Sergiu Hanca face rezumatul unui an important din carieră, în care s-a sudat excelent la noua sa echipă: cuplul Râpă - Hanca reprezintă flancul drept al celor de la KS Cracovia, formație care se luptă pentru titlu în acest sezon, sau „ulica românească”, după cum îi spun polonezii. Ex-dinamovistul a marcat în weekend în duelul cu liderul Legia, pierdut de echipa sa cu 1-2.

Hanca spune că e antrenat de un „Dan Petrescu polonez”, Michał Probierz, compară fotbalul din Polonia cu cel din Liga 1, speră ca forma recentă să-l propulseze în tricoul primei reprezentative și explică de ce are nevoie Dinamo pentru a se pune pe picioare.

- Sergiu, ai un an în Polonia, cum l-ai caracteriza?
- Mă simt foarte bine aici: încă din prima zi în care am ajuns m-am simtit exceptional. Am avut mare noroc și cu Cornel Râpă, pe care l-am găsit aici. Era în Polonia de doi ani și jumătate. M-a ajutat să mă adaptez, mi-a explicat cum merg lucrurile aici, am primit multe referințe despre campionatul lor, despre pregătire, despre așteptările pe care le au cei de la club vizavi de noi. Mi-a fost foarte ușor din acest punct de vedere, chiar dacă a fost prima ieșire din țară. Ambiția mea era mare, să mă implic total de la început, să fiu prezent 100% și să mă impun.

- Sunteți titulari, echipa merge bine, cum e lumea aici? Vă opresc fanii pe stradă?
- (râde) Oamenii sunt mai calmi. Te văd, te recunosc, îți dai seama de asta, îți mai zâmbesc, te salută, dar nu îți invadează intimitatea. Dacă ești cu familia nu vin să facă poze, să ceară autografe. Îți oferă spațiu.

- Că veni vorba, soția cum s-a adaptat?
- La început a fost mai ciudat pentru amândoi. La București aveam toți prietenii aproape, părinții ei erau acolo, părinții mei veneau săptămânal. Aici ne-am trezit singuri cu copilul, iar lucrurile s-au schimbat puțin. Cum am zis, am avut noroc cu Râpă, că ieșim mereu împreună cu el și soția lui. Nu a fost ușor, nu e ușor să te lovești de o cultură nouă, de oameni noi, de o mentalitate diferită.

„Secretul nostru e antrenorul”

- Colegii cum sunt?
- Polonezii sunt puțin mai închiși, mai retrași, nu te prea bagă în seamă la început. Sunt mai reticenți. Când am venit, l-am întrebat pe Râpă de ce se uită urât la mine. Mi-a zis să nu-mi fac griji, că așa sunt ei la început. Odată ce te împrietenești cu ei, observi că au caractere extraordinare, te ajută și te tratează ca pe cineva din familia lor.

- Care e secretul acestui sezon în care vă luptați pentru titlu?
- Secretul nostru e antrenorul. Se aseamănă cu Dan Petrescu: disciplină de fier, atitudine, profesionalism, atât la meciuri, cât și la antrenamente. Te convinge să încerci să dai tot ce e mai bun din tine. Avem jucători de valoare, ceea ce e foarte important, dar și mai necesar e un antrenor care să țină grupul unit, să știe când să te certe, dar și când să facă o glumă, să știe când să te alerge, dar și când să te lase mai ușor. Asta face diferența într-o echipă, un om care să-i facă pe fotbaliști să se simtă confortabil unul lângă celălalt. La Cracovia avem un grup foarte unit, drept dovadă și parcursul din acest sezon.

- Cum ai descrie fotbalul polonez?
- Când eram la Dinamo, mereu jucam contra echipelor poloneze. Câteodată câștigam, câteodată nu, dar mereu eram dominați fizic! Știam în momentul în care am venit aici că sunt mult peste campionatul românesc din acest punct de vedere.

- Poți face o paralelă între Liga 1 și campionatul de aici?
- Sunt extrem de diferite. Aici trebuie să ai atitudine din primul până în ultimul minut. În România mai păcălești fotbalul, ca să fiu sincer. Cel mai mult m-a impresionat cum trăiesc polonezii fotbalul în tribune. Stadioane noi, toate sunt noi, lume multă la stadioane, jucătorii sunt susținuți indiferent de rezultat. În România, de multe ori, dacă o formație conduce 2-0 și se apropie sfârșitul partidei, cealaltă tinde să cedeze, să o lase mai moale. Aici nu există așa ceva. Echipa, fanii, toată lumea crede până la capăt.

- De ce crezi că există diferența asta?
- Nu e un campionat în care să poți spune de o echipă că e slabă: cu oricine ai juca, nu te poți relaxa deloc, oricine poate învinge pe oricine. S-a investit foarte mult în fotbal, s-au adus mulți străini de calitate și acestora li se adaugă și fotbaliștii polonezi. Polonia generează în fiecare an jucători noi de calitate. Ne uităm doar la cele două naționale și vedem că suntem în urmă. Tinerii nu sunt blocați, cum se întâmplă la unele cluburi de România. Tinerilor li se dă credit, sunt jucați, iar în momentul în care au oferte sunt lăsați să plece. E totul un progres.

„Mergem la Euro! Suntem peste Islanda, Ungaria sau Bulgaria”

- Că tot ai adus vorba. Ești într-o formă bună, integralist la Cracovia, marchezi, assisturi... Speri la o convocare?
- O convocare... Eu am spus-o mereu, am fost acolo, știu ce înseamnă echipa națională, cel mai mândru am fost atunci. Nu cred că există om care să nu-și dorească să joace pentru națională. Nu e treaba mea și nu cred că e corect să vorbesc despre acest lucru. Există oameni competenți acolo, care decid cine să vină și cine să nu. Vor lua cea mai bună decizie pentru fotbalul românesc. Pentru că despre asta e vorba, nu despre mine sau orice alt jucătoru, ci despre fotbalul nostru. Mirel Rădoi va face tot posibilul să califice echipa.

- Crezi că va reuși?
- Șansele sunt extrem de mari. Sunt sigur că putem trece și de Islanda, Ungaria sau Bulgaria. Nu văd de ce ne-ar fi frică de ele, fotbalistic suntem peste. Singurele lucruri de care avem nevoie sunt atitudinea și curajul.

- Liga 1 o mai urmărești? Dinamo?
- Da, mă uit când am timp. La Dinamo se vede lipsa infrastructurii... Bine, peste tot, nu la Dinamo neapărat. Jucând pe stadioanele din Polonia pot face o comparație. Aici te simți altfel. Îmi aduc aminte când evoluam pe arenele din Mediaș, Botoșani sau Iași, care sunt vechi. Inclusiv la noi, la Dinamo, aveam un stadion vechi. În provincie mai vine lumea la meciuri dacă ești Dinamo sau FCSB, dar când jucam în Ștefan cel Mare contra unor adversari slab cotați, lumea nu prea venea în tribune, iar acest lucru e extrem de important.

„La Dinamo e presiune și când dormi!”

- Ce părere ai despre proiectul fanilor?
- E bun dacă va fi susținut de toată lumea, dacă mult mai mulți oameni se vor alătura și, nu în ultimul rând, dacă va exista comunicare între suporteri și conducere. Nu ar fi corect nici ca doar ultrașii să decidă soarta clubului, politica de transferuri, etc. Trebuie făcute, din start, niște reguli. Asta ca să nu apară discuții. Pentru început, e foarte important ca fanii să fie alături de echipă. E chiar uimitor cum au reușit să ajute clubul în aceste momente dificile! Un club ca Dinamo are nevoie de liniște și timp pentru a reveni unde îi e locul, și când spun timp mă refer la ani. Nu cred că se poate, sincer!, ca în următorii doi ani să existe așteptări foarte mari. Avem nevoie de jucători de calitate, suporteri alături și un stadion nou.

- E capabilă actuala conducere să redreseze clubul?
- Indiferent cine ar conduce clubul, e nevoie de liniște și timp: suporterii trebuie să înțeleagă că nu e ușor să gestionezi un club ca Dinamo. La Dinamo e presiune și când dormi! Și când stai acasă cu familia. Nu oricine face față acolo. Nici dacă vorbim de conducere, nici dacă ne raportăm la jucători.

- Spuneai că în Polonia li se dă mai mult credit tinerilor. Ar putea face asta și Dinamo, de exemplu?
- Dinamo are un centru de copii și juniori foarte valoros, cu băieți foarte talentați, însă pentru a putea progresa au nevoie de condiții mult mai bune și de sprijin din partea oamenilor din jur. Când eram la Dinamo nu prea i-am văzut pe copii pe la Săftica, juniorii se antrenau pe zgură sau beton: un portar tânăr, nu îi mai țin minte numele, se pregătea cu noi și am observat că era julit la coate, la picioare, foarte urât. L-am întrebat de ce și ne-a explicat că se antrenează pe astfel de suprafețe. Nu trebuie să ne ascundem, ăsta e adevărul.

- În încheiere. Un an în Polonia - alege o amintire! Care e cel mai frumos moment trăit la Cracovia?
- Nu știu care e cel mai frumos. Ce pot să spun e că de un an nu am trăit niciun moment urât. Asta mi se pare important, că am parte de liniște. Singura presiune vine din partea antrenorului, care e un om foarte ambițios și ne cere multe. Ne ceartă, dar totul într-un mod constructiv, ca Dan Petrescu, repet, l-am avut și pe el antrenor și d-aia îmi permit să zic asta.

8 goluri și 5 assisturiare Hanca în 23 de meciuri disputate în primul eșalon polonez

750.000 de euroe cota de piață a lui Sergiu, conform transfermarkt.de

„Nu mă gândesc unde aș vrea să mă stabilesc în viitor pentru că viața e imprevizibilă. Sper să joc într-un campionat și mai puternic.

Faptul că am apelat la mental coaching se vede și mai bine acum. Nu numai în fotbal, ci și în viața de zi cu zi. Am învățat să nu mă mai plâng”
- Sergiu Hanca

Citește și: 

EXCLUSIV VIDEO Cel mai mare viciu pe care l-a avut Cosmin Bărcăuan: „Copii, stați departe de așa ceva. Faceți banii corect”