Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat joi, 19 martie 2026, 11:48 / Actualizat joi, 19 martie 2026 11:50
Impresarul Florin Manea a povestit un episod savuros, culise din perioada în care îl reprezenta pe Gabriel Tamaș, unul dintre cei mai talentați și imprevizibili fundași români.
Manea își amintește episoadele pline de umor din perioada petrecută la West Bromwich Albion, inclusiv momentul în care o negociere de contract aproape a fost ruinată, după ce Tamaș l-a luat la rost pe directorul sportiv al clubului.
Florin Manea, poveste cu Gabi Tamaș
- Domnule Manea, cum a fost colaborarea cu Tamaș? Mare fotbalist, dar un tip original, să zic așa.
- A fost superbă. Cu multe peripeții. Dar trebuie să-i mulțumesc lui Gabi, a fost primul din cei mari care mi-au dat încrederea să-l reprezint.
- N-ați riscat să vă bată?
- Nu. Am mai fost și noi așa să ne ciondănim... Dar noi am avut un respect unul față de altul, că nici eu n-am avut o viață de sfânt înainte să devin impresar. Am fost și eu pe stradă.
- Ați trecut prin multe.
- A fost un respect reciproc. Dar cred că am făcut treaba bună împreună. Adică am stat patru ani la West Bromwich. Am câștigat bani împreună.
- Bine, și Tamaș a fost un talent ieșit din comun. Pentru că la viața lui sportivă n-ar fi rezistat.
- Senzațional! La un moment dat îmi spunea, „Du-mă în probă!”. „Cum în probă?! Ești ditamai Tamaș, om de bază la națională!”. „Du-mă în probă, că sunt mai bun ca toți, îi bat pe toți!”. Fotbalist deosebit. Și caracter. Le avea el pe ale lui, ieșirile lui. Dar eu, per total, îi sunt recunoscător. Pentru că el a fost primul care mi-a dat șansa să mă ocup de cariera lui. Când un jucător își dă cariera lui pe mâna ta, atunci înseamnă că ai valoare și că ești verificat într-un fel sau altul.
- Trebuie să fie o încredere reciprocă. E clar că altfel...
- Gabi la fel. El nu se uita ce semnează. Zic: „Bă, dar tu nu citești ce semnezi?!”. „Păi, n-ai citit tu?”, „Bă, da”... Și semna.
- Ne puteți spune o poveste cu Tamaș?
- Să povestesc una chiar legată de fotbal. Eram la West Bromwich Albion și îi mărisem contractul de vreo trei ori în anul ăla. Era Roy Hodgson antrenor. „Florine, vreau să vii până aici să discutăm de Gabi”. Mă duc acolo și zice: „Domnule, mie îmi place foarte mult de Gabi. Dar el pune mingea jos și iese cu ea. Să fie mai englez. Să dea lungă”. „Vrei să fie mai englez? Mai dă-i niște pounds la contract că devine englez”. Acum îi zic lui Gabi, „Uite ce vrea...”. „Gata, mă, trag de nu mai coboară mingea”.

- Așa.
- În sfârșit, ne pregătim să îi mărească contractul. Eu deja discutasem suma care el o vroia, dar el nu știa. Mă înțelesesem cu președintele. „Hai să-l chemăm pe Gabi să-i comunicăm”. „Nu, lasă că îi comunic eu după aia.”. Și-l cheamă înăuntru, Gabi neștiind că eu m-am înțeles cu el. Începe și-l ia p-ăla. „Băi, auzi, mie să-mi dai bani! Și să-mi dai atâta, că dacă nu, te sparg”. Ăla, când a văzut, a rupt contractul în față! Eu îi făceam semne... „Nu mi-am dat seama! Am zis să te ajut, să pun presiune pe el”.
- Și ce s-a întâmplat?
- Venea ziua de naștere a lui Gabi. „Mă, te rog eu frumos, invită-l pe ăla la ziua ta”. „Nu, că nu-l invit. Ce, mi-a rupt mie contractul?! Eu sunt cel mai bun!”. „Mă, te rog eu, fă-o pentru mine”. Și-l invită pe ăla la ziua lui și vine ăla direct cu contractele, plic, tot, semnate. I-a făcut până la urmă ce a vrut. Dar. pe moment. când l-a luat Gabi la înjurături, se răzgândise.
- Dar cine era?
- Dan Ashworth, acum la Federație, în trecut la Manchester United.
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”