Articol de Remus Dinu - Publicat joi, 06 noiembrie 2025 13:53 / Actualizat joi, 06 noiembrie 2025 15:50
Dan Potocianu, 51 de ani, unul dintre cei doi români care au evoluat la FC Basel, cunoscut intern mai ales pentru perioada de la FC Național, și-a descris experiența elvețiană într-un interviu oferit Gazetei Sporturilor. Fostul fundaș cu o selecție în națională a jucat pentru Servette și Basel în urmă cu mai bine de 25 de ani și rememorează pe îndelete anii trăiți în „Țara Cantoanelor”.
- FC Basel - FCSB e programat azi, de la 19:45, pe „St. Jakob-Park”. Reporterii speciali Remus Dinu și Cezar Titor se află în Elveția și transmit pentru cititorii Gazetei cele mai relevante informații înaintea partidei din Europa League.
Am stat de vorbă cu fostul fundaş român Dan Potocianu, cel care, în 1999, a evoluat pentru o scurtă perioadă pentru FC Basel, în campionatul elveţian. Cu excepția sa, doar Adrian Falub mai are în CV gigantul elvețian.
Potocianu a furnizat detalii amănunţite despre nivelul de trai din Elveţia, despre costurile ridicate, despre stricteţea oamenilor şi eficienţa sistemului social, raportându-se și la modul în care clubul din Basel arăta în acei ani.
Dan Potocianu a jucat la Basel și dezvăluie: „Am ajuns acolo chiar în perioada de tranziție a clubului”
„Eu am fost o perioadă foarte scurtă la Basel, doar șase luni am stat acolo. Era fix perioada de tranziție în momentul în care eu am jucat la Basel.
Se dărâmase vechiul stadion, jucam pe o arenă micuță din oraș, cea mare s-a construit abia la un an după ce am plecat eu. Basel era o echipă de mijlocul clasamentului, mai micuță. La un an după ce am plecat eu, a venit Christian Gross antrenor (n.r. cel care a pregătit-o pe Basel între 1999 și 2009) și atunci a început expansiunea lor.
Jucasem un an și jumătate la Servette Geneva, iar în iarna lui 1998 spre 1999 am avut un turneu în sală, unde m-am accidentat.
Ei au cumpărat un străin și mi-au dat de înțeles că o să-mi fie greu să mai joc, așa că m-au împrumutat la Basel pentru șase luni. După aceea m-am întors la Servette, care a și luat campionatul în acel an, ultimul lor titlu”, a mărturisit Dan Potocianu, în confesiunea făcută Gazetei Sporturilor.
„Fotbalul elvețian era într-o perioadă boemă”
Fostul jucător al „bancarilor” din Cotroceni își continuă istorisirea:
„La Basel, am fost coleg cu Mario Frick, care a fost mult timp în naționala Liechtensteinului, a fost și selecționer, dar și cu neamțul Oliver Kreuzer, care fusese fundaș central la Bayern Munchen. Era un neamț tipic.
Eu am venit de la Geneva, unde erau vorbitori de limba franceză, la Basel, unde era un pic mai altfel. Acolo se vorbea o germană destul de stâlcită și m-am descurcat destul de greu, mai ales cu accentul lor...
Eu m-am simțit bine la Basel, am jucat meciuri, am fost apreciat, doar că Servette m-a chemat înapoi după împrumut. La Basel, a venit în locul meu actualul antrenor de la echipa lor națională, Murat Yakin. Venise și grupul farmaceutic Novartis și de acolo a început un pic ascensiunea lor”.
Potocianu își mai amintește că „fotbalul elvețian era într-o perioadă boemă pe atunci.
Grasshoppers era campioană, iar în acel moment se bătea cu noi, cu Servette, apoi a venit și Sion, care era o echipă bună, la fel și St. Gallen, unde a jucat Jerry Gane”.
„În Elveția, plătești și aerul pe care-l respiri! Stăteam la Basel și mergeam să fac cumpărăturile în Franța și în Germania”
Potocianu își aduce aminte de nivelul de trai din Elveția și strictețea pe care a remarcat-o în jurul său:
„Și atunci era același lucru ca și-acum! Plătești și aerul pe care-l respiri, taxe pentru tot!
Eu eram un pic mai tânăr, îmi amintesc că totul era foarte organizat, foarte strict. În Geneva, unde am jucat eu mai mult, era un oraș mai îmbătrânit, totul se închidea la ora 22:00, iar bogătanii lor nu prea erau cu fotbalul. Și nu erau atâția străini! Am mai fost ulterior, la doi-trei ani distanță, și am văzut că a început să se umple de străini.
Foarte scump, într-adevăr! Totul era foarte scump și atunci când am fost eu, 1997, cu toate că salariile erau foarte departe de cum sunt acum. Însă repet, totul era foarte bine pus la punct, totul era la locul lui.
Apropo de Basel, mergeam să fac cumpărăturile în Germania sau în Franța (n.r. orașul e poziționat la granița cu ambele cu țări). Mergeam acolo să fac cumpărăturile la final de săptămână (râde).
Cum am spus, și aerul pe care-l respiri se plătește acolo! Dar sunt foarte civilizați, m-a impresionat să-i văd atât de organizați, ținând cont că în țară se vorbesc trei limbi. Foarte stricți și corecți, din toate punctele de vedere, disciplinați!”, a mai spus Dan Potocianu.
Eu zic că FCSB are o șansă bună, sunt meciuri în care echipele mai bine cotate parcă nu-și dau atât de mult interesul, vedeți cum naționala a învins Austria, a învins Elveția. Chiar dacă sunt ei din Vest, tratează unele meciuri mai ușor. FCSB n-are ce să piardă.
În afară de Shaqiri și Otele... Dacă ar fi să fac o comparație, Shaqiri e un fel de Budescu pe final de carieră. Joacă atunci când are mingea, are niște execuții, are niște pase, are niște sclipiri, dar nu-și dă viața pe teren. Cred că dacă-l enervezi, poți să-l scoți din joc!- Dan Potocianu, fost fundaș FC Basel&Servette
CV Dan Potocianu
- Post: fundaș central
- CSM Reșița (1990-1993)
- FC Național (1993-1997, 2000-2002)
- Servette Geneva (1997-1998, 1999-2000)
- FC Basel (1998-1999)
- Are 44 de meciuri pentru Servette şi 10 pentru Basel.
- Meciuri în cupele europene: 7
- Meciuri/ goluri în prima ligă a României: 186/7
- Meciuri pentru România: 1 (1997)
Gazeta Sporturilor a publicat în februarie 2022 povestea emoționantă a carierei lui Dan Potocianu, fotbalistul nevoit să se retragă prematur, la doar 28 de ani, care a trecut apoi printr-o mare cumpănă: a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastică acută în 2004, afecțiune pe care a reușit să o învingă definitiv în 2008.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
