)
Articol de Mihai Mironică - Publicat miercuri, 05 februarie 2025 08:36 / Actualizat miercuri, 05 februarie 2025 17:29
Una dintre consolări când ești la 50+ e că l-ai trăit integral pe Hagi. Că ai fost contemporan cap-coadă cu o carieră fără egal în istoria fotbalului nostru. Gelos pe tinerețea noilor generații, poți să te împaci cu gândul că valurile de fani care au însoțit fotbalul românesc al acestui secol nu au gustat din magia unui colos precum Hagi. Sigur că și acest veac îl are pe Hagi al său, pe Ianis. Dar nu există niciun termen de comparație. E ca și cum ai aminti că și Scott Eastwood este actor precum era tatăl său, Clint…
Pentru mine, Gică Hagi a fost un Clint Eastwood. Superlativ în fotbal așa cum era americanul în cinema, simbol al Vestului Sălbatic. Gică a fost și el un pistolar fără egal. Nemilos, te executa rapid, din orice poziție și putea ochi ținta, poarta, de la distanțe incredibile sau din unghiuri imposibile. Și Gică în „filmul” carierei sale a fost un singuratic precum Clint. Era singurătatea geniului care rezolva marile meciuri. Mai țineți minte răbufnirea lui Cristi Chivu la adresa Generației de Aur?
„Stăteau cu fundul în poartă și aruncau mingea pe Hagi”. Sigur că era totuși o exagerare. Așa cum „Necruțătorul” Clint i-a avut alături pe Gene Hackman și Morgan Freeman la momentul său de vârf, așa și Gică era însoțit de locotenenții Florin Răducioiu și Ilie Dumitrescu la capodopera sa supremă, America ‘94.
Anii au trecut și Gică s-a reinventat, precum Clint. Amândoi au devenit niște regizori excepționali. Amândoi cu casele lor de producție, Clint cu Malpaso, Gică cu a sa Academie Hagi. Cum a cucerit Hagi cele două titluri cu Viitorul și apoi Farul, fără resurse deosebite, cu o mulțime de tineri crescuți de el, cu un stil exuberant, nu a mai făcut-o nimeni în România până la el și nici nu o va mai face altcineva vreodată.
Am fost privilegiat să trăiesc fenomenul Hagi în integralitatea sa. Acum 40 de ani, i-am privit primul meci mare din cupele europene, împotriva lui Neuchatel Xamax, alături de Andrei Pavel, un alt sportiv uriaș dat de Constanța mea.
I-am admirat din tribuna vechiului „Ali Sami Yen” golul fabulos cu Monaco, unul dintre cele mai frumoase din istoria Champions League.
Am comentat la microfon, alături de Costi Mocanu, ultima lui apariție pe teren, cea de la Gala Hagi. Atâtea și atâtea momente de neuitat alături de sportivul vieții mele…
Am văzut de curând „Juror No 2”, filmul regizat de Clint Eastwood la vârsta de 94 de ani. Impecabil filmul, ca de obicei când e vorba de o creație marca Eastwood.
Acum, când Gică Hagi împlinește 60 de ani, îi urez să fie în fenomen și la 94 de ani cu flerul său unic la jucători, la tot ce înseamnă fotbal! Sportul pe care el l-a transformat în artă pe cele mai mari scene ale lumii plecând de aici, din Estul Sălbatic al anilor ‘80.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
