Dumitru Manea a murit în braţele fiicei, handbalista Oltchimului Oana Manea » Inimă sfîşiată

I-a învăţat fotbal pe Costin Lazăr, Ionuţ Mazilu, Cristi Irimia, Edi Stăncioiu sau Gigel Bucur. I-a descoperit, de altfel, pe cei mai mulţi dintre componenţii "găştii nebune" de la Sportul Studenţesc, trupa care apoi sub conducerea lui Dan Petrescu, în 2006, a ajuns pînă pe locul 4 în prima ligă. În ultimii ani, a avut probleme mari la un picior, ceea ce l-a făcut dependent de cîrje. Nu a renunţat însă niciodată să meargă pe gazon pentru a-i vedea pe copii cum bat mingea.

Dumitru Manea a fost antrenor la "naţionala" U18 a României, acolo unde, prin mîna sa, au trecut multe nume mari ale fotbalului românesc: Mutu, Dolha, D. Coman, Alexa, Neaga. Tot el e cel care l-a adus pentru prima dată pe Chivu la lotul naţional de juniori.
Luni seara, acasă, i s-a făcut brusc rău. A suferit un infarct şi a murit la 63 de ani. În braţele fiicei sale, Oana Manea, pivotul Oltchimului şi al "naţionalei" României. "A spus că îi este rău. Oana a sărit să-l ajute, dar a căzut în genunchi. A murit la scurt timp după aceea", a povestit o prietenă a jucătoarei. Dumitru Manea va fi înmormîntat azi, la ora 12:00, la mînăstirea Cernica.

"Tatălui meu îi datorez totul!"
Pentru Mitică Manea, cea mai mare bucurie era să-şi vadă fata fericită pe terenul de handbal. Cum băiatul său, Costin, nu i-a călcat pe urme şi nu a vrut să audă de fotbal, Oana a moştenit patima tatălui pentru sport. El a încurajat-o întotdeauna să facă sport. A dus-o de mînă la meciuri, a sprijinit-o cînd i-a fost greu şi a fost primul care a îmbrăţişat-o atunci cînd ieşea de pe teren cu braţele sus, după multele victorii la care a participat.

"Tatălui meu îi datorez totul. Sînt mulţumită că l-am făcut fericit cu această medalie", declara Oana Manea după ce România a cîştigat în decembrie medaliile de bronz la Campionatul European.

"Plîngea la meciurile Oanei!"
Dumitru Manea era o fire foarte sensibilă, o spune chiar fiica sa. "E foarte emotiv şi plînge atunci cînd cîştigăm vreun meci important". Finalurile de meci, pe muchie de cuţit, în care era implicată Oana, nu mai suporta să le urmărească. "Ieşea afară, în curte, cu căţeii şi asculta reacţiile mamei din casă. Revenea la televizor abia la final", povesteşte Oana.

Ultimul meci, cu Itxako!
De cînd avea probleme cu piciorul drept şi mergea ajutat de cîrje, Dumitru Manea ajungea mai rar la meciurile Oanei, de la Rm. Vîlcea. Înainte era nelipsit de la orice partidă în Liga Campionilor. La ultima ediţie însă, tatăl Oanei a asistat la partida cu Itxako Estella, meciul care a consfinţit eliminarea Oltchimului din faza a doua a grupelor şi ratarea calificării în semifinale. Nea Mitică a rămas la final minute bune ţintuit în scaunul său din tribunele Sălii Sporturilor. Nu-i venea să creadă că Oltchim pierduse pe teren propriu. A fost ultimul meci în care Mitică Manea a fost în tribune şi şi-a văzut fata jucînd.

Trei selecţii la "naţională"
Coleg de generaţie cu Boloni, Lucescu, Dudu Georgescu sau Anghel Iordănescu, Dumitru Manea a prins trei selecţii în echipa naţională a României. A jucat la două cluburi mari din România: Steaua Bucureşti şi Sportul Studenţesc. Cu Steaua a cîştigat un titlu naţional şi trei cupe ale României, iar cu Sportul Cupa Balcanică. A adunat 196 de meciuri în prima ligă şi a marcat 5 goluri, jucînd pe post de fundaş.

"Mi-a fost ca un tată. M-a format nu numai ca fotbalist, dar şi ca om. O să-mi rămînă întotdeauna în amintire. Fără el nu ştiu dacă aş fi ajuns ceea ce sînt azi"
Costin Lazăr, fotbalist Rapid

"Nea Mitică a crescut mulţi fotbalişti la Sportul. Îmi pare nespus de rău. Acestea sînt adevăratele tragedii, nu cînd pierzi un meci. Dumnezeu să-l odihnească în pace!"
George Galamaz, fotbalist Steaua

"Vestea a venit ca un trăsnet peste noi. E o mare pierdere pentru Sportul Studenţesc, a fost unul dintre antrenorii care au contribuit la descoperirea şi formarea multor jucători. Din păcate, nu mai putem face nimic. Dumnezeu să-l aibă în pază!"
Vasile Şiman, patron Sportul Studenţesc