Articol de Marius Mărgărit - Publicat duminica, 26 ianuarie 2025 14:31 / Actualizat duminica, 26 ianuarie 2025 16:24
Asaltat de tot felul de dureri intestine în ultimele zile, Rapid a reușit cumva să amortizeze totul cu un contraatac winner în meciul de sâmbătă seară cu Craiova Morgana, care de secolul trecut tot rumegă în gol iluzia că ar putea să fie iar campioană.
Lei albaștri pe pereți albi, când ești dependent aprope total de un singur jucător. Fiindcă Mitriță, oricât de inspirat ar fi, nu poate să și centreze, să și dea cu capul la infinit.
Nu sunt fan al actorului cu derapaje grosolane de pe banca giuleștenilor, dar ca antrenor, ca strateg, Marius Șumudică e altceva. Știe, intuiește, are reacții și reacție. Tocmai aici l-a bătut pe Gâlcă, culmea, el îmbrăcat à la Simeone!, dar prea apretat, împietrit, tot așteptând o minune care nu mai vine.
Giuleșteanul a fentat în stilul propriu, că nu și-a găsit costum negru, cum a promis, dar câte n-a promis el?!, însă din geaca aia, deja indecent de celebră, a scos partitura exactă pentru trei puncte care consolidează poziția Rapidului în grupul celor 6. A jucat însă rolul lui Simeone pe stil vechi, pragmatic, la „Orice, oricum, numai victorie să fie!”, a și dirijat galeria, a transmis emoție la golul lui Dobre, la final a dat „vina” pe jucători în fața galeriei. Le-a făcut pe toate.
A schimbat sistemul, revenind la cel cu 3 stoperi, tocmai pentru a-l bloca pe Mitriță. I-a pus trei baraje în scară, Micovshi, Onea, inepuizabil, și Cristi Manea. Micuțul fachir al oltenilor a găsit și așa câteva breșe, și-a pus colegii în situații ideale, dar Aioani a făcut și el un meci mare, să demonstreze că prezența sa în poartă nu e doar o indulgență fără acoperire pe axa Hotoboc-Șumudică.
Fotbaliștii vorbesc despre familie, antrenorul la fel. Pe bună dreptate, fiindcă sâmbătă seară giuleștenii au știut să sufere, să strângă rândurile, să lase toate gafele și râca dintre tabere deoparte pentru o bătălie care să-i ajute să ducă mai departe războiul.
Toți! Nu doar cei din teren sau de pe banca tehnică, dar și ceilalți, din tribună, de la loje. Craiova a avut mingea, ocaziile, dar Rapid a avut atâtea inimi care au bătut în ritmul toboșarilor. Și fără să facă un joc wow, a învins. Asta începe să conteze chiar și în Giulești. Au trecut vremurile cu o bară frumoasă și golul urât. Mai ales că reușita lui Dobre chiar a fost de excepție, rodul unei colaborări perfecte, de familie, pe un traseu desenat impecabil de Burmaz, Christensen, Micovschi și Dobre.
Cu un obiectiv schimbat din mers după un început de sezon groaznic, Rapid începe să vadă luminița spre play-off. Asta nu e însă o mare performanță, la cât s-a investit acolo.
Dar de aici, totul pare posibil. Fiindcă în situația la zi, dacă se înjumătățesc punctele, între giuleșteni și podium ar fi doar 2 puncte. Deci totul se joacă. Iar Șumudică, omul cu zeci de măști, personajul care a adus furtună, dar și speranță în club, e capabil de orice. Are cu ce, cu cine și deocamdată e pe plus. Cu sau fără impresii de Simeone.


