Articol de Daniel Scorpie - Publicat miercuri, 05 februarie 2025 09:45 / Actualizat miercuri, 05 februarie 2025 09:59
Pascal Rousseau (62 de ani), care a apărat la Marseille, Lille, Rennes, Reims, Valenciennes și FC Paris, suferă de nevroză disociativă retrogradă, în urma unei lovituri la cap din 2019.
„Am realizat că eu am fost coleg cu jucători incredibili, ca Papin, Tigana, Francescoli, Amoros, Deschamps și Waddle”, spune, într-un interviu din L'Equipe, portarul, care vrea să facă din propria dramă o piesă de teatru, intitulată „Amintește-ți de mine!”.

Un fost bun goalkeeper în anii '80 și '90, Rousseau a rămas fără toate amintirile vieții într-o blestemată zi de 10 martie 2019, în care și-a pierdut complet memoria. De atunci, se străduiește să recupereze ceea ce a trăit în 62 de ani, cu ajutorul familiei sale, dar și al unora dintre foștii săi coechipieri.
Rousseau s-a trezit în spital și era străin de toți și toate!
În timp ce mergea din dormitor la bucătărie pentru a lua micul dejun cu soția sa, a alunecat și a căzut brusc. S-a lovit la cap și s-a trezit abia câteva ore mai târziu în spital.
Din acea zi, și au trecut șase ani, nu mai poate da înapoi filmul. E ca și cum prima parte a vieții sale s-ar fi evaporat. Definitiv. Memoria i s-a șters total, ca și când formatezi un hard disk! Este tabula rasa.

Pascal Rousseau nu mai asociază chipul femeii pe care a iubit-o cu cel al nevestei sale, nu-și mai recunoaște copiii, nu mai știe cine sunt acei oameni care i-au spus multă vreme că sunt prieteni!
Absolut totul s-a pierdut într-o gaură neagră. O amnezie pe care medicii specialiști o numesc nevroză disociativă retrogradă. Deși urmează un curs psihoterapeutic, îmbunătățirile sunt puține. Spre deloc!
„«Cine sunteți? Eu Nu vă cunosc»! Uitasem absolut totul”
„M-am trezit în spital. Nu-mi știam nici numele. A intrat o asistentă și m-a salutat familiar: «Bună ziua! V-ați trezit în sfârșit?», a spus ea. Dar i-am răspuns simplu: «Nu vă cunosc». Era o veche prietenă de acum 20 de ani. Uitasem totul!”, a povestit Pascal pentru cotidianul francez.
„Apoi mi-au fost prezentați soția mea și copiii mei. Nu am recunoscut-o, dar am simțit că este ea și am îmbrățișat-o”, admite Rousseau, explicând că a trebuit să învețe din nou numele și să „reintre” în cercul de apropiați.

„Fanii îmi strigau numele. Am simțit iubirea lor incredibilă”
Din când în când, mai scriu francezii, „Pascal se întâlnește cu unii dintre foștii săi coechipieri, Frank Leboeuf, Maxime Bossis și Patrick Guillou, alteori, el revede imagini cu el. Degeaba! Este incapabil să-și recupereze amintirile, sentimentele de atunci sau fericirea trăită”.
Pascal Rousseau măcar a reușit să se ancoreze în prezent: „Mi-am dat seama că am împărțit terenul cu jucători incredibili”. În octombrie 2023, s-a deplasat la Rennes pentru un meci cu Nantes și a intrat din nou pe gazon. Dar nu a fost suficient pentru a declanșa amintiri speciale.
Primirea caldă a publicului din ziua meciului l-a impresionat: „Am primit o doză incredibilă de iubire! Mulțimea mi-a strigat numele. Fanii au fost foarte afectuoși”.
A câștigat un titlu cu Marseille și apoi altul la Erevan
Pascal Rousseau s-a născut la Paris în 1962. A evoluat de 169 de ori în Ligue 1, iar, în total, din 1982 până în 2003, a bifat 425 de apariții în meciuri oficiale.
A îmbrăcat tricoul unor cluburi prestigioase. Rennes, mai presus de toate. Matra Racing și Lille. Dar și Marseille. A apărat în echipa lui Enzo Francescoli și a câștigătorului „Balonului de Aur” Jean Pierre Papin. A fost portar de încredere, dar nu la nivelul celor mai buni, de genul Joel Bats ori Fabien Barthez.
A îmbrăcat, de asemenea, tricoul echipei naționale de juniori a Franței și s-a aflat timp de patru în circuitul reprezentativei de tineret. A câștigat titlul în Ligue 1 cu Olympique Marseille în 1989-1990 și a ieșit campion în Armenia în 1996-1997 cu Erevan.
Rousseau și-a încheiat cariera în 2003 la vârsta de 40 de ani, apărând în Armenia și Elveția, unde însă s-a confruntat cu o serie de accidentări. Apoi, Pascal a început să lucreze ca agent de asigurări.


