să fie mai atenţi când îşi pregătesc ceea ce au de spus.

- Vă place vreun comentator?
- Evident că am şi eu preferaţii mei. În pricipal cei de la ProTV mi se par foarte buni: Felix Drăghici, Mihai Mironică şi Costi Mocanu. De la TVR mi se pare că Alina Alexoi e foarte bună, dar şi Marius Mitran, chiar dacă el nu prea comentează în direct, este un foarte bun analist. Iar de la DigiSport, în special Dan Ştefănescu. Mai sunt buni George Dobre, Ionuț Angheluță, Andrei Niculescu.

- Dumneavoastră de ce nu mai comentaţi?
- Păi, dragii mei, am comentat 35 de ani! Vine un moment când e bine să-i lași pe cei mai tineri. Schimbul de generaţii este inevitabil în orice domeniu. În plus, e bine să știi cînd să te retragi. Prietenul meu Gațu mi-a spus după un Campionat Mondial din 1978: "Vreau să mă retrag! Crezi că fac bine?". I-am zis: "Faci foarte bine, pentru că vei fi regretat!". Continuu cu exemplul, tot din handbal. Marelui Gheorghe Gruia i se striga spre finalul carierei, la un meci la Ploiești: "Băi moşule, nu te retragi? Lasă-i, bă, şi pe alţii!". Și Gruia cred că a fost cel mai mare handbalist român din istorie! Așa că e bine să știi când să te retragi.

- Da, dar mai sunt şi comentatori mai în vârstă.
- Aveţi dreptate, şi sunt unii chiar foarte buni. În Italia există doi excepţionali, în Anglia este unul care comentează pentru Eurosport. Apropo de naționalitățile comentatorilor, eu am fost influențat, fără să vreau, de sud-americani. Am comentat Campionatul Mondial din 1978 dintre brazilieni. Ei erau trei, dintre care doi comentau meciul, iar al treilea striga din când în când: "Luaţi cafea nu ştiu care! Consumaţi cutare şi cutare!". Eram fascinat! Indiferent de stilul pe care îl ai, nu-i poți mulțumi pe toți. Vă spun asta pentru că am cutii pline cu scrisori, știu despre ce vorbesc.

- Scrisori cu laude sau mai multe cu reproșuri?
- Laude, reproșuri și declarații de dragoste din tinerețe. Mai multe sunt reproșurile, normal.

- De ce e normal?
- Pentru că omul, în general, pune mâna pe condei sau pe telefon atunci când e nemulțumit de ceva. Dacă îi place, tace și merge mai departe.

- Cum aţi ajuns la Televiziunea Română?
- Eram angajat al Clubului Steaua, unde am debutat ca sportiv. Am câștigat două Campionate naţionale de sărituri peste obstacole. M-a solicitat televiziunea și tatăl meu, căruia îi sunt recunoscător şi acum, şi după moarte, mi-a spus: "Fiule, rămâi în Armată, pentru că este o instituţie serioasă, aici ai gradul de căpitan, iar odată cu vechimea gradele cresc. La televiziune azi eşti, mâine nu mai eşti". I-am ascultat sfatul și am lucrat mulţi ani la Televiziunea Română detaşat de la Clubul Steaua la TVR. Mă plătea Armata.

Fotografie de acum 36 de ani, cu Țopescu la plimbare alături de unul dintre copiii lui

Comentariul curajos-inconștient

- N-ați avut niciodată probleme în calitatea asta dublă, militar-comentator?
- Ba da. Am comentat un meci Steaua cu Steagu' Roşu Braşov în Divizia A. La un moment dat, Ienei l-a ţinut de braţ în careu pe vârful Goran şi am spus că se putea da lovitură de la 11 metri. Arbitrul n-a dat penalty. Când m-am întors la Steaua, am fost întâmpinat de locţiitorul politic, adică omul numărul doi din club: "Dumneata de când comentezi la TVR?". I-am răspuns: "De când mi s-a aprobat de către comandatul clubului, Pandele Maximilian". "Da? Și atunci când comentezi fotbal uiţi că eşti stelist?". "Nu mă pot manifesta ca un stelist, pentru că mă compromit!". "Da? Ai văzut penalty? Atunci stai dumneata trei zile în arest la garnizoană ca să ai timp să te gândeşti!".

- Şi aţi făcut arest sau doar v-a ameninţat?
- Am făcut! M-am dus pe strada Uranus, unde era garnizoana, şi am stat într-o cameră, nu era chiar o celulă ca-n ziua de azi, aveam masă şi pat.

- De ce nu ați comentat finala de la Sevilla?
- Pe 9 iunie 1983 am comentat meciul Suedia - România, din preliminariile CE '84. În acea perioadă în jurul echipei naţionale se discuta faptul că unii jucători aveau oferte de la Real Madrid, Fiorentina, Benfica. Și la un moment dat s-a accidentat Balaci. Cât primea el îngrijiri medicale, eu am spus: "Dacă lui Balaci i se va aproba să joace peste hotare, ca şi lui Boloni şi lui Ştefănescu, vor fi doar avantaje pentru ţară, pentru Federaţie, pentru club, pentru jucători şi pentru echipa naţională. Dar cel mai mare avantaj va fi stimulentul extraordinar pentru cei tineri, care vor vedea că un jucător serios are la o anumită vârstă şansa de a juca într-o echipă echipă străină valoroasă, sporind prestigiul fotbalului românesc".

Elena Ceaușescu: "Afară cu Țopescu!"

- Ce a urmat după ce ați spus asta?
- La acea vreme, prim-ministru era tovarăşul Constantin Dăscălescu, care a ascultat comentariul şi a pus mâna pe telefon, ştiu amănuntul ăsta de la secretarul lui, care mi-a fost coleg în Senat. A sunat-o pe tovarăşa de la Cabinetul 2, nu vă mai zic numele ei. I-a spus: "Ţopescu a îndemnat tinerii români să plece din ţară". Şi ea a replicat atât: "Daţi-l afară!".

- Și v-au dat afară.
- Când m-am întors de la Stockholm, pe aeroport, Octavian Vintilă mi-a şoptit: "Te-au dat afară". Nu eram tocmai surprins. A doua zi a fost o şedinţă convocată de preşedintele TVR, un activist de partid, Ilie Rădulescu. Am cerut să ascultăm banda cu porţiunea respectivă, dar secretarul de partid a sărit: "Lăsaţi, tovarăşu' Ţopescu, că ştim noi mai bine ce ai comentat. Ce să mai ascultăm încă o dată? Ia să vă mai amintim noi ceva!". Şi-a scos o agendă, parcă o văd şi-acum, cu coperţi negre.

- Avea listă cu comentarii dubioase?
- Da! Zice aşa: "În 1974 ai comentat un meci de la Belgrad în care juca Juventus sponsorizată de Fiat. Ai spus că ai văzut autocarele uzinelor Fiat cu suporterii italieni care au venit s-o susţină pe Juventus în meciul cu Ajax". I-am replicat: "Am relatat o scenă pe care am văzut-o în piaţa centrală, că suporterii veneau cu autobuzele". El a sărit imediat: "Tu de fapt ai vrut să zici că muncitorii români nu au voie să însoţească echipele în străinătate, şi uite ce exemplu dau italienii, care au voie să călătorească!". M-au scos din TVR și am revenit la Armată.

"Mă simpatizați în calitate de comentator, dar eu n-am talent de ministru! Am spus pe post că nu vreau să fiu ministru", spunea Țopescu după ce oamenii au strâns semnături pentru el

Lăcătuș: "Tovarășe, să comenteze Țopescu!"

- La club ce făceați?
- M-am ocupat împreună cu Octavian Vintilă de biroul de presă şi propagandă al clubului. Aşa au trecut 3 ani şi am ajuns în 1986, când nu mai aveam paşaport să plec undeva. Meciul l-a comentat Teoharie Coca-Cosma.

- Suspendarea de la microfonul TVR cât a ţinut?
- Am revenit la finala cu Milan, din 1989. Lăcătuş s-a dus la Valentin Ceauşescu şi i-a spus că trebuie să comentez eu pentru că le port noroc. În ziua meciului, a venit Octavian Vintilă: "Am vești de la nea Ilie Ceaușescu: să nu dai informaţii despre Spania, despre Barcelona, despre numărul de spectatori, despre numărul italienilor din tribune. Să nu vorbeşti de primele lor sau de rezultatele anterioare, nu zici că Milan a bătut-o pe Real Madrid cu 4-0 în semifinale!".

- Cum ați reacționat?
- "Dar numele jucătorilor, când trece mingea pe la ei, am voie să le spun?". Asta a fost reacția față de Vintilă. Și cam așa am comentat, menționam numele și nimic altceva. Bine, la cum se juca meciul nici nu mai era mare lucru de pronunțat. Milan a jucat singură, practic, și a câștigat cu 4-0.

Cum invoca Dinu "aviația"

- Aveți o amintire amuzantă de la vreun meci de fotbal?
- Una tare de la un meci cu Ungaria. În 1974, la Bucureşti, se juca România - Ungaria și şeful sportului de atunci era Marin Dragnea. Militar de mic: copil de trupă, soldat, sergent, subofiţer, a ajuns general. Înaintea meciului a venit la Snagov, unde era echipa, şi le-a spus fotbaliştilor români următoarele cuvinte: "Băieţi, mâine apărarea trebuie să fie ca artileria care aruncă mingi către liniile adverse. Mijlocaşii trebuie să fie ca infanteria care se strecoară printre advesari şi îi dezorganizează, iar atacanţii să fie precum cavaleria, să dea lovitura de graţie!". Fotbaliştii îşi dădeau coate, zâmbeau. Cornel Dinu, căpitanul echipei naţionale, zice: "Tovarăşe general, vă mulţumim foarte frumos pentru indicaţiile pe care ni le-aţi dat cu artileria, infanteria şi cavaleria, dar mi se pare că am avea nevoie şi de aviaţie. Să zboare pe deasupra noastră şi să ne bombardeze cu hârtii de o sută!".

- Aţi avut probleme vreodată cu cei de la Dinamo, care vă ştiau că sunteţi un susţinător al Stelei?
- Nu, pentru că eu nu eram antidinamovist. Ce-i drept, mă cam feream de meciurile lui Dinamo, și pentru că aveam un coleg în TVR, Cornel Pumnea, care era dinamovist convins şi mă ruga să comenteze el. Am fost și sancționat o dată fiindcă i-am lăudat pe "câini". La Bucureşti a venit Real Madrid, pe care Dinamo a bătut-o cu 1-0, gol marcat de Pârcălab. În turul din Spania fusese 4-1 pentru Real. Eu am încheiat așa comentariul de la retur: "Dinamo părăseşte Cupa Campionilor Europeni cu fruntea sus, pentru că a învins una dintre cele mai mari echipe din lume, Real Madrid". Când am ajuns la studio, şeful meu d-atunci mi-a zis direct: "Ţopică, ai încurcat-o! Eşti sancţionat cu dispariţia de pe post dacă nu retractezi ce ai spus acum o oră pe stadion! Nu se poate s-o lauzi pe Dinamo după o eliminare!". Eram cunoscut ca prezentatorul care nu citește niciodată de pe foaie, vorbeam liber. De data asta, la știrile de seară, am luat hârtia, nu mă uitam la cameră, am lăsat capul în jos. I-am desfiinţat pe dinamovişti, i-am făcut varză!

"Aveam o grămadă de ziare şi de reviste pe care le citeam. Citeam foarte mult și cele mai importante lucruri pe care le vedeam le decupam cu o forfecuţă. Aşa-mi făceam fişe, dosare, pe care le am şi acum"

"Obișnuiam să-mi pregătesc cîte două finaluri de meci pentru echipele româneşti. Unul pentru victorie, unul pentru înfrîngere. De ce? Pentru că mi-era mult mai greu să le fac pe loc. Mai ales în tensiunea unui meci, riscam să-mi pierd echilibrul"

"Am comentat meciul cu Argentina, în 1994, la peste 40 de grade. Înfierbântat la propriu de razele solare şi de victoria echipei noastre am făcut o afirmaţie cam hazardată: «Dacă voi scăpa sănătos de acest meci disputat la o temperatură record, atunci voi trăi 100 de ani»" Cristian Țopescu