Articol de Răzvan Luţac - Publicat sambata, 16 mai 2015 00:00
O echipă dintr-o țară roasă de conflict s-a calificat în finală în detrimentul celebrilor Higuain, Hamsik sau Mertens. Deloc întîmplător.
Ochii îi sticlesc la vederea borcanului plin de castraveți. Gazda îi întinde unul, cu tot cu pîine, "să nu-l mănînci gol!". Murătura se termină prima, coaja rămîne neterminată.
Perechea de ochi cere alt castravete, "să-l termine cu pîinea". Și-l primește. Tot așa, pînă în borcan mai sînt doi castraveți. Din pîine, doar firimituri. Oaspetelui i se zîmbește cu milă. "Stai să-ți aduc puțină mămăligă pentru restul de castraveți!".
"Chipiu de general"
În cartea lui Corneliu Reguș, "Chipiu de general", copilul nemîncat, trezit într-o casă de bogătaș în timpul foametei din anii '30, e răsplătit, treptat, cu bucate. Pentru decență. Pentru că a așteptat, cuminte, într-o casă străină, și nu s-a aruncat, hulpav, chiar dacă stomacul îi era chircit.
E și povestea lui Dnepr. Care a luat înghițituri mici, cîteodată și-n sec, altădată cu noduri în gît, pentru a sătura pofta de reușită acolo unde, în ultima vreme, ți-o satisfaci doar prin siguranță.
N-ați auzit de titlul cărții, autorul, ucrainean din România, s-a prăpădit.
Nici Google nu și-l amintește în mai mult de două-trei locuri. Însă nici de Dnepr nu auziserăți pînă acum doi-trei ani. Sau, dacă da, vă era egală cu Krivbas. Sau Iliciveț. Recunoașteți!
Mai întîi, o clarificare. Se scrie Dnipro Dnipropetrovsk în ucraineană și Dnepr Dnepropetrovsk în rusă. Cum limba română preia a doua formă, o vom folosi și noi.
Miron
Apoi, nu Konoplianka. Da, vă place, e Messi al Estului. Îl lăsăm la urmă, un desert al privirii.
Prima bucată e Markevici. Miron Markevici, 64 de ani, antrenorul. "Are față de bătrînel sovietic", îmi spun unii colegi. Un bătrînel sovietic cu peste 600 de meciuri în prima ligă din Ucraina.
Record! Un Viorel Hizo mai îndrăzneț, avînd performanțe pe plan european la Metalist - Dinamo știe -, care are încredere deopotrivă în puști și renegați.
Cînd îl preferi pe Lucikevici în locul unui Matheus versat, ai curaj. Cînd îi reșapezi pe Boiko, Ceberiaciko, marele absent Zozulia, Fedețki sau Selezniov, veniți cu coada între picioare de la Dinamo sau Șahtior, ești priceput. Iar cînd ajungi în finala de la Varșovia fiind fluent în polonă, născut la graniță, ești complet potrivit.
Dar Markevici va fi, pe bună dreptate, fair-play. Va zice că un procent mare îi aparține și lui Juande Ramos. Fostul antrenor, omul care a pus baza, Halagianul de pe Nipru. Un Halagian cu salariu astronomic, însă logic.
"Dedic victoria aceasta ucrainenilor care se află în zonele de conflict şi celor care au pierit acolo"
Miron Markevici, antrenor Dnepr
Tulpină şi vlăstari
Că tot amintiserăm de băieții refuzați, trebuie să spunem că ăsta-i și scheletul! Boiko nu era nici al treilea portar la Dinamo. Acum i-a scos peri albi lui Higuain, la fel ca Douglas, fundașul central, celălalt remarcat din dubla manșă. Fedețki, fundașul dreapta, a stat puțin la Șahtior. Prea puțin.
Ceberiaciko, stoper titular, n-a prins nici măcar un meci la echipa mare a Kievului. Selezniov, eroul golurilor din semifinală, se sufoca printre brazilienii din ofensiva "minerilor". Alături de marea enigmă Cigrinski, aflat și el în lot, e, acum, aproape de a doua Cupă UEFA. Chiar dacă redenumită.
Şi Rotan. Maratonist fără finiş.
Puțin despre tineri, căci ei vor avea timp să confirme. Uscatul Lucikevici, 19 ani, chiar și Șahov ori Fedorciuk, căci a juca pînă la 25 de ani la FC Lvov sau Krivbas nu-i mare lucru, au demonstrat că nu sînt doar plombe.
"Încă nu ne dăm seama că sîntem în finală! Mă uitam la Rotan, care e mai bătrîn decît mine, cum aleargă la 33 de ani, în minutul 75. Cînd eu eram un cadavru, ieşeau icrele din mine!"
Evgheni Selezniov, atacant Dnepr
Jaba
Mai mult despre Jaba. Jaba Kankava. Chelios și bătăios, gruzinul și-a salvat un adversar, pe Gusev de la Dinamo, acum un an. A sărit cînd toți, uimiți, priveau cu groază cum nouarul "naționalei" își înghite limba după un contact dur cu Boiko. "I-a salvat viața", recunoștea doctorul viitoarei campioane a Ucrainei.
Tot așa a țîșnit și-n picioarele adversarilor, indiferent că au fost Callejon ori Gabbiadini, și a recuperat zeci de mingi. Pare că țopăie, nu degeaba prenumele său se traduce prin "broască" în ucraineană.
Și ceilalți străini sînt utili, chiar dacă nu strălucesc. De pe bancă, Alexandru Vlad, un român pe care-l uitaserăm pînă ieri, s-a calificat în finală. Intră într-o companie selectă a ultimilor ani, după Chivu, Săpunaru sau Raț.
"Pentru noi nu mai există nimic, pînă pe 27 mai, în afară de finală. Mulţumim unei ţări întregi care ne-a susţin în cea mai aprigă ploaie"
Denis Boiko, portar Dnepr
Şeful de pe Nipru
"Știi cît a cheltuit Kolomoiski pe toată echipa? În jur de 20 milioane de euro! Dar și banii ăștia pe Gama, Douglas și Kalinic mai mult", se amuză, plin de emoție, și Gleb, un tînăr jurnalist de la Kiev. Tușește, probabil a dansat toată noaptea în ploaie pe Maidan, acolo unde, iată, există și motive de bucurie.
Kolomoiski e patronul. Afară nu are notorietatea lui Ahmetov, nu se apropie nici ca avere, "doar" 1,45 miliarde de euro față de cele 7,4 miliarde ale "tătarului", însă e descurcăreț. Cofondator al celei mai mari bănci din Ucraina, PrivatBank, și al Uniunii Europene a Evreilor. A prins Top 500 Forbes, acum finala Europa League.
"Le mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă această victorie. În special fanilor. Şi celor care n-au mai trăit să vadă succesul, pierind în luptă"
Igor Kolomoiski, patron Dnepr
Magul
Dacă n-ați văzut fetițele Powerpuff, vă spune cineva mai fraged la vîrstă. Profesorul Utonium le-a creat, pe lîngă ingredientele obișnuite, cu ajutorul "elementului X". La Dnepr, pe lîngă bani, schelet rodat la granzii Dinamo și Șahtior, tineri entuziaști și străini ambițioși, a "scăpat" Konoplianka.
Pare un puști răsfățat, pe care l-am văzut pentru prima oară într-un Ucraina - România 3-2. Apoi, mult în Europa. În competițiile europene, fiindcă ai lui l-au păstrat departe de Occident, aducînd Occidentul pentru el la Kiev. Și performanța continentală. Iar decarul a croșetat, mereu, adăugînd pietre grele la cotă și steluțe în dreptul reușitelor.
În tribune, în prelungiri, întreg stadionul cînta imnul Ucrainei. L-am citit pe buzele băieților murați de ploaia care a spălat orice urmă de nefericire la Kiev și a curățat poteca spre Varșovia.
Ochii celor de la Dnepr sclipesc din nou. Băieți, mai vreți puțină mămăligă, nu? Parcă mai e o murătură în borcan!
Au intrat pe teren!
Bucuria fanilor de la Dnipro a fost imensă. Uzi de ploaie şi încărcaţi de tatuaje, ultraşii ucraineni au intrat cu fumigene pe teren şi i-au îmbrăţişat pe Matheus, Gama şi ceilalţi eroi. Apoi, bucuria a continuat şi în oraş, în ciuda ploii, stadionul Olimpic din Kiev fiind apropiat de centrul urbei.
7 milioane de euro a fost cel mai scump transfer al lui Dnepr, Kalinici, croat adus de la Blackburn
6 trofeeare Dnepr, toate cucerite pe vremea URSS: două titluri, două cupe ale Ligii, o cupă şi o Supercupă
40 de milioanede euro a cheltuit Dnepr pe stadionul ei, Dnipro Arena, 31.000 de locuri
480.000 euroe cel mai mic salariu anual de titular la Dnepr, în timp ce al lui Konoplianka ajunge la 3,5 milioane
Dnepr - Napoli 1-0 (1-1 în tur)
Selezniov (58)
Dnepr: Boiko - Fedeţki, Douglas, Ceberiaciko, Leo Matos - Kankava, Fedorciuk - Lucikevici (67 Matheus), Rotan, Konoplianka (86 Bruno Gama) - Selezniov (75 Kalinici). Antrenor: Miron Markevici
Napoli: Andujar - Maggio, Albiol, Britos, Ghoulam - D. Lopez (79 Henrique), Inler - Callejon, Gabbiadini (55 Hamsik), Insigne (61 Mertens) - Higuain. Antrenor: Rafael Benitez
A arbitrat Milorad Mazici (Serbia)
