)
Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 21 iulie 2025 16:17 / Actualizat luni, 21 iulie 2025 16:41
Atacantul se desparte de olteni după doar două etape de la revenirea sa din Turcia. ”Se desparte” e o formulare eufemistică. De fapt, e pus pe liber
Când în mesajul de despărțire, mai lung și mai voit siropos decât se obișnuiește chiar și la case mai mari, Ivan vorbește despre „durere” și spune că „nu plec pentru că mi-am dorit”, e clar cum au stat lucrurile și e limpede că despărțirea „pe cale amiabilă” e doar un termen juridic.
Jucătorul a fost dat afară, mesajul e fără nuanțe.
Singurul vinovat?
Sigur că i se reproșează ratarea aceea, din prima rundă, de la Arad. O ratare monumentală, cu poarta goală, material de generic TV și situația clasică a glumei vechi de când fotbalul că de acolo e mai greu să ratezi decât să dai gol.
Totuși, acea ratare a avut loc în minutul 28, la scorul de 2-0 pentru olteni, scor pe care tot Ivan avea să-l ducă ulterior la 3-0, printr-un gol de-al său.
Faptul că s-a terminat 3-3 pune culpa ratării victoriei doar pe umerii atacantului ratangiu, care nici nu mai era pe teren în momentul declanșării iureșului arădean?
Dar dacă n-ar fi fost acea fază?
Oare astăzi clubul oltean ar fi luat aceeași decizie și dacă Ivan ar fi dat gol în minutul 28 al meciului de la Arad? Sau dacă faza aceea pur și simplu n-ar fi existat? Probabil că da.
Ivan era pe lista neagră a clubului mai demult, iar faptul că în timp ce el se afla în Turcia (unde a căzut cu Adanaspor din liga a doua într-a treia) s-a întors Rădoi ca antrenor i-a agravat situația.
Se știe, la acea revoltă a tehnicianului din toamna lui 2022, când Mirel a trimis patru jucători la echipa secundă înaintea unui meci cu Rapid, Andrei Ivan era cap de listă.
Lung șir de melodrame
Tot ce s-a întâmplat în jurul lui Andrei Ivan în ultimul deceniu și ceva a fost melodramatic, ca și aceste siropuri dulcege emise atât de el, cât și de club, la noua (și probabil ultima) despărțire.
Melodramatică a fost și răscumpărarea de la Krasnodar, pe jumătate din suma cu care fusese vândut. Melodramatice erau și tumbele de după goluri, și debutul în echipa națională la 18 ani (la un 2-2 cu Italia, la Bologna), și declarațiile de copil îmbătrânit, pe care buchetul de microfoane din față îl așteptau în zadar să se maturizeze. Și plecările, și revenirile, și promisiunile, tot!
Avea soarta pecetluită
De văzut dacă el va semna în Grecia, cu atât mai mult la Aris Salonic, echipă de cupele europene. Faptul că e Ouzonidis și îl știe s-ar putea să fie mai degrabă un contraargument. Pe Ivan e mai bine să nu-l știi dinainte, ci să-l iei așa cum e. Știindu-l, te încarci cu toate aceste povești, cu judecarea mult prea emoțională a fiecărui gol și a fiecărei ratări din viața sa.
Mai ales a ratărilor mari, ca aceasta, de la Arad. Poate că ar fi trebuit să dea trei goluri acolo, cu UTA, altele două cu Argeșul (chiar dacă a intrat în minutul 78) ca să se pună problema să mai rămână. Soarta sa se pecetluise demult. A fost Allison Safira în primăvară, care n-a mers. E Assad acum. Și dacă nu va merge nici el, vor fi alții și alții. Ce, s-au terminat atacanții de pe lume?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
