)
Articol de Narcis Drejan - Publicat vineri, 20 iunie 2025 11:05 / Actualizat vineri, 20 iunie 2025 11:45
Într-un fotbal românesc dominat de gălăgie, vrăjeală ieftină, promisiuni deșarte și vedetisme fără substanță, un om a reușit imposibilul: să califice România U19 în semifinalele Campionatului European.
Fără să strige, fără să se vândă pe la televiziuni, fără PR agresiv sau conturi de social media pline de lozinci. Doar cu muncă. Cu ochi pentru caracter. Cu răbdare. Numele lui: Ion Marin.
Da, acel Ion Marin pe care mulți îl considerau ieșit din circuit. Bătrân. Terminat. Un „fosil” într-un fotbal care, în nebunia lui de a se reinventa, își pierde exact ce contează: rădăcinile. Dar uite că omul și-a văzut de treabă, departe de lumina reflectoarelor, și a construit un grup care nu promite, ci produce.
Experiența care nu se vinde, dar se simte
Într-o declarație superbă după calificare, Ion Marin a spus: „M-am hrănit din seva acestor tineri”. E una dintre cele mai frumoase fraze rostite vreodată de un selecționer român. O frază simplă, dar care trădează o emoție reală, o recunoștință profundă față de fotbal și față de generațiile care vin.
„Săpăligă” nu caută prelungiri de contract și nici recunoaștere publică. El e acolo pentru că iubește acest joc. Pentru că știe. Pentru că simte. Dar câți dintre noi l-am recunoscut în timp util?
România uitucă, România nerecunoscătoare
La noi, memoria e scurtă și ingrată. Ne grăbim să venerăm tinere talente care n-au confirmat nimic, să aplaudăm goluri de TikTok și pase filtrante care nu aduc puncte. Ne place spectacolul de vitrină, nu răbdarea din ateliere. Ne plictisim repede de oamenii serioși și muncitori, pentru că nu sunt "entertainment".
Ion Marin e exact genul de profesionist pe care România îl uită ușor. Dar și genul de om care, fără să ceară nimic, dă tot. Unul care muncește dincolo de mandate, contracte și ego. Un om care sfințește locul, cum zice vorba din bătrâni.
Valoarea nu dispare cu vârsta
România U19 va juca o semifinală de Campionat European. Poate câștigă, poate pierde. Nu contează atât de mult rezultatul cât contează ce exemplu ne-a fost oferit. Ion Marin a demonstrat că și în 2025 se poate construi o echipă cu disciplină, spirit de sacrificiu și respect pentru fotbal. Fără zgomot. Fără șampanie. „Poate un pahar de suc”, a spus el. Atât. Nu sărbătoare. Nu aroganță. Doar pregătire pentru ce urmează. E un altfel de fotbal aici. Unul adevărat.
Selecționerul de la U19 nu cere aplauze. Dar merită toate. Pentru că ne-a arătat, o dată în plus, că valoarea nu dispare cu vârsta, ci doar cu uitarea. Că nu e niciodată prea târziu să crezi într-un grup. Că, dincolo de generații, sisteme și scandaluri, fotbalul bun se face tot cu sufletul și cu mintea limpede. Mulțumim, Mister. Poate România uită, dar fotbalul nu uită niciodată oamenii care-l iubesc cu adevărat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
