Alte știri din fotbal
Gabi Balint a dat verdictul înainte de Craiova - U Cluj: „Văd șanse foarte mici”
0
Thomas Neubert și-a ales favorita dintre Craiova și U Cluj: „Inima mea e acolo”
0
Final de drum pentru Daniel Oprița: „A fost ultimul meu meci la Steaua!”
2
Adrian Popa nu s-a ferit să vorbească despre problemele de la Steaua: „Aproape toți sunt la final de contract”
0
Știri din fotbal internațional
Dramatism total în „finala” campionatului din Scoția » Un gol validat după intervenția VAR a spulberat visul revelației sezonului
0
Chelsea - Manchester City, în finala Cupei Angliei » Echipele de start
0
Chivu i-a prezentat scuze în meciul care i-a adus titlul lui Inter! » Cum se poate revanșa față de jucătorul frustrat
0
Sead Kolasinac a acceptat oferta și va juca pentru clubul său de suflet
0
Lifestyle
Iubita lui Daniel Bîrligea a dezvăluit obiceiul care i-a schimbat viața: „Nu este o experiență ușoară la început, dar merită din plin”
9
Fostul jucător din Top 10 ATP s-a căsătorit cu Eugenia: „Cea mai frumoasă femeie de pe planetă”
5
Mașina comunistă va avea un nou model după o pauză de 50 de ani » Au copiat Dacia: imagini în premieră
3
Nuntă de lux la FCSB! Cerere spectaculoasă pe plaja din Zanzibar, căsătorie în orașul natal din România
15
LIVE TEXT Finala Eurovision 2026. Ce țări se luptă pentru ...
Libertatea
O căprioară „alcoolizată” a devenit virală în Franța: „Bambi a băut prea ...
Adevărul
De nedespărțit și după moarte! Incredibila legătură dintre un fotbalist și ...
GSP SPECIAL
LIVE TEXT Finala Eurovision 2026. Ce țări se luptă pentru ...
Libertatea
Autorul acestui articol nu are habar despre subiect insa a bifat inca un material publicat. Mai rar asa o lipsa de cunoastere a subiectului, ca sa nu mai pomenesc de vreo umbra de empatie. Unde este presa sportiva de altadata? It's gone, vorba unei aproape doamne.
Fiecare are nivelul lui de rezilienta mentala, depinzand de o multime de factori - de la genetica si pana la posibile traume. Si toti ar trebui sa ne cunoastem limitele. Sa nu ne aruncam intr-o profesie care cere putere mentala (avocat, sportiv, pilot de avioane etc) si apoi, realizand ca nu facem fatza, sa cerem compasiune si tratament preferential. Nu e cazul cu un patinator la individual, dar in sporturile / joburile de echipa, daunam echipei. Sunt o multime de joburi care nu implica presiune, de exemplu brutar sau agricultor.
Vorbeste patratel a carui singura presiune pe umeri in fiecare dimineata e daca sa-si unga pateul pe paine cu cutitul sau cu capacul de la conserva :)))))))))))))) Scarbosi puteti sa fiti
Mulțumesc autorului pentru articol, chiar dacă am o opinie diferită. Lucrurile sunt mai nuanțate, iar articolul creează o confuzie nedorită între obstacolele propriu-zise (cu care toată lumea se înfruntă) cu modul în care mintea proprie înfruntă adversitatea. Este vorba de o percepție subiectivă a gradului de adversitate, nu neapărat de una obiectivă. Aici nu este vorba nici de succes, nici de eșec - este vorba de un disconfort perceput în mod diferit de persoane diferite. Subiectul sănătății mintale este unul delicat, deoarece foarte puțini oameni discută deschis despre percepțiile proprii, tocmai din cauza unor opinii mai tranșante precum cele pe care le exprimați. Multora le este pur și simplu teamă de stigmatul pe care un astfel de diagnostic l-ar putea avea asupra vieții lor ulterioare! Costurile estimate ale problemelor de sănătate mintală la nivelul unei țări precum Australia ajung la 200-220 miliarde dolari australieni pe an. Eu cred că este benefic dacă un campion - mondial sau olimpic - vorbește deschis despre acest subiect: poate va reuși să ajute alți oameni care trec prin experiențe similare. De aceea, folosirea unei sintagme precum "refugiu convenabil" este o alegere nefericită. Nu este vorba de un refugiu, iar experiența nu este una convenabilă. Este vorba de responsabilitatea de a transmite un mesaj puternic în calitate de model urmărit de mulți oameni. Putem fi sau nu de acord cu mesajul transmis, dar vă rog să aveți în vedere și celelalte
Ce lamentări și explicații pseudo-științifice având la bază cotrobăială pe internet și scuze de doi bani pentru generații X, Y sau Z. De când e lumea, pentru ca așa s-a și cladit, cel mai puternic a mers mai departe. Legea evoluției și a progresului. Din miile de spermatozoizi, cel mai iute, mai pregătit și de ce nu, mai norocos, câștigă. Îi învinge pe ceilalți în cursa, momentul, situația și împrejurarea cea mai favorabilă. Ca să vezi, ca o fi, ca o păți, ca voodoo, ca ghinion, ca sănătatea mintală… Povești! Cine-i bun, tare, constant si performant pe gheață în Antarctica, e bun și în SUA, și în Italia, și în Japonia, și oriunde. Aroganta costa, băi nene!
(1/3, că m-am aprins) Foarte trist că un ziar sportiv care altădată avea o anumită prestanță ajunge să aibă atât de puțină înțelegere pentru esența însăși a sportului, lupta cu tine însuți. Malinin este un caz interesant, de sportiv dintr-o disciplină de nișă care fost complet ignorat până în anul Jocurilor Olimpice, când marea mașină de PR americană l-a transformat în „poster boy”. Culmea e că băiatul e chiar mai grozav decât hype-ul zgomotos din jurul lui. De altfel, nici nu prea s-a știut ce să se vândă din el, saltul acela pe spate e, până la urmă, o „jucărea” de distrat spectatorii. Malinin rupe de aproape trei ani reperele sportului pe care îl practică și, da, se cam ridică la înălțimea numelui de pe Instagram (pe care și l-a ales pe la 15 ani). Mai închidem ochii la teribilismele de Gen Z când faptele ajung la înălțimea bravadei: e primul și singurul care a aterizat un cvadruplu Axel (și acum îl face cu o incredibilă lejeritate), primul și singurul care a integrat într-un program doar sărituri cvadruple, primul și singurul care s-a încumetat să deschidă discuția despre cvintuple. E o rușine că în acești ani nu prea s-a aflat în discuțiile despre „sportivul anului”. Ce s-a întâmplat la Olimpiadă este, uman privind lucrurile, foarte nedrept. Era o încununare care i se cuvenea, oricât de forțat ar suna. Nu este o poveste despre un alint contemporan numit „sănătate mintală”. A fost un scurtcircuit. Un „meltdown” autentic, fără precedent în cariera lui.
Salut. Deși poate ca ai dreptate pe fond, cred totuși ca ești prea aspru cu el. Sa nu uitam ca are doar 21 de ani, vârsta la care americanii abia îl considera major. In plus, povara celebrității e infinit mai grea pentru un copil (practic) știut fiind ca majoritatea băieților se maturizează emoțional si chiar mental un pic mai târziu. Pe de alta parte, Shaidorov are tot 21... Diferenta dintre locul 8 si locul 1 e facuta de 2 simple cazaturi. Totusi, nu e vorba ca vreunul nu ar sti sa patineze, e vorba ca noi am inceput sa avem asteptari groaznic de mari, spre perfectiunea Nadiei :-) Ce societate era atunci si ce traim azi ?! Pare ca au trecut 100 de ani, nu ?
3/3 Mă intrigă lejeritatea cu care este descris sportul ca „antidot la depresie”. Sportul recreațional, poate. Sportul de mare performanță? Ar fi suficient să citim câteva biografii. Un interviu care m-a marcat a fost cel al Dianei Mocanu, campioana noastră olimpică cuminte și modestă (că așa ne plac campionii, tăcuți și invizibili, cât să ne permită să îi transformăm complet în fantezie proprie, în care nu pot să ajungă pe locul 8, să vrea mașini sau să braveze pe Instagram). Ei bine, Diana Mocanu s-a retras la 18 ani, prin 2003 (cu mult înaintea „trendului”), pentru că, povestește ea, nu mai suporta să vadă apa nici măcar în pahar. Și, apropo de înot, aș evita să bagatelizez ca „șovăială firească” groaza unui om aflat în forma vieții, care simte impulsul de a fugi de la competiție. Sunt niște nuanțe psihologice foarte complexe la mijloc, pe care noi doar ni le imaginăm sau le intuim. Dar cei pe care îi comentăm chiar le trăiesc și măcar din respect pentru perfomanțele lor ar fi bine să nu le minimalizăm. Medalia de aur sau locul 8 sunt doar partea vizibilă a unui drum lung, pe care rareori îl putem evalua la adevărata lui complexitate.
(2/3, că m-am aprins mai tare decât credeam) La competiția majoră precedentă, cu două luni în urmă, Malinin făcuse programul carierei, cu record mondial. Nu există un istoric de prăbușiri similare, iar culmea e că își permitea și greșeli (dar nu catstrofale). Diferențele de punctaj vorbesc de la sine: cel mai bun program al său este cu aproximativ 30 de puncte peste cel al celui mai apropiat rival și cu aproape 40 de puncte peste punctajul cu care s-a câștigat aurul olimpic. Într-un sport în care un punct poate decide podiumul, 30–40 de puncte este o diferență uriașă. Sigur că un asemenea eșec are multe nuanțe la care va trebui să reflecteze. Și nu doar el însuși, ci și echipa lui și uriașa echipă de PR care i-a supralicitat imaginea și l-a purtat aproape ca pe sfintele moaște prin satul olimpic, în momentele critice de pregătire mentală a competiției. Dar Malinin nu „a descoperit” tema sănătății mintale în ziua eșecului. Vorbea despre presiune și despre zgomotul rețelelor sociale încă dinaintea Jocurilor.
Retoric l-as intreba pe Malinin, stie ca norvegianul Klaebo, ăla ce tocmai luă 6 (șase) medalii olimpice de aur, a primit 0 (zero) euro pt performantele sale? Tot retoric, el de ce nu a ales sa concureze pt care da mai mult? Probabil pt ca nu suporta presiunea, mi-as permite...
Conectează-te la contul tău pentru a adăuga comentarii.