CORESPONDENȚĂ DIN SINGAPORE Adrian Rădulescu, antrenorul lui David Popovici, după CM de la Singapore: „Am o promisiune făcută față de el și intenționez să mă țin de ea”

Adrian Rădulescu e un antrenor cumpătat și analitic. Lucrează de unsprezece ani cu David Popovici și împreună au trecut prin multe.

De trei ani, David Popovici este în atenția tuturor, trei ani în care înotătorul român a devenit campion olimpic, cvadruplu campion mondial și european.

„Au fost trei ani foarte buni. Cred că reușim în continuare să găsim soluții la problemele care apar. Ne bucurăm inclusiv de provocările pe care le întâmpinăm în povestea noastră. Și sper să avem în continuare puterea să învățăm de fiecare dată din tot ce se întâmplă”, a spus el vineri dimineață după ce a urmărit cursa lui Denis Popescu la 100 m fluture, acesta ratând pentru 0,02 semifinalele.

Pentru el și David competiția de la Singapore s-a terminat odată cu proba de 100 de metri, dar provocările au fost mari.

Dublul campion mondial de la Singapore a dezvăluit că a fost aproape să nu intre în competiție din cauza fricii de atingere a potențialului maxim.

Cum a fost pentru Adrian Rădulescu acest moment de criză?

„Eu îl privesc atât ca antrenor, cât și ca apropiat. Eu am o promisiune făcută față de el și intenționez să mă țin de această promisiune, indiferent de ce se va întâmpla. Din partea mea, eu voi încerca să-l protejez pentru tot restul vieții din toate punctele de vedere”, a spus el.

„Parisul a lăsat un mic semn de întrebare”

În 2025, David Popovici și-a realizat primii doi timpi din carieră la 100 metri liber și a mai pus două borne sub 1:44:00 la 200 metri liber. Cum a reușit să-l prindă într-un nou proiect pe David Popovici după un an complicat precum 2024?

„În primul rând, am descoperit, sau știam că există niște limite în ceea ce s-a întâmplat. Cred că undeva în subconștientul lui, al întregii echipe, exista gândul că la Paris, ceva acolo nu i-a permis să fie sută la sută din punct de vedere sportiv. Cred că asta a lăsat un pic de semn de întrebare.

În momentul în care s-a întors la bazin, am găsit niște mici obiective, niște mici detalii pe care să încercăm să le lucrăm. Toate, bineînțeles, sub proiectul sau sub dezideratul de a face lucrurile sustenabile din punct de vedere personal”, a spus el.

Apoi, a adăugat: „Ca să poți să fii relevant în sportul acesta an de an și să poți să fii relevant în sportul acesta până la finalul carierei tale, din punct de vedere personal, clar, trebuie să-ți găsești echilibru. Da, poți să te dedici total unei singure victorii și să o faci cu orice preț, dar nu așa se câștigă războaiele. O să câștigi o bătălie, dar per total s-ar putea ca războiul să fie pierdut. Și ăsta este unul dintre dezideratele noastre.

Și al meu și al întregului colectiv tehnic, dacă el își va dori să concureze și la Qatar 2036, să fie apt, din toate punctele de vedere, atât medical cât și fizic, psihic, să o facă. Dacă el își va dori chestia asta, noi avem obligația să-l ajutăm să poată să facă lucrul ăsta”, a subliniat el.

„De fiecare dată când înoată David Popovici, România are 18 milioane de antrenori”

David Popovici a vorbit la Singapore despre unele schimbări tehnice apărute în anul de după Jocurile Olimpice de la Paris. Primele pe care le-a rostit au fost ondulările, despre un timp mai bun pe primul 50.

„Acum e important să fac o următoare aprecizare. Eu nu știu cum văd oamenii din afară. Ce știu este că de fiecare dată când înoată David, România are 18 milioane de antrenori de înot.

Din păcate, nu știu dacă toți dintre ei au suportul tehnic pe care îl am eu și accesul la informații și la oamenii foarte mișto care discută și care sunt acolo să găsească soluții la probleme. Și trebuie să precizez că el nu e cel mai slab pe sub apă. Dacă ne uităm la cifrele de la Paris, este la fel de rapid ca Pan Zhanle, pe sub apă și de fapt ca mulți alții”, a explicat Rădulescu.

46,51 seste timpul cu care a câștigat David Popovici cursa de 100 m liber, un nou record al competiției

Apoi, a adăugat: „Adică niciodată n-avem un sportiv slab cu abilitățile astea. Dimpotrivă. Sigur că au fost niște diferențe în sensul că distanța parcursă trebuie privită nu viteza maximă pe care o obțin secvența respectivă, ci viteza maximă medie pe care o ai.

Și doar am lucrat la lucrurile alea un pic, doar a trebuit să ne concentrăm un pic atenția către anumite mici, mici, mici detalii dar care erau acolo. Adică abilitățile nu s-au făcut de pe zi pe altă. Sunt abilități pe care le lucrează de ani de zile. Și ai nevoie de timp să le pui până la urmă, ai nevoie de timp să le pui într-o singură cursă, într-un moment de maxim stres, sub o presiune fantastică.

Ai nevoie de timp. Și, pur și simplu, acum s-a întâmplat. Sigur că mai sunt lucruri pe care poți să le face. Aici nu mă refer la a te reinventa aia neapărat. Doar să preiei ce ai făcut bine până la momentul de față și să reușești să le duci la nivel următor, să le pui cum trebuie în context”.

Adrian Rădulescu spune că în înot obiectivele nu se termină niciodată.

„O să mergi 46.3, o să vrei să mergi 46.2, după care o să vrei să mergi 45.9, după care o să vrei să mergi 44.. Niciodată nu se vor termina obiectivele. Important e cât de mult ți le dorești și cât de mult o să-ți îngădui să le îndeplinești”.

Adrian Rădulescu și situația lui Pan Zhanle

Cum i s-a părut antrenorului român faptul că Pan Zhanle a ratat finala mondială de la 100 m liber? „Cred că s-a întâmplat același lucru ca pentru mulți dintre ei. Eu îl privesc și din perspectiva sportivului sau al tânărului, până la urmă și Pan are 20 de ani.

Te duci în februarie, în primul schimb de ștafetă, bați recordul mondial, ești luat absolut ca din oală, după care înoti proba efectiv, o câștigi, după care vin Jocurile Olimpice, înoti cât de cât în 4x100 m liber liber, faci 200, aproape ratezi semifinala la 100 liber, o prinzi ultimul și în finală câștigi la o secundă diferență.

Și bați recordul mondial cu aproape jumătate de secundă. Și după aceea vine ștafeta pe care, alături de echipă, o câștigi. Și după aceea vine, ce să vezi, un pic de vacanță și Jocurile Asiei, Campionatul chinez în bazin scurt, Cupa Mondială, la care câștigi proba de 800 m liber și tot așa”, a subliniat Rădulescu.

Apoi, a continuat: „Eu îl înțeleg, nu e ușor să te montezi continuu, să fii așa la foc continuu și sunt sigur că o să revină. Are poate și un kilogram două în plus, are poate și un pic așa de oboseală psihică. Pentru noi, de fiecare dată când am avut, hai să spunem, un eșec sau un pas înapoi, asta ne-a aruncat înainte. Și cred că același lucru o să fie și pentru el”.

Cât despre lucrurile pe care le-a învățat din această competiție, Rădulescu spune că mai e nevoie de timp pentru ca lucrurile să se așeze și să tragă concluziile.

Adrian Rădulescu despre...

...Cum a trăit aceste Camponatele Mondiale: „Vorbeam și cu soția aseară, cumva uneori în meseria asta, indiferent de nivelul pe care îl atingi, te vei duce către un fel de platou, adică vei fi direcționat către un platou și o să faci lucrurile cum au funcționat și o să te agăți foarte puternic de ce a funcționat. Când tu ar trebui să te uiți mereu cum poți să evoluezi și tu. Și pentru mine e foarte interesantă călătoria noastră. Mereu e ceva nou, mereu învăț ceva și încă sunt pasionat și mă bucur că încă am dorința să învăț, să găsesc soluții”.

....Importanța medaliilor venite după JO de la Paris: „Pentru mine, Paris a fost un concurs sub nivelul sportivilor și nu din cauza bazinului. Bazinul de la Lia Manoliu nu are 2 metri adâncime și cu toate astea se înoată foarte repede acolo și mai sunt bazine în lumea asta unde și dacă n-au 2 metri, tot se înoată foarte repede.

Aia cu adâncimea cred că pică, că bazinul tot 2 metri are adâncimea, avea și când a înotat și Pan Zhanle, și când a înotat Bobby Finke și a bătut recordul la 1500, deci nu e de acolo. Dar povestea concursului începe cu o experiență mai nefastă a sportivilor, în sensul de organizare, de transport. Primele zile au fost clar sub impactul stresului și sportivii au resimțit-o.

Sunt mai multe lucruri. Și chiar dacă ne place să credem că putem să performăm în orice condiții, nu, lucrurile astea sunt importante. Și, ca dovadă că pe parcursul competiției unii au plecat din Satul Olimpic, englezii și-au gătit mâncarea la baza de lângă Paris și și-au adus-o în sat și-au mâncat-o acolo, oamenii au venit cu paturile lor, americanii cu aerul condiționat, Leon Marchand a dormit într-un hotel lângă arenă.

Numai noi considerăm că putem să facem lucrurile cu heirup și fără un pic de logistică bine pusă la punct. Ne păcălim. Și poate tocmai pentru că facem lucrurile astea... Nu cred că o facem pentru că nu vrem sau pentru că vrem să avem scuze. Să avem posibile scuze.

Cred că Paris a fost o situație, cum am zis, mai puțin fericită pentru mulți sportivi care și-ar fi dorit să performeze mai bine, care probabil ar fi putut să o facă mai bine și atunci, inclusiv David. Și cred că aceste Campionate Mondiale au demonstrat asta. O dată prin performanțele, sigur, prin performanțele lui, prin timpii lui Leon Marchand și nu doar, doar puțin simplu prin nivelul competiției, adică e foarte greu, a fost foarte greu.

Au fost unele dintre cele mai rapide semifinale din istorie și putem să ne uităm că pe sezonul ăsta s-au bătut niște recorduri mondiale pe la Naționalele Canadei, la Openul din Stockholm a căzut recordul mondial la 400. Maertens era pregătit și anul trecut să-l facă, dar la Jocuri n-a mai avut oportunitatea, acolo trebuia să câștige o medalie olimpică. Pentru că patru ani de finanțare depind de chestia asta și lucrurile sunt și așa, indiferent că vrem să o privim sau nu.

Și mai e ceva, ne uităm la Campionatele Mondiale în bazin scurt, din decembrie, care, la fel, a fost cu niște performanțe extraordinare. Cred că e competiția cu cele mai multe recorduri stabilite într-o singură ediție și nu au fost alții, sunt aceiași care au performat și la Jocuri sau care au fost aproape de a performa la Jocuri. Până la urmă, elita mondială e formată din aceiași oameni. Nu s-au găsit alții între timp, sunt aceiași de anul trecut”.

...Discuția despre bazin exterior vs bazin interior: „Speculații. La final, regulile nu sunt despre cât de înalt e tavanul. Niciun regulament la înot nu prevede tavanul. În schimb, important este să aibă 50 de metri bazinul. Să aibă pereții perpendiculari, paraleli, cam astea sunt cerințele.

Indiferent că suntem înăuntru sau afară. Și cred că, dincolo de oxigen, e mai degrabă o chestie de, hai să-i spunem, oxigenul interior și de starea de spirit. Și nu e doar în cazul lui, e în cazul tuturor. Și în cazul lui Summer McIntosh, și în cazul lui Leon Marchand, și în cazul tuturor, e despre asta.

Ca dovadă că a înotat record mondial în semifinale. Și apoi, în finală, n-a mai făcut. Ar fi putut să o facă din nou, poate dacă-l o scoateam în bazin de exterior, ar fi făcut-o, că avea mai mult oxigen. Și de ce nu se bat, dacă afară e mai mult oxigen, de ce nu se bat toate recordurile mondiale la 1.500 în bazine exterioare?”