Articol de GSP - Publicat joi, 10 iulie 2014 00:00 / Actualizat joi, 10 iulie 2014 12:32
Înfrîngerea Braziliei e urletul străzii. Umilinţa scorului 1-7 e raportul dintre profit şi sacrificii. O ţară îngenuncheată de o poveste abstractă prezentată în reclame de FIFA, o ţară a cărei boemitate a ajuns la fundul sacului.
Mingicarii mahalalelor braziliene nu sînt marionete, iar cei care au crezut că deţin sforile unor păpuşi vii ce îi vor distra la nesfîrşit, doar în numele jocului, s-au înşelat.
În duhul cartierelor răzvrătite în care lacrimile sînt doar de la lacrimogene, în magiunul mişcător de trupuri ce fierbe în staţiile de metrou pe timpul grevelor, ori după gratiile dubelor, acolo trebuie căutată prăbuşirea unui fotbal moştenit de la Pele şi păstrat ca un cîine vagabond.
În spotul Campionatului Mondial emoţiile sînt prezentate de desene animate, căci figuranţii care ar trebui să apară în el sînt plecaţi să demonstreze ori sînt la cozile sociale.
Fotbalul a devenit fiul rispitor al Braziliei. Un campionat Mondial costă mai mult decît salvarea lumii din foame, iar bucuria sportului păleşte în visele copiilor ce bat mingea în nisipul mîngîiat de ocean.
Andrei Crăciun îl căuta în articolul său pe un al doilea Ronaldinho. E chiar acolo, Andrei! Doar că nu l-ai recunoscut din cauza cagulei care îi acoperă faţa, în timpul protestelor violente. Nu îl condamna că nu te mai încîntă cu driblingurile sale. Dreptatea îi aparţine, fotbalul trece, ca orice emoţie, mai întîi prin stomac.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
