SPORTURI  »  ALTELE  »  SCRIMĂ

Arme la malul mării » Campioanele mondiale la spadă sînt în pregătire pentru Olimpiadă la Constanţa

Anca Măroiu, Loredana Dinu,
Simona Gherman și Ana Maria
Brînză (de la stînga la dreapta)
mînuiesc armele la fel de bine ca
pe planșă, chiar și pe stabilopozi +3   FOTO
Anca Măroiu, Loredana Dinu, Simona Gherman și Ana Maria Brînză (de la stînga la dreapta) mînuiesc armele la fel de bine ca pe planșă, chiar și pe stabilopozi

Articol de , - Publicat sambata, 07 aprilie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 06 aprilie 2012 20:10

Ana Maria Brînză, Anca Măroiu, Simona Gherman şi Loredana Dinu răsfoiesc amintiri despre primele cantonamente în aerul sărat şi numără zilele rămase pînă la Londra


"Timpul zboară, nu trece", spune Ana Maria Brînză. Cu 111 zile pînă la Jocurile Olimpice de la Londra, Ana, Loredana, Anca şi Simona resimt în fiecare muşchi pregătirea fizică pe care o fac la Constanţa. Fără costume, echipate ca nişte atlete, cele patru campioane mondiale pun pas lîngă pas pe pista albastră a Stadionului Farul. Transpiraţia curge, deşi afară nu sînt mai mult de 15 grade.

Porţia de alergare
Omul negru cu mănuşi şi căşti albe în urechi e Ana Brînză, Loredana e asortată cu ea, neagră din cap pînă în picioare. Simona e marinarul echipei, în timp ce Anca e pata de culoare verde. "Anticipate, anticipate!", strigă trei dintre fete către antrenorul Dan Podeanu, care se ascunde sub geacă, poate, poate scapă de cuvintele lor.

Sînt de puţine zile la Constanţa şi efortul intens se simte. Ca să-şi ia revanşa, antrenorul le cîntă fetelor "Io-s în deal şi badea-n şesu, lalalalala/Şi mi-l cunosc după mersu'". Ture de teren, exerciţii pentru picioare care le transformă pe fete pentru cîteva secunde în patinatoare de viteză şi multă voie bună. Aşa se pregătesc dublele campioane mondiale pentru Jocurile Olimpice de la Londra.

Beep pe fix
Timpul într-adevăr zboară. Au trecut 14 ani de cînd Ana Maria Brînză vedea pe pielea ei ce înseamnă un cantonament adevărat. Se întîmpla tot la Constanţa, tot la Hotel Sport. "Cînd am intrat în cameră, am avut aceaşi privelişte, parcă nimic nu s-a schimbat", spune ea. Dar s-au schimbat multe. Nu mai e fetiţa care plîngea în fiecare zi că vrea acasă. Acum are multe medalii.

"Mă ştiau toate recepţionerele. Pe vremea aceea, nu prea erau telefoane mobile şi îi dădeam beep pe fix mamei la serviciu ca să mă sune şi să-i spun că vreau acasă". În acel cantonament au fost şi Loredana şi Anca. Trei fete care nu se cunoşteau, dar care apoi au format o echipă alături de Simona Gherman. "Era de zece ori mai greu faţă de ce făcusem eu înainte. Atunci nu ne întreba nimeni ce vom face la Londra", spune zîmbind Ana.

Anca nu-şi aduce aminte atît de pregnant acel cantonament, de începuturi, pentru ea lucrurile se măsoară în ani, opt ani de cantonamente la mare, cu cîte patru antrenamente pe zi.

- N-au fost de fiecare dată cîte patru. Nu mai zice aşa, o să creadă lumea că noi chiar muncim!, intervine Ana. Era perioada formării, perioada în care lecţiile se luau pe nisip şi visele erau multe.

Timpul zboară ca un pescăruş. Tocmai a trecut unul peste spadele Simonei, Anei, Ancăi, Loredanei. Le-am invitat pe fete să facă spadele să sune pe malul Mării. "Ar fi interesant să avem un concurs pe un dig", spune Ana, cu marea alături. Bate un vînt năspranic, iar ele se apără cu măştile de el.

Pe dig, în sală, la muzeu sau în castel
Au avut concursuri în hotel, mai precis la Rio, unde o sală de conferinţe a fost transformată în sală de scrimă, au devenit campioane mondiale pentru prima dată într-un muzeu. Unde le-ar plăcea să aibă un concurs? Ana, pe un dig. Loredana: "În Sala Polivalentă de la Craiova, să avem o etapă de Cupă Mondială". Ancăi i-a plăcut la Paris, la Grand Palais, la Campionatele Mondiale, iar Simonei i-ar surîde într-un castel.

Pe stabilopozii măcinaţi de apa sărată, Loredana şi Ana încrucişează spadele. Urmează Anca şi Simona. Sînt ipostaze pe care le întîlneşti şi în concursuri. Anul acesta s-a întîmplat de mai multe ori. Cum e să o ai adversară pe colega de antrenament?

- La fel ca şi cu orice altă adversară, spune Ana.
- Depinde şi de meci, e păcat atunci cînd ne întîlnim foarte devreme în concurs, completează Loredana.
- Cînd eram mai mici şi mergeam la concursuri, ne miram cum se întîlneau rusoaicele între ele, spune Anca.
- Cu cît mai tîrziu, cu atît mai bine, măcar una dintre noi ajunge mai sus, spune Simona.

În grafic
Au trecut trei luni din 2012 şi patru concursuri de Cupă Mondială. "Nu sîntem la capacitate maximă, tot ce ne-am propus am realizat, adică să ne păstram locurile în cupele mondiale. Sîntem încă relaxate", rezumă Ana timpul scurs. În cele trei luni trecute, vicecampioana olimpică de la Beijing a devenit lider mondial, a cîştigat la Barcelona, echipa României a fost pe trei la Doha şi pe pe primul loc la Barcelona, Simona a urcat pe poziţia a patra în clasamentul mondial şi a fost pe doi în Catalunya.

Pînă la Jocurile Oliimpice timpul va zbura la fel de repede printre cantonamente, etape de Cupă Mondială, 3 la număr şi un Campionat European. Au mai rămas 111 zile. Adică 2.664 ore. Sau 159.840 minute. Sau 9.590.400 secunde.

Fetele preferă marea
Mare sau munte? Dublele campioane mondiale preferă marea, deşi au mai multe cantonamente la munte, unde se retrag de fiecare dată înaintea unei competiţii importante. Alegerea lor e una mai mult de vacanţă. "Mare, bineînţeles, dar alta", a spus Ana. Simona şi Loredana au ales fără să se gîndească prea mult tot marea, "să fie vara". "Mie nu-mi plac căldurile, aşa că-mi place marea de acasă de la Craiova", a spus glumind Anca.

Playtech: BOMBĂ! Cu cine a fost surprinsă Anamaria Prodan după vestea divorțului. Ce au făcut împreună


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează