OPINII  »  EDITORIAL

Gerd

Articol de - Publicat vineri, 20 august 2021 09:26 / Actualizat vineri, 20 august 2021 09:35

De prin 1967 până prin 1977, orice echipă pe lumea asta, oricât de mare, bogată sau rezistentă a suferit una și aceeași operație pe cord defensiv deschis: Gerd Muller. Un individ pătrățos, muscular, evident nepotrivit pentru măreția postului de vârf avansat pășea în careu și se punea pe treabă cu bisturiul la picior.

Până la apariția jocului de fotbal, oameni ca Muller erau de găsit doar printre săpătorii de tunele în mină sau practicanții de jonglerii cu tauri în aer. 

Muller a fost cel mai mare vârf vreodată cunoscut și va rămâne așa până la unificarea fotbalului cu coridele. Totul pentru că în 1965, șeful unei echipe regionale obscure, pe numele ei Bayern, a oferit părinților un târg de nerefuzat: Gerd vine la noi și îi și dăm o jumătate de normă într-un magazin de mobilă din centru.

După un an, Gerd era perfect confortabil cu fundașii-dulap în spinare și marca fără oprire. Aproape niciodată frumos, fin sau artistic. Mereu colțuros, contra naturii, cu părți ale corpului străine de fotbal, din orice unghi și prin orice fisură. 

Magia lui Muller a fost o formă de eficiență bolnavă și monumentală. Însă cine va îndrăzni să reia înregistrările video va observa grația. O grație de balerin cavalerist, cu o știință mistică a echilibrului, un balans fizic imposibil și o viteză de reacție invidiată de cobre. Sau, cum a explicat Muller însuși: "Dacă apuci să te gîndești, e deja prea târziu!". 

Muller însuși a încercat să se studieze în oglindă și a învățat să fie portar.

Gerd
Gerd Muller (foto: Guliver/Getty Images)

Degeaba. Nimeni nu a reușit să gândească mai repede decât lipsa de gând a lui Muller și așa au venit goluri în rafale interminabile, cupe naționale, europene și mondiale și izolarea. Ceva a făcut din Muller un om separat de ceilalți prin propria putere fără antidot. 

Au urmat aventuri americane, faliment comercial și alcoolism. L-au salvat Hoeness și Beckenbauer. Primul a învățat de la Gerd tot ce știa despre atac. Al doilea a fost Regele Fundașilor și povestește că la antrenamente nu a înțeles niciodată cum se mișcă Gerd. 

În 2011, juniorii lui Bayern antrenați de Muller au sosit la Trento. Gerd a dispărut. A fost găsit după 15 ore, pe câmp. Alzheimer începea un marcaj strict. Până duminica trecută.


Comentarii (5)
therealreddog33
therealreddog33  •  21 August 2021, 11:40

Un atacant de careu pur-sânge, fără pereche. R. I. P. Gerd!

mzm1
mzm1  •  20 August 2021, 20:39

Minunată evocare a acestui fost mare fotbalist! ​Multumim, domnule Ungureanu! Gerd Muler nu seamănă cu nimeni, el a fost, cred, singurul atacant din istoria fotbalului care... nu avea nevoie de ocazie pentru a inscrie gol. Conditia necesară si suficientă era ca mingea sa ajungă la el., atât! Parea născut, crescut si infipt in careul advers, pe care nu-l parasea 90 de minute. Din momentul in care se intâlnea cu mingea era clar că va fi gol. Stiau acest lucru si portarii si aparatorii adversi si, desigur, spectatorii. Nu se putea face nimic impotriva lui! Din orice luptă, din orice invalmaseală, el era ultimul care cădea. După ce dadea gol, bineînțeles! Cred că nu dadea niciodata vreo pasa „de gol” coechipierilor, pentru ca nu avea niciun sens. Odată ce mingea ajungea la el n-avea rost s-o instrăineze, tabela se modifica! Golgeter unic, nemaivăzut!

mexcj
mexcj  •  20 August 2021, 19:36

Era din alt film,incredibil atacant si personaj...RIP ????

Vezi toate comentariile (5)
Comentează