Articol de Andrei Niculescu - Publicat miercuri, 10 decembrie 2025, 13:40 / Actualizat miercuri, 10 decembrie 2025 13:41
Pentru Liverpool, slotul orar din Champions League pare ceva mai profitabil decât cel din Premier League. Nu-s la fel de sus „cormoranii” precum anul trecut pe vremea asta, dar lucrurile par mai bine așezate în Europa decât pe plan intern.
Locul 8 în Champions League sună oricum mai bine decât locul 10 în Premier League, iar calendarul pare favorabil unei calificări directe, cu deplasare la Marseille și un ultim meci pe ”Anfield” cu Qarabaq. Doar pare, căci la cum a mers treaba la campioana Angliei în acest sezon nimic nu e cert.
Dar nu Liverpool e subiectul acestui text. Și nici meciul cu Inter de marți seară. Ci Mo Salah. Egipteanul e în prim plan acum, după cele întâmplate în week-end și după succesiunea de evenimente ulterioare.
Ce-i drept, nu poate fi dată deoparte povestea meciului cu Inter, căci dacă el n-ar fi fost câștigat poate că situația nu era atât de calmă astăzi. Cum a fost câștigat acest meci se știe, cu un penalty ce-n Premier League, o spune până și Arne Slot, n-ar fi fost dat niciodată. Nici în Serie A probabil că n-ar fi fost dat, deși italienii, inventatorii ”moviola” totuși, au tendința unor astfel de exagerări.
De la un neamț nu m-aș fi așteptat, sincer, dar uite că-n arbitrajul de azi, făcut parcă să nu mai fie înțeles de nimeni, nu prea mai contează ADN-ul. În fine. Meciul se ducea spre un 0-0 pe care, pare-se, și l-a dorit și Cristi Chivu, care e încă o dată ”pedepsit” în finalurile de meci de această, să-i zicem, strategie. Nu era neapărat rău pentru Arne Slot nici acest 0-0, dar victoria îi vine perfect.
Sprijin total pentru Arne Slot

Și-acum revin la subiectul Salah. Rămânând însă pe ”San Siro”. Căci la finalul partidei cu Inter, fanii lui Liverpool veniți la Milano i-au scandat numele tehnicianului olandez. Puteau să n-o facă, putea să rămână concentrați doar la jucători, dar au ales să-și manifeste sprijinul pentru antrenorul ce le-a dat posibilitatea în sezonul trecut să sărbătorească un titlu pe ”Anfield”, după ce Covid-ul îi blocase lui Klopp această bucurie.
E un soi de mesaj aici, care vine ca o continuare a celui transmis de oficiali. Și anume că nimeni nu e mai important decât clubul, nici măcar cel mai important fotbalist al ”cormoranilor” de la Steven Gerrard încoace.
Nu mai revin asupra contextului, cred că e cunoscut. Mai exact declarațiile lui Salah, venite după un al 3-lea meci consecutiv ca rezervă, dar în care nu jucase nici măcar un minut. Egipteanul a fost scos din lotul deplasat în Italia, o decizie, cred că e limpede pentru toată lumea, pe care Arne Slot n-avea cum s-o ia fără acceptul conducerii.
Salah nu e un oarecare și, mai ales, n-a fost un oarecare în acești ani, iar înlăturarea lui nu e atât de simplă precum, cu tot respectul, a unui Curtis Jones ori Joe Gomez. Însă clubul s-a așezat ferm și fără echivoc în spatele antrenorului și împotriva superstarului, ceea ce, sincer, e o decizie mult mai bună decât multe avute astă vară, în perioada de mercato.
Orice altceva ar fi deschis periculos drumul spre o anarhie, spre o ușoară dictatură a vestiarului și e de ajuns să privim la Real Madrid și să ascultăm cu mai mare atenție cuvintele lui Guardiola de marți ca să pricepem de ce. Asta nu înseamnă că Arne Slot nu va putea fi dat afară, dimpotrivă, asta e foarte posibil să se întâmple în curând, dar în niciun caz urmare a unui conflict să-i zicem tehnic cu un jucător. Fie el, probabil, cel mai important din lot.
Motive și strategii

Ce l-a determinat totuși pe Salah să iasă-n față și să arunce acele cuvinte cu care să-și dinamiteze practic relația cu antrenorul? Fotbalistic vorbind, motive n-ar prea fi, căci toate statisticile arată o scădere clară a cifrelor egipteanului în raport cu anul trecut.
Dar dacă el a simțit că această ostracizare vin din dorința clubului de a scăpa de el? Nu de el neapărat, ca persoană, ci de zerourile din salariul ce-i este livrat săptămânal. 400.000 de lire, mai precis, căci Salah a știut să-și joace foarte bine cărțile în sezonul trecut și a obținut nu doar o prelungire de contract ci și o mărire de salariu. Ceva ce, sincer, nu prea se face având în vedere că vorbim de un fotbalist trecut de 30 de ani.
Departe de mine ideea că Liverpool a greșit acordându-i acest nou contract. Și mie mi s-a părut că e cea mai bună soluție, la momentul respectiv. Și, sincer, să ridice două degete sus cine a considerat atunci, fan al lui Liverpool fiind, că e o eroare!
Eroarea s-a dezvăluit ulterior, după agresiva campanie de mercato din vară, fiindcă dacă ar fi avut suficient de clar creionată o strategie șefii clubului și-ar fi asumat plecarea egipteanului în contrapartidă cu numele ce au venit. Încep să cred însă că strategia n-a existat, iar suprapunerea transferului lui Isak peste cel al lui Ekitike și lipsa de viziune în parcela defensivă îmi întăresc această idee.
Așadar, revenind, dacă Salah a simțit că i se deschide, cum s-ar spune, ușa? Și a decis să contraatace el? E o posibilitate. La fel cum o altă posibilitate ar fi ca el însuși să-i strângă cu acea ușă pe șefi. Care, pesemne, ar fi avut în minte să scoată și ceva bani de pe urma unui transfer în iarnă, pe ideea că jucătorul mai are totuși 18 luni de contract. Ei bine această posibilitate cred că nu mai există. Dacă va fi să plece, Salah va pleca gratis, iar Liverpool se va mulțumi banii economisiți din salariul neplătit.
Împăcare sau plecare?
Acum e cazul să vorbim de viitor. Există vreo variantă de împăcare între el și antrenor? Cu siguranță da, dacă între cei doi e disputa. Am mai văzut situații de genul ăsta rezolvate pașnic. Salah își va cere scuze, găsește o modalitate să spună că a zis la supărare ce-a zis, dar că el, de fapt, nu gândește așa. Cu două goluri și trei pase decisive șterge și supărarea fanilor.
Dar dacă nu apare această împăcare? Arabia Saudită îl așteaptă cu brațele (și conturile) deschise, la o adică dublându-i salariul, eventual plătind într-o singură tranșă, căci ar fi vorba de doar câteva ore de extracție de petrol (conform Google, Arabia Saudită produce peste 700 de milioane de dolari zilnic din extracție). „The Athletic” vorbește că și America ar putea fi o destinație, mai exact San Diego, acolo unde clubul e deținut de un miliardar englez cu origini egiptene, Mohamed Mansour.
Luna ianuarie ne va lămuri. Salah va merge la Cupa Africii și, cine știe, pâmântul continentului natal și tot ceea ce se întâmplă în aerul de-acolo îi vor schimba viziunea. Și perspectivele. Un lucru e cert: prin felul în care s-a comportat, egipteanul a pus nemeritat în umbră tot ceea ce a construit pentru Liverpool în acești ani.
Și cred că mai e un lucru cert. Dacă statisticile lui Salah erau identice cu cele de anul trecut, nu mai aveam această discuție.