Articol de Eduard Apostol - Publicat duminica, 01 august 2010 00:00
Ovidiu Burcă şi-a început cariera cu adevărat în America de Sud, a trecut în Asia şi s-a desăvîrşit în Europa. La 30 de ani e dornic de noi expediţii.
Ovidiu Burcă pare un personaj cosmopolit din romanele lui Jules Verne, doar că spre deosebire de eroii copilăriei a făcut înconjurul lumii cu mingea la picior. Fundaşul central a evoluat pe 3 continente, 4 dacă socoteşte şi "Oltenia, fiindcă am jucat un sezon şi la Universitatea Craiova. Iar Bănia este ceva aparte, un tărîm veşnic nou, imprevizibil şi, totodată, fascinant, chiar dacă nu întotdeauna aduce bucurii".
A urmat sfatul bunicilor
De-abia terminase junioratul, cînd a sosit vestea că va merge în Ecuador, la peste 11.000 de kilometri de Slatina natală sau Craiova adoptivă, fiindcă juca la Şcoala de Fotbal Gică Popescu. Îl dorea Emelec, una din primele două formaţii ale ţării. Şi-a făcut bagajele pentru America de Sud. "Părea undeva la capătul pămîntului. Bunicii mei îmi spuneau întotdeauna că, pentru a deveni bărbat cu adevărat, trebuie să fac fie armata, fie un drum lung. Eu am ales să fac un drum foarte lung", şi-a amintit Ovidiu. Nu poate uita prima impresie pe care a avut-o cînd a ajuns la Guayaquil, cel mai mare oraş din Ecuador: "De-abia mă dădusem jos din avion, eram la costum şi m-a întîmpinat preşedintele. Mi-a zis să schimbăm cîteva pase, venise cu o minge chiar la aeroport, că vrea să vadă de ce mă ia. M-am conformat şi concluzia e că am rămas acolo vreme de un an".
Treburi casnice învăţate printre străini
Ecuador nu a semnat doar o excursie exotică. A detaliat apărătorul: "Acolo 10 la sută din populaţie e foarte bogată, restul sînt de-o sărăcie lucie. Unde nu sînt bani, sînt multe pericole. Trebuia să te fereşti de hoţi, să ai grijă unde îţi laşi maşina. Ce-am învăţat acolo? Să mă întreţin. Eram plecat departe de părinţi, de mîncarea bunicii, am învăţat să gătesc singur. Am învăţat să conduc o maşină, să-mi spăl, să-mi calc".
"Tokio parcă se mişcă"
În 1999, după nici un an petrecut în America de Sud, fără să mai treacă pe acasă, a străbătut jumătate de glob pentru a ajunge în Japonia! A semnat cu Jef United Ichichara. A stat cîteva luni acolo, după care a mers la Ventforet Kofu, tot în J-League, unde s-a afirmat, marcînd şi primul său gol din carieră. "Japonia m-a disciplinat. M-a impresionat puterea de muncă a acelor oameni, curăţenia, disciplina, infrastructura. Spun banalităţi, dar acest lucru te izbeşte din plin cînd ajungi să trăieşti acolo, iar tu eşti european. Mai mult, român. Eram aproape de Tokio, am avut prilejul să vizitez de multe ori capitala. E mult prea rapidă, chiar şi pentru zilele noastre! Oraşul acela vibrează, pare că se mişcă odată cu locuitorii lui", a rememorat Burcă.
Te iubesc, în japoneză
Fan declarat al tuturor mîncărurilor care includ peştele în meniu, olteanul s-a descurcat de minune cu bucătăria niponă. Nu acelaşi lucru s-a întîmplat cu limba: "Norocul meu e că aveam cu mine un translator, fiindcă, în rest, nu prea mă descurcam. Am învăţat doar să spun "kimi o aishiteiru", adică "te iubesc", pe care i l-am spus prima dată Sandrei. Cred că am impresionat-o atît de mult, încît ne-am şi căsătorit! Pentru ea am învăţat să spun "te iubesc" în vreo 10 limbi".
"Craiova şi Dinamo ard, e război"
La 21 de ani s-a întors pe meleagurile copilăriei. A semnat cu Universitatea Craiova, unde a jucat titular, dar după un sezon a pornit iar la drum, mergînd alături de "lotul Neţoiu", de la Ştiinţa la Dinamo, unde a petrecut trei sezoane. "Şi Universitatea, şi Dinamo sînt două cluburi care ard. Totul e diferit la aceste echipe faţă de ceea ce e în restul ţării. Sînt multe scandaluri, niciodată nu e linişte, e o stare permanentă de luptă. E război! Dar la Dinamo am gustat din cupa victoriei, fiindcă în 3 ani am luat 4 trofee, singurele din cariera mea", a povestit fotbalistul.
"Am mîncat de toate, dar nu cîini şi şerpi"
A părăsit clubul din Ştefan cel Mare pentru a merge în Cotroceni, unde a cunoscut o fericită şi liniştită bucată a carierei. Acolo a fost şi căpitanul echipei. "Presiunea lipsea, iar băieţii jucau de plăcere. Era o perioadă boemă", şi-a adus aminte stoperul. La 27 de ani a luat calea Germaniei. A semnat cu Energie Cottbus. Primul sezon a fost marcat de probleme medicale, de aceea a jucat puţin şi a ajuns să plece iar peste mări şi ţări, în China.
"La Beijing Guoan m-am refăcut, m-am întărit. Am petrecut 6 luni în China şi fiindcă am fost motivat financiar. Acolo mi-a plăcut mîncarea. Sînt gurmand şi-am încercat de toate, mai puţin cîini, şerpi şi alte drăcovenii. În rest, China e într-o continuă dezvoltare şi-are o istorie fabuloasă. Merită să vă duceţi acolo, fie şi pentru a vă plimba prin Beijing cu ochii aţintiţi pe istoria care e la tot pasul. Poveştile auzite pălesc în faţa imaginilor vii de acolo".
I-ar plăcea să fie neamţ
Reajuns în Germania, anul trecut, Burcă s-a impus la Cottbus, devenind căpitanul echipei şi fiind unul dintre cei mai solicitaţi fotbalişti din Zweite Bundesliga. "Am 30 de ani şi nici nu mă gîndesc să mă las de fotbal. Cred că următoarea echipă la care voi juca va fi provocarea vieţii mele! Sînt un optimist, sînt deschis oricăror aventuri pe plan sportiv. Germania îmi place şi e prima opţiune. Aici, viaţa mi s-a schimbat. M-am maturizat ca om, m-am definit ca sportiv, sînt disciplinat şi am ordine în tot ceea ce fac. Probabil, dacă aş avea familia şi prietenii în Germania, m-aş muta definitiv în această ţară! Sistemul nemţilor mi se potriveşte". Pînă atunci, Burcă îşi petrece vacanţa la Marbella, în Spania, gîndindu-se la momentele cînd va merge cu copiii săi în vizită la Moş Crăciun, în Laponia, sau să-şi petreacă o vacanţă exotică alături de soţie pe plajele din Maldive.
Robocop ecuadorian
Viaţa l-a încercat încă de la început: "În chiar primul meci în Ecuador, am jucat derby-ul cu Barcelona. M-a pus ăl cu coarne să fac "foarfecă" pentru a degaja o minge, aveam totuşi 18 ani, reţineţi! Am căzut prost, mi-am dislocat umărul. Două luni şi jumătate am stat pe tuşă. Mi-am revenit, dar la alt meci mi-a ieşit broşa prin umăr, broşa pusă de medici ca să-mi ţină oasele. Eu ca eu, dar ce s-a speriat arbitrul! Am jucat restul partidei cu un leucoplast ce acoperea tija de metal care-mi ieşea din piele. Eram un Robocop printre coechipieri!".
"Ca să fii star, trebuie să ai o viaţă impecabilă"
Burcă nu înţelege febra cluburilor de noapte care îi cuprinde pe tinerii jucători români atunci cînd ajung în Capitală: "Dacă afară trebuie să fii cu adevărat vedetă ca să te alerge paparazzi, la noi se aleargă oricine cu oricine. România are puţini oameni-model pentru societate. De exemplu, din fotbal, o vedetă adevărată este Chivu, de astfel de oameni avem nevoie. Să fii star nu înseamnă să ieşi prin cluburi, ci să realizezi ceva, să ai o viaţă impecabilă".
