)
Articol de Dragoș Suciu - Publicat miercuri, 12 martie 2025 10:01 / Actualizat miercuri, 12 martie 2025 10:06
După 30 de etape bătute pe muchie, Superliga a intrat în singura zonă care contează cu adevărat. Zona în care se înjumătățesc punctele, se dublează mizele și se dă nuanța unui turneu final pentru care sezonul regular n-a reprezentat decât runda de calificare.
După cum deja știm, doar au trecut 10 ani de la implementarea sistemului împrumutat din sporturile americane, acolo unde cei mai buni se mai bat de 2 ori între ei și cei mai slabi doar o dată, acasă la cine stabilește țintarul (echitabil, ce să mai!), sezonul a intrat pe ultima turnantă. O găselniță a mass-media, generată inițial pentru a profita de rețeta financiară a încă două Steaua-Dinamo pe sezon. Nu, nu este nicio greșeală, așa se numea în 2015 echipa roș-albastră, trecută între timp printr-o criză de identitate, cel puțin la fel de mistuitoare precum cea sportivo-financiară a rivalilor alb-roșii.
Nu s-a întâmplat tocmai cum s-a vrut, însă pentru a aroga meritele cuvenite diriguitorilor, trebuie să cuantificăm și plusurile schimbării sistemului. Pur sportiv sigur că este departe de a fi ideal, însă în zona cealaltă, de freamăt și zbucium, una din care fotbalul românesc își extrage cea mai mare partea a combustibilului, această stratificare ține lucrurile interesante până la final sau foarte aproape de el. Totuși, mai mult ca oricând, acest sezon aduce în prim-plan 3 idei preconcepute, vehiculate mult și prea des, idei care deja se duc către tărâmul mitic tocmai prin siguranța și vehemența cu care sunt repetate. Trei idei cu care nu sunt neapărat de acord.
1. FCSB e mare favorită la titlu
Această marotă are fundamente europene și pe undeva bine definite dacă ne uităm la parcursul vară-primăvară avut în competițiile continentale. Apare, la o anumită scară, veșnicul complex de inferioritate autohton, cum că tot ce e afară e mai bun decât ce e la noi.
Acum, fără să iau din meritele FCSB-ului, am mari dubii că LASK Linz, Qarabag sau PAOK sunt echipe mult mai bune decât CFR Cluj sau Univeristatea Craiova. Lider la capătul sezonului regular, FCSB are, într-adevăr, prima șansă de a cuceri al doilea titlu consecutiv și de a încerca marea cu degetul în sezonul viitor prin calificarea în grupa unică a UEFA Champions League.
Să nu fiu înțeles greșit, și eu cred că FCSB e echipa cu cele mai multe argumente în lupta la titlu. Are cel mai complet joc, cel mai bun lot și cea mai mare încredere. Doar că oboseala, absențele lui Bîrligea și Olaru alături de distanța relativ mică dintre punctele ei și ale rivalelor pot topi entuziasmul.
2. Avem cel mai tare playoff de până acum
E o replică pe care o aud de vreo 4-5 ani încoace. Toate playoff-urile capătă brusc dimensiuni de basm, indiferent de componență. Nici măcar nu-mi mai dau seama dacă e o strategie a factorilor implicați în ideea că se vinde același spectacol dar mereu într-o versiune updatată, ca un soft de telefon sau pur și simplu ajungem să credem că e din ce în ce mai bine de la an la an.
Până la urmă ce face ca un turneu final să fie atât de interesant? Valoarea echipelor, numele lor, afluența suporterilor? Fotbalul entuziasmant pe care îl practică? Echilibrul?
Toate aceste evaluări mi se pare că au ca izvor subiectivismul fanilor. Și ideea că de data asta le va ieși mai bine. Parcă mai mult ca oricând, însă, anul acesta ni se aruncă în față senzaționalismul playoff-ului nepereche, mai ales pe ideea că e primul cu FCSB, Dinamo și Rapid. Însă nu doar istoria sporește spectacolul unei competiții. Are un rol, nu neg, însă poate cel mai mic.
3. Nivelul fotbalului românesc a crescut
Păcăliți de traseul foarte bun al FCSB din Europa League am putea crede că întreg fotbalul românesc distruge barierele și impune noi standarde de performanță. Are un rol important și parcursul bun al României la EURO 2024 însă dacă ne uităm spre partea goală a paharului putem spune și că FCSB a pierdut foarte clar cu Manchester United și Lyon, cam la fel de clar cum a pierdut România în vară cu Belgia și Olanda.
Nu consider că vreuna dintre cele 3 idei este fundamental greșită, așadar ar fi și aici câteva amendamente. Da, fotbalul românesc a început să producă mai mult împotriva echipelor de nivel similar.
Cred, de asemenea, că drumul e ceva mai corect decât în anii trecuți iar ceea ce producem depășește resursele investite. Doar că până la a ne bate cu cei mai mari încă e cale lungă și nu ar trebui să aruncăm pretențiile până în orizont.
Entuziasmul finalului de sezon cuprinde toate meridianele și întreaga suflare microbistă. După un sezon precedent de Superligă decis mai rapid decât se estima, așteptările neutrilor duc către ideea echilibrului și, ideal, al unei lupte în mai mulți până în ultima etapă.
Interesant e că 10 ani de experiență în acest format competițional au ajuns să creeze mituri. E rândul lor să se lupte cu realitatea.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
