Vochin despre cheia fotbalului-spectacol de la Mondial: "Dacă nu credeţi, mai ciocăniţi o dată la uşa statisticii"

Fotbalul ofensiv dă rezultate numai cînd se aşază pe o solidă bază defensivă asigurată în primă instanţă chiar de atacanţi

Trăim unul dintre cele mai frumosase Mondiale şi nu cred că e doar o impresie a mea. Aştept meciurile seară de seară, aşa cum o făceam la cel dintîi turneu final pe care l-am conştientizat. Era în 1978, era iarnă argentiniană, erau Kempes şi Menotti, era Olanda lui Haan, Rep şi Rensembrink, era nea Nicu Rainea. Avea să fie ultimul transmis integral de televiziunea română comunistă.

Senzaţia am redescoperit-o la cel dintîi turnir planetar pe care l-am văzut prin ochiul ziaristului. Recunosc, am fost un norocos. Alături de toţi cei care am lucrat acolo, pe Rose Bowl din Pasadena, la campania din 1994. Cu nea Puiu şi cu Hagi pe gazonul ars de soarele californian.  Cu Ovidiu Ioaniţoaia de o parte şi Ioan Chirilă de cealaltă, sus, la masa presei, şi cu o naţională aflată la un pas de semifinale,  cum să nu te simţi împlinit ca jurnalist la numai 26 de ani? Şi cum să poţi uita vreodată acea aventură?

Mondialul brazilian îmi intră cu fiecare meci jucat în acel Top 3 al sufletului. Dacă primele două au puternicele componente subiective cu care v-am plictisit mai sus, acesta pe care-l parcurgem seduce prin abundenţa ofensivă .

136 de reuşite a avut faza grupelor de la acest CM: cea mai prolifică din istoria turneelor finale!

E o statistică rece, dar care îţi încălzeşte sufletul. Ce-ţi poţi dori mai mult de la un meci de fotbal, cînd nu eşti implicat afectiv, decît să vezi goluri?

Şi, normal, ce-ţi vine să faci instantaneu? Să lauzi spiritul deschis, direct al celor care atacă, care provoacă jocul, care marchează. Aplauze! În starea de euforie generală, ar fi bine să nu trecem peste nişte "amănunte" care se vor dovedi extrem de interesante şi care ne oferă un alt unghi de vedere asupra calităţii jocului, nu numai a cantităţii de goluri. Statistica aceea care-l enervează pe TRU ne bate uşor pe umăr şi ne roagă să observăm un lucru interesant. Dintre cele 16 echipe calificate în "optimi", 13 au avut cele mai bune defensive din grupe. Doar Uruguay, Algeria şi Elveţia au mers mai departe avînd defensive mai slabe decît echipele de pe locul 3.

Fotbalul modern este fotbalul total. Ca să fii frumos trebuie mai întîi să fii sănătos. Rar poţi performa doar apărîndu-te fără să loveşti pe contre sau atacînd fără să anticipezi replica adversă. Între cele două momente ale jocului orice echipă are nevoie de un echilibru. Iar la această stare trebuie să contribuie toţi jucătorii. Atacanţii sînt, de regulă, starurile. Ei marchează, pe ei îi îmbrăţişează colegii, ei vînd produsul. Dar în anul de graţie 2014, ei au ajuns să înţeleagă, totodată, că ei sînt şi primii apărători. Asta este cheia. Dacă nu credeţi mai ciocăniţi o data la uşa statisticii. Cînd vă va deschide veţi observa că primii la capitolul "băgat material" sînt chiar oamenii din avanposturi.

17 tacklinguri a reuşit Oscar. Este de departe fotbalistul cu cele mai multe intrări prin alunecare la acest turneu final, peste croatul Olici (10) ori grecul Samaras (9).