)
Articol de Luminița Paul - Publicat duminica, 26 ianuarie 2025 16:22 / Actualizat duminica, 26 ianuarie 2025 21:02
Un ultim passing shot de rever taie terenul advers în două, pe diagonală. Diagonala dintre victorie și încă o încercare eșuată. Campionul se bucură reținut, doar închide ochii, ridică brațele și își lasă capul pe spate preț de câteva secunde. Ce vede oare atunci Jannik Sinner, în spatele pleoapelor strânse ușor? Ce caleidoscop îi oferă mintea, brusc relaxată după atâtea vârfuri de adrenalină?
Italianul, liderul mondial, și-a apărat titlul la Australian Open având, poate paradoxal, un meci mai ușor decât s-ar fi așteptat tocmai în finală. A lăsat în urmă tremurul îngrijorător al palmelor, apoi crampele de acum câteva zile, încercate sub un soare nemilos. În lumina reflectoarelor, a redevenit el însuși.
Un campion al geometriei pe dreptunghiul albastru, așa că n-ar fi de mirare dacă pe pantofii lui, în locul simpaticei vulpițe, data viitoare ar apărea un echer și o riglă. Compas nu, acela i-ar reveni lui Alcaraz, când și dacă va fi cazul. Tenisul izbucnit din racheta lui Sinner are viteză, scop și o impresie vie de implacabilitate: oricât îi vei trimite înapoi, e în zadar, vei încheia culegându-ți de pe jos picioarele, transpirația și mândria. Zverev a simțit-o acut în această duminică la Melbourne.
Nu este tenisul colorat, inventiv, surprinzător și câteodată haotic al lui Alcaraz, cel cu care a împărțit anul trecut triumfurile de Grand Slam. Este tenisul care supune fără să surprindă prea mult: știi la ce să te aștepți, dar nu poți găsi soluții decât ocazional.
Mai mult decât victoria acestui stil și a acestui talent, cu particularitățile lui, învingătoare este însă mintea lui Jannik Sinner. Cine ar fi putut să joace atât de exact luni întregi în 2024, din martie până în noiembrie, având în spate rucsacul încărcat cu dosarul cazului său de dopaj?
Să înfrunți săptămână de săptămână o realitate incertă, apoi privirile piezișe ale unor colegi de circuit, criticile aspre, chiar disproporționate, vecine cu jignirea ale altora, să vezi sau să afli despre atâtea opinii derulate încontinuu în această nouă realitate a verdictelor obligatorii... Trebuie să fi fost dur pentru un tânăr care a împlinit 23 de ani cu patru zile înainte ca ITIA să-i fi făcut public cazul.
Dar a răzbit. Și continuă să o facă. I s-a prezis un viitor frumos de când avea 18-19 ani și juca prima sa finală Masters, la Miami 2021. Ca să-l aducă mai aproape de realitate, și-a schimbat complet echipa în februarie 2022, apoi l-a adus lângă el, din iulie, pe Darren Cahill. Zilele trecute, spunea despre celălalt antrenor, Simone Vagnozzi, că este cel care se ocupă de tehnică, de tactică, iar Darren... nu a completat, însă nici nu era nevoie.
Antrenorul care va împlini 60 de ani în 2025 i-a adus ceea ce lipsea, probabil. Liniștea mintală, încrederea, stabilitatea familiară. Adică exact ce a făcut și cu ceilalți jucători pe care i-a dus în vârf: din calmul și seriozitatea australiană, din acea mentalitate care minimizează stridența, drama, autocompătimirea, s-a ivit forța interioară ascunsă. Când va pleca – și probabil o va face – la final de an, va fi lăsat o moștenirea prețioasă pentru Jannik, trebuie doar să nu uite de ea.
Anul a început perfect pentru Sinner. În tulburatul 2024, a pierdut doar 6 meciuri. Pe hard e aproape imposibil de învins. Dacă nu va primi suspendare de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, dominația lui se va consolida, cu semne de întrebare doar când vine vorba de zgură și iarbă, cum indica John McEnroe.
Totuși, ce vede oare atunci Jannik Sinner, în spatele pleoapelor strânse ușor? Ce caleidoscop îi oferă mintea, brusc relaxată după atâtea vârfuri de adrenalină? Pentru că din afară, lumea observă doar silueta înaltă, subțire, dar puternică a unui colos care e pregătit, înarmat, să stăpânească regatul tenisului mult timp de acum încolo. Nu-i așa?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
